Dl Băsescu consideră că nu e nevoie de un referendum pentru București, deși crede de asemenea că organizarea administrativă a Capitalei, cu primarii de sector aleși, trebuie să fie schimbată. Argumentele sale sunt, unu, că schimbarea se face prin lege, în Parlament; și, doi, că bucureștenii nu realizează ce înseamnă păstrarea actualului sistem, cu alte cuvinte că nu pot evalua decizia în fața căreia i-ar pune un referendum. În aceste condiții, întrebarea retorică de pe biletul de papagal pentru dl Băsescu este: nu se pot aduce aceleași argumente împotriva celor două referendumuri naționale pe care le-a inițiat chiar el? Sigur ca se pot aduce, la fel de bine. Și referendumurile respective aveau valoare consultativă, tot Parlamentul fiind cel pus să le ducă la îndeplinire. Apoi, nu cred că poate cineva pretinde în mod rezonabil că locuitorii Capitalei sunt incapabili să înțeleagă ce ar reprezenta reorganizarea administrativă a administrației lor, în schimb locuitorii țării ar fi perfect capabili să urmărească și să judece implicațiile renunțării la bicameralism.
Acestea fiind spuse, eu sunt pentru un referendum local privind acest subiect. Mă grăbesc să explic și de ce, pentru că papagalul cu biletele e foarte intransigent și risc să îmi dea unul și mie – am afirmat cândva că referendumurile sunt arme politice foarte puternice și la care nu ar trebui recurs decât într-o situație excepțională. E aceasta o situație excepțională? Din punctul de vedere al fondului prevederii, cu siguranță că nu. Dacă am decide organizări administrative prin referendum atunci ar trebui să facem la fel cu domeniile finanțelor, educației etc. Nu e niciun motiv pentru care deciziile dintr-un domeniu ar fi excepționale, iar celelalte comune. Și atunci, de ce cred totuși că suntem într-o situație în care ar trebui să avem un referendum, și nu pur și simplu o lege adoptată de Parlament?
Ca să răspund, trebuie să vedem exact ce modificare își propune să facă puterea actuală, și care ar trebui, eventual, supusă unui referendum local: e vorba ca primarii de sector să nu mai fie aleși, ci numiți din rândul consilierilor generali, la fel cum e cazul viceprimarilor. Or, constat două lucruri apropo de o astfel de decizie:
1. Organizarea propusă astfel nu este mai particulară față de cea care există deja, în raport cu modul în care Legiuitorul (Parlamentul) a decis să fie organizate toate localitățile din această țară. Din contră, alegerea unor administrații în interiorul unei administrații era un lucru particular. Oricum, să nu uităm că Bucureștiul este diferit de toate celelalte localități din România, din acest punct de vedere, fiind mult mai întins și mai populat.
2. De asemenea, din punct de vedere al cheltuielilor publice lucrurile nu sunt ieșite din comun. Nu cred că cineva poate pretinde în mod rezonabil că întreaga administrație din Capitală costă prea mult acum, prin comparație cu cele din provincie, de vreme ce fiecare sector al Bucureștiului are un număr de cetățeni / contribuabili similar cu al celor mai mari orașe din țară. Cu atât mai puțin poate fi reclamată, din acest punct de vedere, schimbarea propusă, de vreme ce prevede restrângerea administrației, nu extinderea ei.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
