Nu munca ne va aduce bunastare, ci folosirea muncii in vederea obtinerii profitului. Daca munca ne-ar aduce bunastare ar fi foarte simplu. Jumatate din populatie ar sapa santuri iar cealalta jumatate le-ar astupa. Am rezolva din prima toate problemele economiei romanesti, si somajul, si cresterea PIB-ului, si deficitul, totul ar fi minunat. Din pacate nu e asa, scrie Dan Selaru, pe blogul lui.
De ce romanii care pleaca dincolo se descurca bine iar aici mureau de foame? Pentru ca aici munca nu le aduce nimic. In Romania munca nu valoreaza nimic. Este suprataxata si nu mai ramane aproape nimic pentru cei care o presteaza. Noul Cod al Muncii o sa conduca la un nou exod. Cei care nu muncesc nu o sa munceasca in continuare, cei care munceau o sa plece si mai abitir. Nemtii deja se plang ca nu mai gasesc personal calificat.
O sa vina investitori? O sa vina daca o sa aiba avantaje. O legislatie stabila, nu avem. Taxe mici, comparativ cu vecinii ale noastre sunt mari. Mana de lucru calificata, am avut. Stabilitate politica, o gluma.
Nu despre munca trebuie vorbit ci despre eficienta economica.
Productivitatea este o masura a abilitatii de a crea bunuri si servicii folosind o combinatie de munca, materii prime, capital, teren, cunostiinte intr-o anumita perioada de timp. Nivelul de productivitate al unei tari in productia de bunuri si servicii ne arata eficienta economica a unei tari.
Cand productivitatea creste, in general creste si nivelul de bunastare dar in vremuri de criza productivitatea creste fara a conduce la cresterea bunastarii. Scade numarul de locuri de munca si afacerile devin mai eficiente. Resursele sunt alocate mai bine.
A privi cresterea productivitatii doar prin cresterea numarului de ore munca este o viziune economica de dinaintea Revolutiei Industriale. Folosirea tehnologiei moderne, deci capitalul, poate sa conduca la cresterea productivitatii intr-un mod exploziv.
La acesti doi factori, capitalul si munca, se mai adauga nivelul de inovatie, priceperea manageriala si norocul. Zilele acestea atat de triste pentru Japonia ne arata ca norocul este un factor important.
Cea mai buna masura a productivitatii muncii este cantitatea de bunuri si servicii produse intr-o ora de munca. Un mod de a creste productivitatea la nivel national este cresterea abilitatilor profesionale ale "oamenilor muncii" prin cursuri profesionale si educatie continua si mai ales printr-un invatamant de calitate. Si faptul ca dupa 1989 prabusirea calitatii sistemului de invatamant a condus in prezent la lipsa specialistilor este evidenta.
O alta problema este existenta capabilitatilor fortei de munca adaptate la afacerile existente. Viitorilor disponibilizati din minele din Valea Jiului li se propune recalificarea ca frizeri sau cofetari. Absurd.
Atata vreme cat nu am fost in UE managementul dupa ureche a functionat, acum cand suntem pe o piata concurentiala "managerii" nostri si-au dovedit lipsa de eficienta. Laptele nostru e mai scump decat laptele lor, carnea noastra e mai scumpa decat carnea lor.
Folosirea inovatiei, investitiile in cercetare in economia romaneasca sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire. Cele cateva firme, mai ales IT, care au folosit inteligenta au avut succes. Mult prea putin.
Si ultimul factor, investitiile. Cat capital este investit pentru fiecare ora de munca prestata? Si aici este vorba despre investitiile productive nu despre constructia de mall-uri sau investitiile speculative. Care este investitia in agricultura la hectar? Infima. De asta avem terenuri parloaga, nu pentru ca Mos Vasile nu munceste.
Lazarul lui Botis nu o sa se ridice sa munceasca in Romania. Poate in alta tara. Cat timp o sa se vorbeasca despre munca si nu despre eficienta economica suntem pe un drum gresit. Inovatie, management, investitii productive, muncitori calificati si munca eficienta. Plus noroc.
Comenteaza pe .Romania Obiectiva.
1
3
