Cand supraindatorarea statelor si indivizilor care misca cel mai mult contoarul consumului planetar se suprapune peste imputinarea resurselor naturale, criza economica seamana brusc a pauza pentru incarcarea bateriilor iar avansul PIB-ului sustinut de banci aduce a guturai care va slabi si mai mult sistemul. Cititi mai jos cum se va rezolva pragmatic ecuatia cresterii economice fara sfarsit, ce glaciatiune va ucide mamutii creditului si care pot fi solutiile pentru conservarea stilului actual de viata in lumea dezvoltata.

Sa facem o flotare de imaginatie si sa ne inchipuim o stergere generala a datoriilor, la nivel individual si national. Statele preiau apoi bancile devenite insolvabile, le curata bilanturile, socializeaza pierderile si le ofera apoi investitorilor noi-noute, pentru a se relua la turatie maxima ciclul consumului (cam ce s-a facut prin Romania cu Banca Agricola si Bancorex-sub fusta BCR). Ce fericire pe intreaga planeta daca in SUA consumatorii nu vor mai avea bugetele de familie incarcate de ratele la carduri, creditele de consum si ipotecare, nu? Ce avant ar lua economia globala, cu ce fericire se vor repezi statele in curs de dezvoltare sa onoreze comenzi si sa pregateasca propriilor cetateni ariile consumismului. Ce mare lucru sa stergem toate datoriile care ne impovareaza viata si sa incepem de la zero, cu etalonul aur daca vreti, pentru mai mare incredere?

Vestea proasta este ca resursele planetei nu mai fac fata la inca un puseu de consum dintr-o generatie, ba ar trebui sa ne schimbam radical modul de viata odata cu imputinarea petrolului. Criza datoriilor are si partile ei bune, infranand consumatorii din statele dezvoltate si reducand presiunea pe resursele naturale. Sigur, nu ne pica deloc bine, mai ales ca majoritatea populatiei traieste in statele in cauza din servicii, cheltuieli pe care orice om cu scaunul la cap le taie in dauna celor dedicate strictului necesar cand vin vremuri grele pentru finantele sale. Poate ca masina electrica e o solutie pentru transport in lipsa petrolului, dar ce te faci cu ingrasamintele chimice, masele plastice, etc?

Asa cum se prefigureaza lucrurile, peste 100 de ani vom avea un procent mult mai mare din populatie lucrand in agricultura decat in prezent. Revenind la oile noastre, reluarea cresterii economice de care se tot vorbeste nu va face decat sa grabeasca inlocuirea actualului stil de viata odata cu epuizarea resurselor. Avem de ales intre o degradare lenta, continua, a standardului actual de viata, relativ suportabila in dozele potrivite sau consevarea actualului stus quo pana in momentul unei ajustari bruste si mult mai dureroase. Grea decizie, nu?

• Ultima solutie, inc-o revolutie (industriala). Sau poate doar o involutie... culturala?

Aici presupun ca voi fi injurat copios de tot soiul de fundamentalisti, religiosi sau... consumisti. Carevasazica, iata 2 solutii posibile pentru conservarea lumii asa cum o stim:

1 Reducerea numarului de consumatori.

Scaderea demografica a inceput deja in Vest, pe fondul schimbarii mentalitatilor si a stilului de viata (citeste un articol pe aceasta tema aici). Mai pregnant in Europa de Vest, Japonia, mai putin vizibil in SUA, unde gruparile neo-protestante si fanii poruncii biblice “cresteti si va inmultiti”, eventual ca termitele, sunt inca bine reprezentati. Asta va reduce in timp cererea din astfel de zone, dar ce folos cat timp India, China si restul lumii a treia aspira la modul de viata occidental? China a reusit sa opreasca expansiunea populatiei cu politica “o familie, un singur copil”, dar incearca sa impui asta in lumea musulmana sau in Africa, unde copiii numerosi sunt o nota de trecere pentru atributele masculinitatii capului familiei. Din pacate, nu avem timp si resurse sa asteptam ca lumea in curs de dezvoltare si lumea a treia sa ajunga la stilul de viata occidental, ca mai apoi populatia sa scada ca efect al schimbarii mentalitatii...reproductive care o presupune adoptarea sa.

In alta ordine de idei, populatia lumii in vremea lui Hristos era, conform unui raport OECD de 230 milioane. In anul 1000 gasim doar 38 milioane in plus, adica 268 de milioane (183 in Asia, 33 in Africa, 32 in Europa, 11,5 in America Latina, 7 milioane pe teritoriul fostei URSS). Peste 500 de ani, avem 438 milioane locuitori (285 in Asia, 70 in Europa, 46 in Africa, 17,5 in America Latina, 17,5 in fosta URSS). Mai sarim inca 500 de ani si gasim in preajma anului 2000 putin peste 6 miliarde de persoane in intreaga lume (3,5 miliarde in Asia, 0,75 miliarde in Africa, 0,5 miliarde in Europa, 0,3 miliarde in fosta URSS, 0,5 miliarde America Latina si 0,3 miliarde USA). Interesant de remarcat este ca in urma cu 100 de ani, pe la 1910 erau doar 1,7 miliarde de oameni pe planeta, ce a urmat apoi dpdv demografic fiind un efect al exploatarii petrolului si al aplicatiilor sale industriale.

2. Rationalizarea resurselor

Asta inseamna sa consumam mai putin, Guvernele sa nu mai functioneze cu deficite nefinantabile, se trece la standardul aur (pentru a bloca bancile in tentativa de a extinde necontrolat masa monetara, dilatand artificial cererea). Spre deosebire de primul caz (unde se vor impotrivi luptand cot la cot fundamentalistii crestini cu cei musulmani ca sa nu mai vorbim ca partizanii controlului nasterilor ar fi linsati in India), solutiile de mai sus ar fi mai usor de implementat, e suficient sa arati pisica unui faliment global.

Cand vezi ca poti pierde tot ce ai agonisit (la hartii ma refer) sub forma unui bank-run general, nu accepti o conversie aur-hartie, chiar daca asta inseamna sa pastrezi doar 30-40% din puterea anterioara de cumparare a economiilor tale? Cand iti trece pe la ureche pericolul suspendarii totale a serviciilor sociale, nu accepti unele mai costelive? Cand iti poti pierde tot ce ai pus de-o parte intr-un fond de pensii, nu accepti si o retributie lunara simbolica post-pensionare? Asteptati-va insa la legi stufoase impotriva protestelor stradale, etc. Autoritatile se asteapta la ample miscari sociale, cam ca in Grecia in acest moment, si trebuie sa existe si modalitati de descurajare.

Sigur, pentru optimisti, ramane sa speram la un ghiseft de ultima ora al stiintei si tehnicii. Ceva similar petrolului, bun de inlocuit, ingrasamintele si care, suplimentar, nici sa nu ingrase.

Citeste si alte articole ale lui Cristi Dogaru