Prestigiosul cotidian Financial Times a publicat pe 14 Iunie un comentariu, inspirat de un raport al bancii japoneze Nomura, in care analiza potentialul impact al unei incapacitati de plata a Greciei asupra bancilor grecesti precum si a ramificatiilor pentru din Romania si Bulgaria. Specific, analiza remarca rolul important pentru sistemul bancar romanesc si bulgaresc al filialelor de banci grecesti si prezenta o serie de scenarii despre impactul unui faliment suveran. Am scris pe aceasta tema la sfarsitul lunii mai dar ultimele evenimente merita o revizitare a subiectului.

Mihnea VasilacheFoto: Contributors.ro

Una din premisele raportului Nomura (la care nu am avut acces inca) prezentate de FT este ca subsidiarele romanesti si grecesti finanteaza bancile mama din Grecia. Personal cred ca nu este corect. Initiativa de la Viena din 2009 obliga bancile vest-Europene (inclusiv cele grecesti) sa isi mentina finantarea din tarile CEE (inclusiv Romania) pentru a ajuta economiile locale sa treaca peste criza. Nu am date exacte si recente dar nu cred ca s-a ajuns la o inversare a situatiei si anume ca bancile grecesti din Romania si Bulgaria sa aiba un asemenea excedent de lichiditate incat sa isi finanteze banca mama. Aduc in sprijinul acestui argument si ultimele declaratii din 10 Iunie ale Vice Guvernatorului BNR Cristian Popa care spunea, printre altele, ca nu observa intrari sau iesiri de capital semnificative in bancile grecesti si ca finantarea acestora este in proportie de 35% asigurata de bancile mama, 70% din aceste finantari fiind mai lungi de un an. Ceea ce dl Popa nu a mentionat dar este observabil empiric este ca bancile grecesti si-au redus in mod tacit expunerea in Romania prin reducerea drastica a creditarii in special in sectorul corporatist. Aceasta actiune este consistenta cu dorinta de a reduce capitalul pe care il au investit in afara Greciei si reprezinta clar o incalcare a fondului, chiar daca nu a formei, a Initiativei de la Viena.

Lasand deoparte intrebarea ‚cine finanteaza pe cine?’ trec direct analiza scenariilor prezentate de analistii Nomura via FT. Riscul ca subsidiarele bancilor grecesti din Romania sa fie, in ordinea gravitatii, lipsite de finantare, abandonate sau ca parintele sa intre in incapacitate de plata exista. Trebuie sa remarc in acest moment ca termenul corect pentru cele sase banci in chestiune este de banci romanesti cu actionariat in prezent grecesc. Detaliul este important pentru ca prima responsabilitate a acestor institutii este salvgardarea depozitelor oamenilor si companiilor din Romania. Daca aceste institutii nu mai sunt capabile sa indeplineasca aceasta functie de baza, responsabilitatea se transfera (prin intermediul garantiilor de stat) Bancii Nationale si Ministerului Finantelor Publice.

Revenind la scenarii, in opinia mea, finantarea bancilor grecesti din Romania este deja in continua reducere de mai bine de un an de zile si a ajuns in prezent la suma de 4.1-4.2 miliarde de euro (conform BNR) ceea ce nu reprezinta un risc sistemic. Aceasta suma corespunde cu o cota de piata, in scadere dramatica, de 17%. Deci pericolul este de fapt taierea totala si brusca si a aceste finantari si/sau incercarea de a expatria capital din Romania in Grecia. Aceasta ultima varianta, desi ilegala si putin probabila, trebuie atent monitorizata de catre BNR pentru ca in timpuri tulburi oamenii si institutiile pot reactiona imprevizibil – este suficient sa ne amintim de falimentul Bancii Turco-Romana din 2000. Mai probabil ca si scenariu de urgenta este situatia in care finantarea bancilor grecesti din Romania este anulata peste noapte si aceste institutii sunt practic abandonate de catre proprietarii lor. In acest caz, sustine BNR, exista suficiente active de buna calitate (in special titluri de stat) care pot fi folosite drept garantie la BNR si respectiv accesare de lichiditate de urgenta in termeni favorabili. Sa nu avem iluzii insa, o astfel de evolutie inseamna nationalizarea de facto a acestor banci. Daca acest proces este administrat competent si eficace este o solutie chiar buna pentru evitarea unor probleme sistemice. Sa nu uitam ca astfel de interventii ale statului au avut loc in SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Belgia, samd. Romania nu are insa resursele pe care le au aceste state si 4 miliarde de euro reprezinta 11% din rezervele valutare ale tarii (intr-o moneda pe care nu o controleaza). Cu toate riscurile aferente, cel mai evident fiind inrautatirea riscului suveran si respectiv scumpirea finantarilor externe, BNR trebuie sa fie pregatita sa faca acest pas.

Nu am informatii privilegiate sau ne-publice dar, dupa parerea mea, un plan de urgenta ar trebui sa aiba urmatoarele componente:

  • O evaluarea continua a necesarului de finantare ale bancilor care au risc semnificativ de finantare
  • Concomitent, o evalueare a activelor care pot fi folosite ca si garantie pentru accesarea imprumutilor de urgenta ale BNR
  • Metodologie (si legislatie) care sa permita BNR sa nationalizeze temporar banci care nu se mai pot finanta independent
  • Personal calificat si credibil care sa poata superviza acest proces si care sa poata conduce bancile nationalizate temporar cu scopul fundamental de a proteja depozitele si banii publici investiti
  • O strategie de re-privatizare a bancilor nationalizate inclusiv prin incurajarea consolidarii sectorului bancar din Romania

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro