…in discursul de luni seara a presedintelui Obama, menit a clarifica interventia americana in Libia, una dintre temele principale a fost istoria (eventual cu majuscula). Expresii precum “sustinatorii lui Gaddafi trebuie sa inteleaga ca nu se afla de partea buna a Istoriei” si “ Istoria se afla in mers » («history is on the march ») semnaleaza o viziune usurel hegeliana, in care Istoria are un rost, se desfasoara cu un sens, urmandu-si propria logica. Sa mai constatam ca, din acest punct de vedere, Obama impartaseste cu predecesorul sau, Bush W., dar si cu Marx sau Fukuyama, o grila de lectura similara in structura, in ciuda diferentelor semnificative de continut, metode de aplicare si rezultate.

Foto:

Nimic neaparat rau in asta. In treacat fie spus, cand, alaturi de altii, i-am reprosat presdintelui Basescu refuzul de a pozitiona decisiv Romania intr-o postura anti-Gaddafi, unul dintre argumentele folosite a fost taman acesta : ca nu se pozitioneaza de partea buna a Istoriei, pe val. Mai mult, ca foloseste un talmes-balmes de argumente chipurile RealPolitik, un amestec care nu doar ca nu rezista unei minime analize logice, dar mai si pacatuieste prin ipocrizie. Cand ai fost ministru al transporturilor sub presedintia lui Ion Iliescu in guvernul Petre Roman, a stramba din nas ca rebelii sunt condusi de un fost ministru al lui Gaddafi e – cum sa spun ? – lipsit de bun simt.

S-a mai spus ca Romania «nu e pregatita sa mearga la razboi – de asta ne arde noua acum ? » – un argument (ironic, daca stai sa te gandesti) similar celui adus in Statele Unite de opozantii interventiei. Or, aici nu este vorba despre un razboi – nu de tipul Afganistan sau Irak, cel putin. (Iar in cazul Romaniei e vorba de o singura fregata de patrulare pentru intarirea embargoului – un gest mai degraba simbolic, dar un simbol care conteaza in ecuatia geopolitica.) Ceea ce lumea occidentala incearca acum reprezinta o premiera in lumea araba – lucrul de (aproape) buna credinta cu materialul clientului.

Revoltele din lumea araba prezinta o oportunitate unica.

In ciuda tuturor prognozelor “realiste”, miscarea inceputa in Tunis se propaga cu repeziciune. S-a spus ca va esua in Egipt. N-a esuat. S-a spus ca va esua in Libia. Cu putin ajutor din afara, nu va esua – si tocmai in asta consta miza interventiei occidentale: nu doar in Libia, ci in tot castelul din carti de joc pe care-l reprezinta intreaga regiune, de la SIria la Bahrain, la Arabia Saudita si Iran (nota : sceretarul de stat Hillary Clinton sustine acum o conferinta de presa pe aceasta tema). In urma cu vreo doua saptamani, un reporter de la New York Times a citat un senior de la Casa Alba (a carui identitate n-a dezvaluit-o) care, la randul sau, l-ar fi citat pe Obama spunand : «Revolutiile de succes sunt revolutiile organice ». Informatia n-a fost confirmata de Casa Alba, dar nici infirmata.

La o prima vedere, declaratia pare de bun simt. O revolutie organica, de jos in sus, pornita dintr-o reala nemultumire populara, are mai multe sanse de izbanda decat una « artificiala », lipsita de suport popular. La o privire mai atenta, insa, toate revolutiile « organice » au folosit putin ingrasamant artificial pe ici, pe colo, si anume prin partile esentiale. Revolutia Americana a izbutit cu suport francez – un ajutor care, intr-o noua ironie a istoriei, a contribuit decisiv la secatuirea finantelor monarhiei franceze, cauza principala a izbucnirii … Revolutiei Franceze. Lenin a folosit bani germani, Mao a beneficiat de armament sovietic. Si, nadajduiesc, nimeni nu-si imagineaza ca revolutiile din Estul Europei, y compris Romania, ar fi fost posibile fara binecuvantarea Washingtonului si Moscovei.

Nu-si face nimeni iluzii ca vom avea regimuri democratice peste tot in lumea araba. NU aceasta e miza – iar cine nu intelege, sa nu inteleaga. Dupa cum Obama a recunoscut in discursul de luni seara, «this change will make the world more complicated – for a while » («aceasta schimbare va face lumea mai compicata – pentru o vreme »). Exista o multime de necunoscute in aceasta ecuatie, dar in aceasta mare de incertitudini un lucru e sigur: oportunitatea nu trebuie ratata.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro