Dacă nu știți cine e dna Viorica Dinu, este judecătoarea care i-a luat locul dnei Bogdan, în procesul în care Sorin Ovidiu Vântu e judecat pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, după ce colega ei de la Tribunalul București, dna Burlan, decisese că dacă un dosar e judecat mai rapid decât dorește inculpatul atunci înseamnă că judecătorul nu e imparțial și trebuie recuzat.
Dna Dinu a prezidat săptămâna trecuta pentru prima dată un termen în acest dosar, iar prima decizie a fost să fie judecat cazul în ședință secretă. Motivarea? E prea mediatizat, cursul normal al justiției riscă să fie deturnat din pricina asta:
“(…)Tribunalul Bucureşti apreciază că în prezenta cauză, există circumstanţe speciale, datorită cărora publicitatea şedinţei de judecată ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei, în concret a înfăptuirii unui corect act de justiţie. Astfel, prin publicaţiile şi comentariile făcute cu privire la această cauză, şi la inculpaţii din prezentul dosar, presa nu s-a limitat la a prezenta obiectiv modul de desfăşurare a procesului, în scopul informării corecte a opiniei publice, în mod imparţial, ci şi-a depăşit atribuţiile, făcând aprecieri cu privire la vinovăţia inculpaţilor, competenţa sau integritatea magistraţilor învestiţi cu soluţionarea acestei cauze, publicând rechizitoriul cauzei, chiar înainte ca instanţa să fie sesizată cu trimiterea în judecată a inculpaţilor, comentând măsurile dispuse la fiecare termen şi încercând să determine judecătorul, prin reacţia negativă creată în rândul publicului, să pronunţe soluţia dorită de acesta şi nu soluţia care rezultă din cercetarea judecătorească. În acest sens, se crează sentimentul că presa incită la o „judecată populară” a inculpaţilor şi formează opinia în rândul populaţiei ca aceştia sunt vinovaţi mai înainte ca vinovăţia să fie stabilită de o instanţă competentă. Or, în acest fel există riscul ingerinţei mass-media şi publicului în desfăşurarea cursului normal al justiţiei, ceea ce într-un stat de drept nu este admisibil (…)”
(Judecător Viorica Dinu, motivând decizia de a judeca dosarul în ședință secretă)
Decizia e bizară, stupefiantă și scandaloasă. Nici nu știu de unde să încep.
1. ‘Presa ”și-a depășit atribuțiile”. A prezentat comentarii și chiar opinii despre funcționarea unei instituții publice. Trebuie sancționată!’ – ai zice că sunt comentariile de pahar ale vreunui politruc comunist, uitat în funcție în vreun orășel de provincie, nu motivarea scrisă în 2011 de un magistrat la o instanță de judecată din Capitală. Premisa întregului eșafodaj e aberantă în orice societate democratică. Nu văd niciun exemplu de ingerință a mass-media în desfășurarea cursului justiției, în schimb este evident că avem exact contrariul. E o ingerință a unei instanțe a Tribunalului București în funcționarea mass-media!
2. Titlul articolului nu e deloc o ironie, cel puțin nu din partea mea. E concluzia imediată și inevitabilă de pe urma motivării citate mai sus. Dna judecător consideră că presa, ocupându-se de acest caz, reprezintă o amenințare la adresa înfăptuirii justiției. De fapt, scrie asta negru pe alb: prin articolele pe care le publică, mass-media încearcă să determine judecătorul să pronunțe o anumită soluție. Or… înfăptuitorul justiției, judecătorul în acest caz, este ea însăși. Dna judecător Dinu își bazează decizia pe afirmația că dna judecător Dinu ar putea să ia decizii greșite din pricina unor articole și comentarii despre caz. Presiunea mediatică riscă să îi compromită conduita profesională.
Bizar. Cu siguranță că există presiuni mult mai mari la care dna judecător poate fi supusă. Mă întreb, cu riscul ”să-mi depășesc atribuțiile”, ce ne facem dacă inculpații îi oferă bani pentru achitare? Ce ne facem dacă o amenință? Dna judecător recunoaște în scris că în instața pe care o conduce cursul normal al justiției poate fi deturnat de simple articole de presă, care i-ar pune în discuție sau chiar critica deciziile. Ne putem aștepta, atunci, ca același curs să continue neabătut dacă unul din cei aflați în boxa acuzaților o va amenința că ”îi adminstrează lecția maximă” ?
Dacă dna judecător Dinu nu poate să reziste presiunilor mediatice, dacă nu-și poate face datoria corect și imparțial, fie și doar de la niște comentarii negative apărute în presă, atunci poate că ar trebui să-și caute de lucru într-un domeniu lipsit de orice fel de presiuni, nu unul în care rezistența la ele e una din condițiile cheie.
3. Problema cea mare nu e că decizia asta este aberantă ca premise și rușinoasă pentru judecător prin ceea ce admite. Problema mare cu această decizie e că nu are acoperire legală:
” ART. 290 Publicitatea şedinţei de judecată
(1) Şedinţa de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinţa de judecată.
(2) Dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţă secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. (…)”
Unde anume derogă legea caracterul public al ședințelor de judecată pe motiv că judecătorul se simte presat de articolele apărute în presă?
4.Scriam în alt articol: constat (…) că se întâmplă din ce în ce mai des un fenomen îngrijorător legat de invocarea autorităţii şi jurisprudenţei CEDO. Sigur, în principiu invocarea asta nu ar fi un lucru rău, din contră. Problema stă în CUM se face asta, şi în faptul că CEDO ajunge să justifice, între ghilimele, opinii şi chiar decizii cât se poate de discutabile ale judecătorilor noştri. În cazul bun, dacă se poate spune aşa, motivările CEDO sunt citate parţial, trunchiat, pentru a argumenta afirmaţii sau raţionamente pe care judecătorii de la Strasburg nu le-au făcut niciodată.
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
