Crin Antonescu s-a infuriat, si-a iesit din pepeni, i-au sarit tandara si mustarul, cum se zice mai popular. Nu-i place sa fie criticat, sa fie atins fie si cu o floare, il deranjeaza cand i se vorbeste despre caracterul sterp, oportunist si duplicitar al prestatiilor sale publice. Discursul sau este imbibat de ura si ranchiuna. Recurge la fise de cadre, desigur desfigurate in functie de interesele coalitiei uslaşe. Poate un om cat de cat informat, neorbit de patima partizana, sa se indoiasca de independenta de gandire a lui Andrei Pleşu? Ce reviste citeste Crin Antonescu? Traseistul de profesie invoca apartenenta din trecut la PCR a celor pe care ii detesta, dar uita convenabil sa mentioneze aceeasi afiliere in cazul aliatilor sai Emil Constantinescu, Andrei Marga si Zoe Petre. Doreste mai multe nume si mai multe informatii? In plus, a vorbi despre “fuga” mea din tara imi aduce aminte in mod cu totul dezagreabil de formularile securiste in care cei care luptam in cadrul exilului democratic eram catalogati drept “fugari”. O simpla scapare? Oricum, una menita sa te puna pe ganduri…
Fervoarea demascarii proletare, precum in sedintele de infierare de-odinioara, este, in cazul lui Crin Antonescu, unidirectionala si cat se poate de selectiva. Suntem demonizati Andrei Pleşu, Traian Basescu, Monica Macovei, Emil Boc, subsemnatul. Ignora cu superbie criticile venite din propriul partid la adresa fraternizarii cu formatiunea lui Dan Voiculescu, inclusiv cele formulate de istoricul Marius Oprea. Nu are nimic de spus despre turnatorii din randul “seniorilor” penelisti, nimic despre faptul ca alianta sa nu este facuta cu figurantul Victor Ponta, ci cu Ion Iliescu, impenitentul bolsevic, liderul de facto al PSD. Nimic despre “antene” si proprietarul lor. Imi reproseaza acum ca am facut o carte de dialoguri cu Iliescu (nu o biografie a acestuia) publicata cu cateva luni inainte de terminarea ultimului mandat al acestui om politic. Am facut eu vreo alianta cu Iliescu? Am devenit consultant al PSD? Mi-am abjurat convingerile liberale? M-am dezis de prieteni? S-au dezis ei de mine? Am scris vreodata vreun rand in favoarea lui Adrian Nastase ori a lui Mircea Geoana ca politicieni? Cine a formulat diagnosticul privind mexicanizarea Romaniei sub Nastase? Eu sau Crin Antonescu? Am recunoscut in repetate randuri ca am crezut ca Iliescu a invatat lectiile alternanţei si ale procesului de consolidare democratica. Romania a intrat in NATO in 2004. Se pregatea sa intre in UE. In decembrie 2006, cand Iliescu a initiat si a patronat boicotarea obscena a condamnarii comunismului, am inteles ca ma inselasem. Am scris acest lucru cat se poate de transant si clar in revista “22″ in prima saptamana din ianuarie 2007. De cate ori trebuie sa-mi torn cenusa-n cap? Dar dl Antonescu participa acum cu ardoare, ca dirijor, regizor si scenarist, la resuscitarea nu doar a legendei politice a lui Ion Iliescu, ci a intregii traditii anti-democratice al carei campion a fost si ramane fostul prim-secretar al CC al UTC, ministru al tineretului si secretat al CC al PCR insarcinat cu ideologia, din timpul dictaturii lui Ceausescu.
La noua decenii de la infiintarea Partidului Comunist din Romania (sectie a Internationalei Comuniste), Crin Antonescu, pretinsul liberal, se dovedeste, prin mentalitate, violenta de limbaj, dedublare, kitsch retoric, amoralitate, metehne si comportament, un demn urmas al acestei formatiuni de trista amintire. Nu, el nu este un nou Gheorghe (Guţă) Tatarescu. El este reincarnarea lui Stefan (Fănică) Voitec, colaborationistul ex-social-democrat care, dupa ce a participat la distrugerea partidului lui Titel Petrescu, Serban Voinea, Flueraş si Jumanca, a prosperat deopotriva sub Dej si sub Ceausescu, prosternandu-se penibil si cantand osanale desantate celor doi calai.
citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
