In Romania, comiterea de infractiuni grave precum coruptia, spalarea de bani sau crima organizata raman, pana una alta, o afacere profitabila. De pilda, in cazuri de mare coruptie, judecatorii condamna la inchisoare cu suspendare sau la cativa ani cu executare, insa nu se ating de averile obtinute ilicit. Primarul de la Baia Mare a iesit dupa zece luni, un fost deputat PSD a luat doi ani cu suspendare, iar fostul primar de la Valcea mai sta putin si e liber. Furtul e rentabil: au fost condamnati, au cheltuit ceva cu avocatii, dar au pastrat restul. Ceva, totusi, se intampla si merita toata atentia.
Daca politica penala a statului nu descurajeaza pana la capat acumularea de averi ilegale prin confiscarea lor, la un calcul cinic rezulta ca merita sa risti. Statul n-are obiceiul sa ia urma banilor. Constitutia il impiedica sa actioneze in cauze civile, iar cand ajunge totusi la confiscare, in cauze penale, nu merge niciodata pana la capat.
In cazul vamesilor, de pilda, insusi procurorul general, Laura Codruta Kovesi, a explicat, pe data de 13 februarie, pentru ziarul Gandul, ca procurorii intampina dificultati cand e vorba de confiscare, din cauza ca infractorii isi trec proprietatiile pe numele rudelor: ” Trebuie să demonstrăm că banii cu care au fost achiziţionate aceste bunuri provin din săvârşirea unor infracţiuni. Suntem obligaţi să demonstrăm acest lucru pentru că există prezumţia de obţinere licită a averii, prevăzută de Constituţie. În Anglia, spre exemplu, este exact invers, sarcina probei revine celui care este cercetat, el trebuie să dovedească că a avut bani cinstiţi pentru a achiziţiona un bun".
Constitutia Romaniei prevede, la articolul 44, alineatul 8, ca ”Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma” iar la alineatul 9: ”Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii”. Mai simplu spus, cand procurorii ajung la cineva care nu e functionar public, nefiind obligat sa-si declare averea si sa-si justifice veniturile, totul se complica.
Descurajant este faptul ca, pana si cazurile in care se pronunta confiscarea averii - de regula sume mici sau bunuri fara mare valoare - exista indicii ca actiunea se impotmoleste la fisc. Sentintele judecatoresti ar trebui execuate, in cazul confiscarilor, de catre ministerul de finante. Or, nu este clar ce se intampla cu hotararile judecatoresti. Sunt ele executate sau, dupa cum sustin unele surse, fiscul le amana pana cand, dupa cinci ani, le considera prescrise? O analiza la nivel national ar fi utila pentru a stabili gradul de executare al hotararilor judecatoresti in materia confiscarilor de bunuri provenite din infractiuni.
Lipsa de gandire practica a statului este recunoscuta si la nivel oficial. "Din pacate, in ultimii 20 de ani, in Romania sistemul de recuperare a produsului infractiunii nu a functionat. La nivelul mentalului colectiv exista perceptia pe care cu totii am auzit-o de atatea ori - pentru un milion de euro/dolari merita sa faci 2-3-5 ani de puscarie, iar cand iesi esti un om bogat", a declarat, recent, ministrul Justitiei, Catalin Predoiu.
Ministrul justitiei a facut aceste declaratii in contextul anuntului privind infiintare a Biroului pentru Prevenirea Criminalitatii si de Cooperare cu Oficiile de Recuperare a Creantelor din Statele Membre ale Uniunii Europene, in colaborare cu autoritatile americane.
Ambasada SUA la Bucuresti a prezentat recent Ministerului Justitiei un raport de evaluare a planurilor de infiintare a noii structuri in cadrul Ministerului Justitiei. Raportul concluzioneaza ca "autoritatile romane nu au reusit inca sa confiste sume semnificative din cauza incertitudinilor privind cadrul legislativ si autoritatea conferita de acesta de a actiona, a lipsei unei strategii oficiale, precum si a unei institutii centrale responsabile cu conducerea si supravegherea actiunilor de confiscare".
Cu ajutorul expertilor americani si britanici, Guvernul Romaniei a reusit sa faca un mic pas inainte, cu mare potential. Prin Hotararea de Guvern 32/2011 a infiintat Biroul pentru recuperarea creantelor, functional din data de 20 ianuarie. Biroul are sapte oameni, este condus de Cornel Calinescu si functioneaza in cadrul Ministerului Justitiei.
Atributiile Biroului se limiteaza la functia de postas intre alte institutii, deci nu poate confisca sau sechestra bunuri in mod direct. Apoi, cauzele trebuie sa contina un asa numit element de extranietate, adica presupun cooperarea intre politia sau parchetele din Romania cu institutii similare din tarile UE. Pana la infiintarea Biroului, dialogul intre institutii putea dura luni de zile. Era un proces greoi, ancheta desfasurandu-se de regula prin asa numite comisii rogatorii, astfel ca orice act procedural intocmit intr-un dosar lua saptamani intregi.
Altfel spus, statele UE si-au adaptat institutiile si viteza de reactie la miscarile tot mai rapide si sofisticate de bunuri sau conturi provenite din actiuni ilicite, prin care se pierde urma infractorilor.
Infiintarea Biroului este o restanta institutionala a Romaniei din 2007, dar pasul facut poate stimula o noua atitudine in lupta anticoruptie. Marea dificultate va fi colectarea eficienta a informatiilor despre proprietati sau bunuri, avand in vedere ca gradul de informatizare al institutiilor publice din Romania este redus, la fel capacitatea de centralizare a datelor in timp util.
Ar mai trebui infiintata si o Agentie specializata care sa se ocupe efectiv de vanzarea si comercializarea bunurilor rezultate din infractiuni. Cu timpul, Biroul si-ar putea extinde activitatea si la cauze interne, nu doar cele care presupun cooperarea cu alte state UE. O alta misiune importanta a Biroului va fi schimbarea mentalitatii procurorilor si judecatorilor, concentrati in prezent pe condamnare, mai putin pe confiscare. Ar fi utila poate si o decizie de interpretare a Curtii Constitutionale, care sa stabileasca limitele confiscarii in Romania.
Un alt instrument de luat in calcul este reluarea discutiei despre confiscarea extinsa. A existat o tentativa de introducere a conceptului de confiscare extinsa in proiectul noului Cod Penal, adoptat intre timp, insa prevederile au picat la dezbaterile din Parlament. Confiscarea extinsa functioneaza cu succes in Marea Britanie si in Statele Unite, in cazul bunurilor rezultate din infractiunile de trafic de droguri. In Romania, confiscarea extinsa prevedea faptul ca "In cazul in care persoana este condamnata pentru comiterea unei infractiuni pentru care legea prevede o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 5 ani si care este susceptibila sa ii procure un folos material, instanta poate dispune si confiscarea altor bunuri", in anumite conditii.
In tot cazul, fara reglementarea regimului confiscarii averilor provenite din infractiuni si schimbarea mentalitatii magistratilor (judecatori, procurori), lupta anticoruptie se opreste la jumatatea drumului si evita partea cea mai importanta: urmarirea banilor.
Comenteaza pe Contributors.ro
