Nu cunosc in Romania de astazi o publicatie online sau pe hartie care sa rivalizeze cu ex-Cotidianul intru lipsa de pudoare, mojicie cinica, insolenta agresiva, dispret pentru cititor, tendentiozitate maligna si cultivare obsesiva a ceea ce Andrei Plesu a numit obscenitatea publica. Chiar si “Romania Mare” a ajuns acum sa paleasca in cascadele de insulte si minciuni pe care le revarsa cu nestavilita patima fituica nistoresciana. Textul meu despre puseele de febra nationalista ale domnilor Ponta si Antonescu aparut ieri pe contributors.ro i-a scos din minti pe Nistorescu si pe patronii sai. Editorialul pseudo-ziarului, impregnat cu toate fixatiile ungarofobiei ceausiste, este semnat de generalui de securitate in rezerva Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al lui Iulian Vlad, ultimul conducator al acelei institutii criminale. Ma intreb ce au de spus oameni precum Gabriel Andreescu, Bedros Horasangian ori Andrei Marga, colaboratori, daca nu ma insel, ai respectivei publicatii, atunci cand se gasesc in compania acestui personaj…
Un pseudonim al neantului care semneaza “Cristina Horvat” imi consacra articolul din cap de pagina. Urmand retetele “Scanteii” ori pe cele ale lui “Sfarma Piatra”, autorul/autoarea aglutineaza dupa cum ii convine citate (mistificate, falsificate, decontextualizate, chiar nascocite) din articolul meu pentru a instiga, in chip pavlovian, reflexe furibunde, deci reactia insetata de razbunare a unor “forumisti” bigoti, agramati, fanatizati si/sau stipendiati.
Nu ma sfiesc sa o spun: forumul articolului in cauza incita la ura de rasa, la violenta si excluziune punitiva a celui considerat “tradator de neam si tara”. Sper din tot sufletul ca organizatiile care se ocupa cu monitorizarea manifestarilor huliganice de tip rasist, sovin, xenofob, totalitar etc vor lua nota de ceea ce se permite, ori chiar se incurajeaza, sa apara pe forumul ex-Cotidianului. Cu ani in urma, in aprilie 2006, Ion Cristou a scris un articol premonitoriu intitulat “Vladimir Tismaneanu in ciorba de pe Dambovita”. La vremea respectiva, l-am considerat putin panicard. L-am recitit zile trecute si mi-ar fi greu sa nu-i dau dreptate. Cam tot atunci Mircea Dinescu a raspuns unei aberatii calomnioase aparuta in “Ziua” lui SRS cu un scurt pamflet intitulat “Agentul Volodea si magarul antisemit”. Ceea ce nu mi se iarta nu este atitudinea in favoarea ori defavoarea unului lider politic sau altul, ci angajarea in demersul condamnarii unui regim criminal si ilegitim. Daca acest demers ar fi fost futil, cum se explica indarjirea maniacala a acestor indivizi? Scria atunci Mircea Dinescu: ”Daca VT n-ar fi acceptat sa devina seful Comisiei numita de Traian Basescu n-ar fi devenit niciodata ‘agentul Volodea’”.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
