Constructia autostrazii Transilvania s-a transformat de ceva vreme intr-un joc de ping-pong trist intre Bechtel – compania responsabila pentru aceasta constructie – si Guvernul Romaniei. Fiecare parte se acuza reciproc de nerespectarea contractului si in concluzie, la sapte ani de la semnarea contractului, s-a construit undeva in jur de 10% din totalul autostrazii. Daca relatia dintre Bechtel si Guvern continua in felul acesta, sunt toate sansele ca pana in 2030 sa fie gata si autostrada.

Radu TatucuFoto: Arhiva personala

Premierul Emil Boc afirma recent la Cluj ca “Autostrada Transilvania nu se poate face la orice pret, sunt bani publici” (1) . Mai mult, domnia sa sustinea ca “Bechtel trebuie sa cada de acord cu compania CNADNR si Ministerul Transporturilor in ceea ce priveste preturile pentru ca, sunt convins, lucrarile trebuie sa continue, pentru ca, de departe, autostrada este un obiectiv al Guvernului si al coalitiei, dar cu respectarea legii, caci nimeni nu poate fi mai presus de lege, inclusiv Bechtelul” (2) . Din punct de vedere al unui om politic, afirmatiile sale sunt cat se poate de pertinente, cu un mesaj foarte clar: banii publici trebuie foarte bine gestionati, spiritul legii trebuie respectat in Romania , nu se fac exceptii pentru nimeni s.a.m.d.

Pe de alta parte, cat de mult sunt aceste afirmatii ale Premierului in ton cu realitatea si cat sunt ele de pragmatice pentru rezolvarea acestui impas in care ne aflam vis-à-vis de constructia Autostrazii Transilvania?

Contractul

In primul rand, sa ne reamintim ca acest contract a fost controversat inca de la inceput: acordarea contractului pentru constructia autostrazii fara o licitatie publica, care sa ofere mai multor concernuri oportunitatea de a concura si a-si prezenta oferta cea mai buna a fost o greseala enorma. Motivul invocat la momentul respectiv – de intarziere a inceperii lucrarilor cu sase luni daca s-ar fi realizat licitatia – este unul pueril si faptul ca la sapte ani de la acordarea contractului doar 60 de kilometri de autostrada sunt construiti confirma ca poate sase luni in plus in schimbul unui contract bine intocmit si la un pret mai mic nu ar fi fost tocmai o tragedie.

Lasand la o parte acest aspect care tine de trecut si care nu mai poate fi schimbat oricat ne-am dori, cred ca este momentul sa re-evaluam oportunitatea finantarii constructiei autostrazii din bani publici, cea de-a doua mare greseala a acestui contract cu Bechtelul.

Bechtel

Dar inainte, sa ne punem putin in situatia companiei Bechtel, in care multa lume arunca acum cu noroi cum ca nu vrea sa construiasca autostrada mai ieftin si ca practic prefera sa intarzie lucrarile si sa incaseze penalitatile agreate in contract, pagubind astfel bugetul de stat al Romaniei. Pentru cei care nu cunosc acest aspect si oricat de cinic ar parea, Bechtel este o corporatie privata, a carei scop este sa-si maximizeze profitul in schimbul serviciilor pe care le presteaza. Este o companie care raspunde doar in fata actionarilor sai, nu in fata poporului roman, american sau altui popor.

In 2004, Bechtel a incheiat un contract de 2,2 miliarde de euro pentru constructia Autostrazii Transilvania nu cu Guvernul Nastase, nu cu Guvernul Tariceanu, nu cu Guvernul Boc, ci cu Guvernul Romaniei! Si, in consecinta, se asteapta ca aceasta institutie – Guvernul Romaniei, reprezentat prin Ministerul Transporturilor – sa-si respecte obligatile contractuale agreate, indiferent de culoarea politica. Ca prevederile contractuale – mai ales cand vine vorba de intarzieri si penalizari – par a fi prin excelenta in favoarea Bechtelului se datoreaza numai si numai incompetentei si lipsei de experienta (3) a partii romane in elaborarea acestor contracte de miliarde si miliarde de dolari care evident ar trebui analizate si reanalizate pana sa fie convinse autoritatile ca un asemenea contract nu este defavorabil Romaniei.

Renegocierea contractului

Renegocierea contractului cu Bechtel are potentiale implicatii foarte mari pentru Romania din mai multe motive. In primul rand, este vorba despre credibilitatea statului roman in relatia cu multinationale de talia Bechtel. O renegociere prost gestionata si fara tact poate afecta semnificativ credibilitatea Romaniei ca destinatie pentru investitii straine si ar putea afecta competitivitatea noastra ca tara intr-un moment foarte vulnerabil pentru noi, fiind proaspat iesiti dintr-o criza economica majora. Intr-adevar, ultimul lucru de care are nevoie Romania in momentul de fata este sa aibe o corporatie globala cu venituri anuale de peste 30 de miliarde de dolari strigand in stanga si in dreapta „NU FACETI AFACERI IN ROMANIA!”.

In al doilea rand, in momentul de fata in care contractul actual este clar avantajos Bechtelului, Guvernul are trei optiuni:

    1. Poate sa rezilieze contractul si sa o ia de la capat cu intregul proces, invocand diverse motive pentru a evita plata penalitatilor prevazute in contract. Aceasta inseamna o batalie legala extrem de lunga si constisitoare in cazul in care se va disputa suma cuvenita Bechtelului in urma incetarii contractului de catre partea romana si implica un risc reputational major pentru Romania.
    2. Poate sa rezilieze contractul si sa o ia de la capat cu intregul proces, insa dupa ce plateste Bechtelului penalitatile prevazute in contract in caz de reziliere. Intr-adevar, guvernul poate evident sa suporte penalizarile imense aferente prevazute de contract, sa se desparta de Bechtel intr-un mod ‚amiabil’ si sa traiasca cu gandul ca au fost irositi sapte ani de eforturi si sute de milioane de euro in urma carora am ramas doar cu 60 de kilometri de autostrada si practic suntem din nou la momentul zero.
    3. Poate sa renegocieze contractul si sa propuna o abordare fundamental diferita. Daca doreste o renegociere a acestui contract pentru ca lucrarile de constructie realmente sa avanseze, Guvernul trebuie sa puna pe masa negocierilor ceva mai mult decat niste declaratii ca sunt banii publici in joc si ca relativ recent au fost agreate standarde de cost pe care oricine trebuie sa le respecte. Aceasta se intampla in 2011, insa in contractul din 2004 nu scrie asa ceva, asa ca este greu de crezut ca Bechtelul va accepta aceste noi standarde fara despagubiri substantiale sau alta oferta in schimb.

O posibila solutie

Deoarece primele doua optiuni ar pune Guvernul Romaniei – indiferent de culoarea politica – intr-o lumina extrem de nefavorabila, ma voi opri putin asupra optiunii numarul trei. In loc sa finanteze intregul proiect cu bani „publici”, Guvernul ar face bine sa realizeze ca si Romania ar putea benefica de cele mai bune practici internationale in constructia de autostrazi si sa propuna Bechtelului un contract in regim BOOT (build – own – operate – transfer) sau BOT (build – operate – transfer). Acest regim de parteneriat public-privat presupune ca riscul constructiei, operarii si mentenantei autostrazii cade in cea mai mare masura pe umerii partenerului privat, in speta Bechtel, in vreme ce partenerul public – Guvernul Romaniei – isi asuma un risc minimal si ofera doar cadrul legal si institutional – si eventual unele avantaje fiscale – pentru ca proiectul sa se intample intr-un mod cat mai eficient si in intervalul de timp prevazut. In schimbul acestui risc semnificativ mai ridicat, Bechtelul primeste in concesiune Autostrada Transilvania pentru o perioada de 20-30 de ani, in care veniturile provenite din operarea autostrazii revin exclusiv companiei si/sau subcontractorilor cu care decide sa colaboreze. Dupa aceasta perioada de concesiune de 20-30 de ani, autostrada ar fi transferata in proprietatea statului roman, care ar urma sa o gestioneze ulterior.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro