Franta este mahmura in acest inceput de saptamana, dupa ce ziarul Le Parisien a publicat un sondaj de opinie. Cifrele sint clare : Marine Le Pen, candidata Frontului National, partid de extrema dreapta, se situeaza pe primul loc in optiunile de vot privind alegerile prezidentiale, cu 23 la suta. Ea e urmata de Nicolas Sarkozy, actualul presedinte si de Martine Aubry, posibila candidata a socialistilor, fiecare cu cite 21 la suta.
- Citeste mai multe articole pe aceasta tema pe site-ul RFI
Francezii au impresia ca retraiesc cosmarul din aprilie 2002 cind in al doilea tur de scrutin s-au calificat presedintele Jacques Chirac si Jean Marie Le Pen, tatal lui Marine. Alegerile au fost castigate pina la urma la scor de Chirac, dar era pentru prima data cind un candidat al extremei drepte ajungea in al doilea tur. Mai rau, nici un institut de sondare a opiniei publice nu prevazuse ca Le Pen avea sa ajunga in al doilea tur.
Noua ani mai tarziu si cu un an inaintea alegerilor iata ca un institut de sondaje anunta ca Marine Le Pen ar putea sa intre in al doilea tur al alegerilor prezidentiale si inca de pe primul loc ! Trebuie spus de la inceput ca sondajul este destul de controversat, alte institute reprosind companiei Harris Interactive modul in care a fost realizat (on line) si mai ales faptul ca nu a luat in calcul si alti candidati socialisti, cum ar fi puternicii Dominique Strauss-Kahn, actualul sef al FMI, Francois Hollande sau Segolene Royal. Chiar si cei care critica insa sondajul recunosc ca in ultimele luni popularitatea lui Marine Le Pen a crescut foarte mult, ea fiind creditata acum 3-4 luni cu doar 11-12 la suta din intentiile de vot.
Crestere fenomenala
Cum se explica insa cresterea ei fenomenala ? E vorba in primul rind de o supra- expunere mediatica. Acum citeva saptamani Marine Le Pen a devenit oficial presedinta Frontului National, luind locul tatalui ei, Jean Marie Le Pen, cel care timp de decenii a incarnat extrema dreapta franceza. Preluarea puterii a insemnat zeci sau sute de interviuri in toata presa, tot atitea tribune de unde Marine Le Pen a putut sa isi exprime ideile. Iar ideile ei sint simple, clare si mostenite in mare parte de la tatal ei : in Franta sint prea multi imigranti, unele forme de practicare ale religiei musulmane sint amenintatoare pentru populatia majoritara, Franta trebuie sa iasa din zona euro, adoptarea acestei monede ducind la un proces inflationist. Trei idei, adica trei teme de campanie care nu vor putea fi evitate de contra-candidati.
Chiar daca preia o parte din discursul tatalui sau, Marine Le Pen este mai credibila decit acesta. Ea nu a facut niciodata declaratii extrem de controversate cum ar fi “crematoriile sint un detaliu al istoriei”, o fraza pentru care Jean Marie Le Pen a fost acuzat de negare a Holocaustului si nu are “cadavre in dulap”. E tinara (42 de ani) , dinamica , cu un discurs clar si bine rodat care acopera atit temele clasice ale Frontului National legate de patriotism si nationalism, cit si terenuri mai noi cum ar fi chestiunile economice si sociale, foarte aproape de preocuparile francezilor, acum, in perioada de criza economica.
Ajutorul partidelor clasice
Marine Le Pen nu ar fi putut ajunge insa aici daca partidele politice clasice si presedintele Sarkozy nu ar fi ajutat-o. In ultimii doi ani, Nicolas Sarkozy a lansat o serie de teme in dezbatere care vin in sprijinul discursului populist. A fost initial o discutie pe tema “identitatii nationale” franceze, apoi scandalul din vara trecuta cu repatrierea romilor, in fine o noua dezbatere, anuntata pentru saptamanile viitoare, despre rolul islamului in Franta (o tara in care traiesc intre 5 si 6 milioane de musulmani) , dezbatere ce ar trebui sa fie organizata de UMP, partidul aflat la guvernare. Tot atitea teme pe care Marine Le Pen se exprima cu multa usurinta si, in ochii francezului de rind, este probabil mai credibila decit politicienii “clasici”.
La stanga esicherului politic, socialistii au gresit si ei. De ani de zile sint macinati de lupte intestine si nici acum nu reusesc sa cada de acord asupra numelui unui candidat pentru alegerile prezidentiale de anul viitor.
Unii analisti de la Paris spun ca ascensiunea lui Marine le Pen ii este favorabila lui Nicolas Sarkozy. In acest fel ar putea sa plaseze dezbaterile electorale pe teme pe care le cunoaste (lupta impotriva imigratiei ilegale, siguranta francezilor etc), teme unde socialistii nu au mare lucru de spus. O strategie valabila numai pina la un punct insa, pentru ca exista si riscul ca Sarkozy sa nu treaca de primul tur de scrutin, iar in al doilea tur sa vedem un meci intre Marine Le Pen si candidatul socialist, oricare ar fi acesta ! Toate sondajele de pana acum arata ca oricare dintre cei patru candidati socialisti l-ar invinge pe Sarkozy in al doilea tur al alegerilor prezidentiale. Atentie insa, mai e mult pina la alegeri si se mai pot intimpla multe pina atunci. Istoria ultimilor 20 de ani a alegerilor franceze ne arata ca nici unul dintre candidatii care au cistigat presedintia nu era dat favorit cu 14 luni inainte de scrutin….
Concluzii
Chiar daca mai sint asadar multe necunoscute, din sondajul din Le Parisien pot fi trase citeva invataminte. Francezii, ca si alti europeni, sint nemultumiti de felul in care oamenii politici traditionali raspund preocuparilor lor. Sarkozy a cistigat alegerile precedente promitind ca “puterea de cumparare va creste”, si ca “francezii care vor lucra mai mult vor castiga mai mult”. (Si) din cauza crizei economice, aceste promisiuni nu au devenit realitate. La stanga, socialistii au fost preocupati mai mult de propriile lupte, decit de oferirea unei alternative politice, economice si sociale. Prin sondajul de la sfarsitul saptamanii, Franta se inscrie in tendinta europeana generala care face ca partide extremiste si populiste sa obtina scoruri bune, uneori ajungand chiar sa sustina majoritati guvernamentale. Exemplele sint numeroase, si merg din Olanda pina in Ungaria, traversind tari ca Suedia, Italia sau Elvetia.
Confruntat cu critici, institutul care a realizat sondajul a promis ca va mai face inca unul, foarte repede, in care va introduce mai multi candidati. Daca se dovedeste ca nu a fost un accident, ascensiunea lui Marine Le Pen va cintari greu in balanta dezbaterilor de la prezidentialele franceze. Vom auzi des fraze de genul “nationalitatea franceza se merita, nu se mosteneste”, “Franta nu poate face fata unui tsunami al imigrantilor care iau locurile de munca ale francezilor”, “rugaciunile in strada ale musulmanilor sint o forma de acaparare si de ocupare a teritoriului francez”, “Moneda euro este o problema, nu o solutie”.
In fata discursului simplist si agresiv al lui Marine Le Pen fortele politice clasice vor avea dificultati in a veni cu programe structurate, pe temele reale ale societatii franceze. O serie de candidati mai mici, dar cu idei interesante, cum ar fi fostul judecator anticoruptie Eva Joly, fostul prim-ministru Dominique de Villepin sau altii, ar putea sa nici nu obtina semnaturile necesare pentru a se putea prezenta in fata alegatorilor. Pe scurt, Franta ar putea cunoaste o campanie dura si saraca in idei. Asta daca nu cumva, trezite de dusul rece al ultimului sondaj, partidele traditionale (dar si mass media) vor sti sa traga lectiile necesare in asa fel incit sa izoleze fenomenul Marine le Pen, neraspunzand provocarilor pe care aceasta le va lansa una dupa alta si propunind o agenda responsabila. Pina la urma, un sondaj ramane un sondaj, chiar daca ambitiile lui Marine Le Pen sint mari : |”Am plecat in aceasta lupta ca sa castig, nu ca sa fac figuratie”.
Comnenteaza peContributors.ro
