Romania are nevoie de masuri rapide si eficiente, de cateva modificari radicale de legislatie si de comportament institutional in justitie, altfel prescrierea marilor dosare de coruptie, fenomen abia inceput, va continua in ritm accelerat. Exista deja semnale ca alte mari dosare se vor inchide prin interventia asa numitei prescriptii speciale. Aceasta defineste termenul in interiorul caruia statul poate ancheta, judeca si pronunta o sentinta intr-un caz penal. Daca n-o face la timp, procesul se inchide, indiferent daca judecata se afla in stadiu avansat si daca s-au pronuntat deja condamnari. Una din masurile posibile ar fi marirea semnificativa a termenelor de prescriptie speciala, suspendarea termenului de prescriptie cand intervine prima condamnare sau chiar eliminarea prescriptiei speciale in cazul infractiunilor foarte grave de coruptie.
In cazul Romaniei - o tara profund corupta, la un pas de a deveni stat captiv - s-ar putea merge pana la eliminarea completa a prescriptiei speciale in cazurile grave de coruptie.
Masura ar descuraja pe de o parte actualele strategii avocatesti de tergiversare a cauzelor, iar pe de alta parte indolenta acelor magistrati care prefera sa astepte prescriptia speciala in loc sa-si asume o solutie de achitare sau condamnare.
Din nefericire sunt unice in UE cazurile inregistrate in Romania ultimilor ani, singura tara europeana cu sute de vamesi arestati, cu atat de multi parlamentari, secretari de stat, ministri sau primari de mari orase anchetati sau condamnati (putine situatii).
In acest moment, prescriptia speciala poate interveni, in cazurile de coruptie, dupa cativa ani, iar termenul maxim poate urca pana la 15 sau chiar mai mult, in functie de limita maxima de pedeapsa pentru fapta respectiva. In tot cazul, odata scurs termenul in interiorul caruia procurorii si judecatorii pot actiona, procesul ia sfarsit. Prescriptia speciala, odata instalata, anuleaza un volum urias de munca, care se traduce in bani si resurse irosite, genereaza frustrare sociala si neincredere in sistem, infractori deja condamnati in instantele inferioare scapa. In plus, descurajeaza procurorii sa ancheteze in mod profesionist mari dosare deoarece se vad inhamati la o munca perfect inutila.
Un studiu realizat de Transparency International pe tema situatiei prescriptiei in tarile UE recomanda factorilor de decizie sa revada cu atentie regimul prescriptiei pentru a elimina vulnerabilitatile in judecarea cazurilor de coruptie. "Dat fiind ca sunt deseori dificil de identificat si investigat, termenul de prescriptie pentru cazuri grave de coruptie ar trebuie sa fie cel putin zece ani", chiar un astfel de termen dovedindu-se insuficient in contextul unor proceduri judiciare ineficiente si indelungate.
O alta recomandare cuprinsa in studiul TI, asupra careia legiuitorul din Romania ar merita sa reflecteze, se refera la suspendarea cursului prescriptiei atunci cand intervine imunitatea, amanari datorate procedurii sau cand se pronunta prima sentinta: "Regimul prescriptiei trebuie sa prevada suspendari in cazul in care procedurile intr-un dosar sunt suspendate deoarece una dintre parti este protejata de imunitate, dar si amanari datorate procedurilor de cooperare internationala. Prescriptia n-ar trebui sa permita ca procesul sa fie inchis dupa pronuntarea unei sentinte intr-o prima instanta. Altfel, exista riscul ca sentinta sa nu poata fi pusa in executare din cauza prescrierii cazului in timpul judecarii apelului".
In cazul Romaniei, prescriptia speciala lucreaza in favoarea infractorilor. Termenul prescriptiei speciale nu se suspenda in absolut nicio situatie, nici daca un parlamentar sau ministru este aparat de imunitate, motiv de tergiversari, deoarece timpul castigat sub protectia imunitatii inseamna o sansa in plus ca dosarul sa se prescrie. Nici daca avem deja o condamnare intr-un dosar de coruptie, cursul prescriptiei nu se suspenda, cum ar fi normal, avand deja stabilita vinovatia de o instanta si fiind relativ aproape de deznodamant in proces.
Un prim caz de prescriere s-a inregistrat pe 16 martie 2011, in dosarul fostului deputat PSD, Vasile Savu, trimis in judecata pentru savarsirea mai multor fapte de coruptie comise pe durata mandatului de parlamentar (2000 - 2004). A fost condamnat, in iulie 2010, la trei ani de inchisoare cu executare, dupa patru ani de procese, dar si in acest caz a intervenit prescriptia speciala. Am aratat ca exista pericolul prescrierii si altor dosare mari de coruptie, intr-un text publicat recent pe HotNews.ro, intitulat: Debutul unui fenomen periculos: Restituirea marilor dosare la DNA si amenintarea prescriptiei speciale. Pe lista marilor scapati: Savu, Copos, Mantog, Mitrea
Potrivit Codului de Procedura Penala, asa numita prescriptie speciala se calculeaza destul de complicat. Simplificand mult, la termenul general de prescriptie (in functie de limirta maxima a pedeapsei pentru fapta respectiva sunt prevazute anumite termene de prescriptie) se adauga jumatate. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data savarsirii faptei. De exemplu, daca fapta a fost savarsita in 2006, iar termenul de prescriptie pentru infractiune este de cinci ani, prescriptia speciala intervine dupa 7 ani si 6 luni (5 ani plus 2 ani si 6 luni, adica inca jumatate), mai exact in 2013. Daca pana la aceasta data instanta nu pronunta o decizie definitiva (prima instanta, apel si recurs), procesul inceteaza prin interventia asa numitei prescriptii speciale.
Prin urmare, statul nu are prea mult timp la dispozitie sa actioneze prin institutiile sale din justitie (politie judiciara, DNA, 3 instante). Sustinatorii aplicarii prescriptiei speciale invoca in primul rand argumentul eficientei si al dreptului la un proces judecat intr-un termen rezonabil. Adica, daca tu, stat, nu esti in stare sa duci la bun sfarsit un dosar intr-un termen rezonabil, sa zicem zece ani dupa efectuarea primelor acte de cercetare, dosarul se inchide din cauza ca nu poti tine pe cineva intr-o continua cercetare penala tot restul vietii pentru ca tu, stat, ai institutii lenese, ineficiente sau legi proaste. Un argument valabil in societati asezate, cu probleme de coruptie mai mici decat cele pe care le are Romania astazi, si care necesita masuri extraordinare in situatii exceptionale.
Problema e ca, desi se afla intr-o situatie proasta, statul va avea si mai putin timp daca noile Coduri vor intra in vigoare in octombrie 2011. Acestea prevad pedepse mai mici, prin urmare si termene de prescriptie mai mici. Or, fiecare dosar de mare coruptie prescris inseamna bani pierduti, sume care pot varia intre cateva zeci de mii de euro si cateva milioane de euro, in functie de complexitatea fiecarui dosar. Majorarea termenelor de prescriptie s-ar aplica la dosarele viitoare, insa tocmai din cauza ca in penal se aplica legea mai favorabila Guvernul nu mai poate sta spectator.
Romania e o tara prea saraca pentru ca procurorii sa trimita in judecata suspecti de coruptie mari si mici, iar judecatorii sa-i scape amanand procesele pana la interventia prescriptiei speciale. Din acest motiv, o posibila solutie - pe langa responsabilizarea judecatorilor, subiect care merita tratat separat - este majorarea termenelor de prescriptie speciala prin modificarea modului de calcul (la maximul pedepsei, in loc sa se adauge jumatate se poate majorara cu dublul sau triplul pedepsei).
Pot fi imaginate si alte solutii: intreruperea cursului prescriptiei speciale la o prima condamnare sau, in extremis, eliminarea prescriptiei pana cand nivelul coruptiei din Romania se va diminua semnificativ. In lipsa unor masuri in acest sens, promovate de Ministerul Justitiei, Guvern, CSM si Parlament, orice declaratii de bune intentii palesc in fata realitatii ca sistemul de justitie din Romania functioneaza doar in aparenta, iar dosarele sfarsesc naucitor: fie se prescriu, fie judecatorii pronunta (tot mai des) condamnari la inchsioare cu suspendare in cazuri de coruptie, ceea ce iarasi devine inacceptabil intr-o tara care are probleme atat de mari tocmai din cauza acestui fenomen.
Cum e posibil sa avem diferente atat de mari intre solutii in cazuri de coruptie: intr-un dosar judecatorii pronunta inchisoare la un an si opt luni cu suspendare, in altul 12 ani cu executare? Nimeni nu pretinde in mod absurd ca toate pedepsele trebuie sa file identice in toate cazurile de coruptie, dar nici nu poti trata atat de diferit aceasta infractiune grava: de la indulgenta maxima, la pedeapsa exemplara.
Pe de alta parte, valul de prescrieri care va urma in mod inevitabil va oferi autoritatilor de la Bruxelles un argument suplimentar sa tina Romania departe de Schengen, sa mentina in mod justificat sistemul de Monitorizare, Cooperare si Verificare (MCV) si sa le dea dreptate scepticilor care sustin ca Romania nu este, de fapt, un stat de drept functional.
NOTA: O varianta prescurtata a acestui articol a aparut si in ultimul numar al Revistei 22
2
13
