Neculai Constantin Munteanu nu are nevoie de nici o introducere. Cand m-a rugat sa ii „gazduiesc” un text despre cazul Grosan am acceptat cu toata placerea. Din cate am inteles, NCM mai pregateste doua “episoade”, unul despre Breban si altul despre Emil Hurezeanu. A consemnat pentru dumneavoastra, Alin Fumurescu.
CAZUL IOAN GROSAN: A FOST SAU NU A FOST ?
Motto:
Te rog, te rog, te rog – citeste si reciteste analiza lui Agopian din Catavencu. Esti sigur ca ai citit ceea ce ai citit?
Florin Iaru
… rahatul e asa de mare, ca nu mai stii in ce parte sa NU te uiti.
Dorin Tudoran
Da, am citit, am recitit, am citit, am recitit, am citit, am recitit… cum m-a rugat Florin Iaru. Dar nu doar pe Stefan Agopian. I-am citit/recitit pe Nicolae Manolescu, pe Mihai Pelin („Operatiunea Melita si Eterul, istoria Europei libere prin documente de Securitate” si „Cartea Alba a Securitatii, Istorii literare si artistice”), pe Dorin Tudoran („Eu, fiul lor”, plus blogul lui), „Romania Literara”, numerele 9 si 10, mi-am consultat fisele (intr-o vreme am cumparat toate cartile cu dosare si documente de la Securitate si am reusit sa fac oarecum potretul robot al emisarului securitatii trimis sa scaneze exilul in general, Europa libera in special). Si am mai citit toate interviurile si declaratiile lui Ioan Grosan, date la cald, indata dupa deconspirarea lui, dar si altele mai vechi, risipite in presa vremii post decembriste. Ah, am mai citit si cartea „Cum sa devii informator al securitatii fara sa stii, in zece lectii”. Glumesc. Cartea asta nu exista. Dar exista alta despre modalitatile de recrutare din care se pot deduce si tipuri sumare, dar diverse de informatori.
Si, da, am stat de vorba si cu Emil Hurezeanu!
Din cauza unui tufis, Agopian nu vede padurea de fapte
Nu, demonstratia lui Stefan Agopian nu m-a convins. Are in ea ceva din indeminarea scriitorului de romane politiste care focalizeaza interesul cititorului pe citeva piste la vedere, estopind sau bagatelizind altele, pentru a-i abate atentia de la adevaratul asasin. Mr. TOADER CORNEL face pe 16 octombrie un „raport de luare in studiu“ a lui Grosan pentru a fi folosit ca informator in strainatate, in vreme ce candidatul la recrutare Ion Grosan era deja la Paris, unde a stat in perioada in perioda 10 oct. – 11 nov. 1989. Concluzia: „nu putea fi expediat in Germania si in Franta ca sa culeaga informatii despre emigratie”, cum a afirmat Nicolae Manolescu, de vreme ce inca nu fusese recrutat pentru asa ceva!
Asta este demonstratia lui SA si ea nu este nici edificatoare, nici convingatoare. In plus, SA isi asuma, concomitent sau pe rind rolurile de avocat, procuror si judecator. Si, lucru uimitor la un prozator, nu are dubii. Nici o urma de indoiala asupra „adevarului” sau, de fapt un verdict care nu admite replica. In istoria scurta a securitati, cea scrisa, exista multe cazuri de informatori sirguinciosi care n-au semnat un angajament si n-au stiut ca au nume conspirative. In cartea lui Dorin Tudoran, „Eu, fiul lor”, exista o informare banala, aparent nu prea utila securitatii, devenita pretioasa prin adnotarea unui sef: „Fiind PRIMA NOTA SCRISA a sursei noastre Dorin, apreciez ca e utila, mai ales ca L-AM DETERMINAT SA SCRIE”. Fara sa fi semnat vreun angajament, omul statea la taclale cu securistii, dar nu scria! Ei il vroiau „legat” nu numai oral, ci si in scris. Verba volant scripta manent.
Necondordanta de date pe care Stefan Agopian isi construieste pledoaria nu inseamna mare lucru fata de cele patru note informative rezultate din convorbirea pe care Ioan Grosan a avut-o cu Securitatea la inceputul luni decembrie 89. Intors de la Paris, Grosan si-a desertat sacul cu informatii in fata ofiterilor de la U.M. 0225. Informatiile, pretioase, multe, si utile pentru unitatea care se ocupa cu „infiltrarea organizatiilor emigratiei anticomuniste si combaterea emisiunilor posturilor de radio straine care emiteau in limba româna” , l-au plasat pe Grosan aproape automat in rolul de „sursa”, fara sa fie intrebat si fara sa semneze un angajement. Dar cu acceptul lui binevoitor, de vreme ce a pus si o conditie: nu doreste sa fie numit “informator”. Sursa avea potential. A fost primita amical de mai toata emigratia pariziana si mai ales, se intilnise si fusese realtiv bine primita de Emil Hurezeanu, pe atunci un obiectiv importat al unitatii 0255. Atit de imporant, incit a fost singura, din cele patru note rezulatate dupa intilnire, care a primit apostila „Datele vor fi exploatate intr-o nota la conducerea C.I.E”.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
