Romania e curtata pentru potentialul ei energetic si la Washington vulturii isi ascut ghearele cand se uita spre Bucuresti. Carui fapt datoram detronarea atotsuficientului limbaj diplomatic? De ce a ales versatul diplomat tocmai actualul moment politic pentru a spune pe sleau ceea ce oricum se stia de mult pe culoarele Guvernului? Este vorba doar de un exces de sinceritate si limbaj colocvial sau e un semnificativ semnal de alarma?
Energia este ultimul sector vital care a ramas inca in mainile statului si semnalul dat de Ambasador este ca privatizarile trebuie sa inceapa. Este o prioritate pentru Romania sa obtina fonduri si sa atraga investitori pentru a putea iesi din criza si a-si plati astfel datoriile.
Opiniile Ambasadorului ar fi putut fi la fel de bine rostite de oricare dintre Ambasadorii tarilor UE, care inca de anul trecut ne-au sanctionat cu un infriegment pentru lipsa de transparenta in formarea pretului si aici nu e vorba de pretul energiei la consumatorul final. Practic cam tot ceea ce se intampla in prezent in conducerea vasului economic numit Romania este dubitat sever, prin cuvintele Ambasadorului.
Doar intamplarea face ca exact in ziua in care Ambasadorul rostea la noi pretiosul discurs, ceva mai la est, presedintele Rusiei isi indemna guvernul sa-si retraga reprezentantii din consiliile de administratie ale societatilor cu capital de stat. Se referea in special la acei functionari care ocupa aceste pozitii in aceleasi sectoare economice in care-si slujesc si administratia! Ministrul energiei de exemplu este in Consiliul de supraveghere la RusHydro si Inter RAO, cel al finantelor la VTB si vicepremierul are o pozitie similara la Rosneft.
Anul acesta se joaca o carte mare. Miza este revenirea sectorului energetic, care a avut de pierdut in timpul crizei economice cat si aportul de capital strain, atat de necesar pentru Romania. Asta nu se poate intampla fara privatizarea companiilor energetice in care statul mai are actiuni, iar Ambasadorul subliniaza tocmai faptul ca sectorul energetic are realmente sanse bune de dezvoltare. Romania trebuie sa deschida portile acestui sector primordial, ne comunica Ambasadorul!
Ambasadorul pledeaza pentru retragerea decidentilor politici din viata economica a acestor mari firme si evoca racilele sistemului pe care le cunoaste si nu se jeneaza sa le arate cu degetul prin comparatii pe intelesul tuturor. Evocand cu fina ironie Titanicul, Ambasadorul spera ca-i va reusi sa tina astfel oglinda in fata nasului guvernului de la Bucuresti. N-au trecut trei luni de cand Ministrul muncii isi compara si el tara cu acelasi Titanic, care desigur, spre deosebire de ghinionista nava, va ajunge la destinatie, spera demnitarul, lipsit de inspiratie! Oare de ce se gandeste lumea mereu la... Titanic cand vorbeste despre economia din Romania?
La inceputul lunii martie 2011, ziarul de limba germana Allgemeine Deutsche Zeitung, care apare la Bucuresti, gazduia un interesant comentariu al unui reputat specialist austriac si presedinte al Consiliului de supraveghere al Bursei de energie din Austria. Acesta era de opinie ca "(...) Doar formarea unui pret de piata credibil, constituie baza obligatorie pentru viitoarele investitii in sectorul de productie!"
Iata cum Ambasadorului i-au premers specialistii, UE cu masurile dure de infringement si daca guvernul roman nu se trezeste, ii vor urma si altii care vor spune mai mult sau mai putin acelasi lucru: lasati loc competento-cratiei! Diminuati influenta politica nefasta din economie!
Cred ca acest demers al Ambasadorului celui mai important aliat al Romaniei, nu va putea fi depasit in vizibilitate de cat de reactia - pe masura - a opiniei publice! Este probabil exact ceea ce si-a dorit experimentatul diplomat si acesta este motivul pentru care paradigma limbajului a fost, pentru cateva momente, uitata! Un amic, redactor al prestigiosului cotidian vienez DIE PRESSE, a ramas cu gura cascata dupa ce l-a citit pe Ambasador. Nu-i venea sa creada! Este poate si rezultatul Wikileaks-ului. Ca doar nu era sa vina tocmai acum Ambasadorul si sa vorbeasca cu cuvinte palide dar migalos mestesugite!
Nu ar fi fost atat de credibil. In era post - Assange, limbajul diplomatic a stat pe loc repaus pentru o cauza utila intregii societatii romanesti!
