Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Valeriu Stoica, schimbarea clasei politice si o teza de doctorat

de Dragos Paul Aligica     Contributors.ro
Vineri, 6 mai 2011, 8:01 Actualitate | Opinii

Decizia lui Valeriu Stoica de a nu candida la Convenţia Naţională a PDL pentru nici o funcţie de conducere a fost prezentata de acesta ambalata intr-o observatie si o provocare.

Observatia era că oamenii politici ar trebui să ştie nu numai când să iasă în faţă, dar şi când şi cum să se retragă în linia a doua: “A fi în linia a doua, spune dumnealui, nu înseamnă a ieşi din politică şi cu atât mai puţin din viaţa publică. Înseamnă a fi acolo în primul rând ca resursă şi sprijin pentru cei din linia întâi, cu solidaritate, statornicie şi inteligenţă. Gata de a reveni în prima linie … când circumstanţele şi cauza ta politică spun că revenirea este necesară. “

Provocarea era urmatoarea: “M-aş bucura dacă tot mai mulţi dintre colegii mei de generaţie ar înţelege acest principiu şi ar face ca şi mine un pas înapoi pentru a deschide drumul altora, mai tineri. Gestul meu implică pentru aceşti colegi de generaţie o sugestie şi o provocare. Pot şi vor să-l urmeze?! M-aş bucura ca un număr cât mai mare dintre ei să ridice această manuşă.” Valeriu Stoica incheie “salutand consolidarea pe scena politică românească a noii generaţii”.

Asadar, ca toata lumea, si d-l Stoica pare cumva convins ca patologiile politice ale societatii romanesti se trag de la “clasa politica”. Intr-adevar, daca ne uitam mai bine vedem ca “schimbarea clasei politice” a devenit in discursul public romanesc refren, mantra, panaceu. Seceta? De vina e “clasa politica”. Cum se rezolva chestia? “Schimbarea clasei politice”. Gropi in asfalt? De vina e “clasa politica”. Cum se rezolva? “Schimbarea clasei politice”. Termini facultatea de modeling si clubing si nu-ti gasesti un loc de munca? De vina e “clasa politica”. Cum se rezolva? “Schimbarea clasei politice”.

Si uite asa, avem o analiza in doua cuvinte si o solutie in trei. Tot repetandu-le am ajuns sa asteptam minuni de la “schimbarea clasei politice”. Totul va fi bine cand vor veni noile generatii, tinerii. Solutia pare excelenta. E simpla, precisa si necostisitoare. Ce e mai usor decat “schimbarea clasei politice”? Nimic.

In plus, are si avantajul ca te scuteste de efortul de a gandi sau a face ceva. Nu te incurci cu analize, studii, strategii, calcule, negocieri, constructie institutionala, organizare, activism etc.  Cineva trebuie sa o schimbe si gata. Si daca nici asta nu e buna, zici:  “Sa schimbam clasa politica”. Si cineva o schimba iar. Si tot asa pana dai de una pe gustul tau. E vreo mirare ca “solutia” e asa populara? Nu. Gandire: zero. Efort: zero. Intr-un cuvant, perfectiune. Mai bine chiar decat “un nou partid” unde esti totusi solicitat sa decizi prin dezbateri vii urmatoarele: sigla, culorile si daca imnul trebuie interpretat de Paula Seling sau Lori. (Am spus: Paula! Si nu reconsider).

Un semn de intrebare

Sa indraznim totusi sa ridicam un semn de intrebare cu privire la acest cvasi-consens popular. Mai exista si alte explicatii ale patologiilor structurale ale vietii politice romanesti. Inainte de a trece la acestea, sa subliniem insa ca ideea d-lui Stoica nu e rea. E nevoie de un suflu nou pe prima linie a politicii. Demersul e salutar. Iar faptul ca in PDL persoane cu greutate cum sunt d-nii Videanu sau Stolojan, au decis si dansii sa faca un pas in linia a doua pentru a face loc “tinerilor”, nu poate fi decat o nota buna pentru domniile lor si pentru PDL, o nota care ar trebui marcata public. Intrebarea ramane, asa cum zicea si d-l Stoica: Pot şi vor si altii să urmeze aceste exemple?!

Vor, nu vor, pot, nu pot, sa nu asteptam insa miracole. Avem in mod sigur nevoie de o elita politica mai buna. Dar ce ne facem insa daca problema clasei politice si a slabiciunilor ei este parte a unei probleme mai vaste si mai profunde? Ce ne facem daca patologiile atitudinale ale elitei sunt un ecou ale patologiilor celor care o valideaza si o voteaza ca atare?!

O teza de doctorat

Intamplarea face ca zilele acestea citesc o teza de doctorat in stiinte politice. Autorul ei este Horia Terpe, directorul executiv al CADI, doctorand la SNSPA sub indrumarea profesorului Adrian Miroiu. Titlul: Construcţia şi reconstrucţia democraţiei locale. O analiză instituţională a obştilor şi comunelor. Lucrarea lui Horia Terpe reprezintă un amplu studiu privind potențialul de reconstrucție democratica a localităților din Romania. Demersul e inspirat de perspectiva teoretica schitata de Alexis de Tocqueville şi dezvoltata de autori neo-instituionalisti cum ar fi Elinor Ostrom (Premiului Nobel in economie, 2009). Potrivit acestei scoli de gandire, organizarea politică locală bazata pe autoguvernare este nu numai scoala si laboratorul practicii politice dar si singura de natură să ofere o garanţie perpetuării democraţiei şi libertăţii la toate nivelele societăţii. Buna guvernare porneste de jos.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
























1036 vizualizari






Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică