Am citit comentariul Alinei Mungiu Pippidi din Romania Libera si, la rastimpuri, m-am frecat la ochi: poate imi scapa mie ceva. Am citit mai apoi postarea lui Costi Rogozanu de pe Voxpublica, postare in care o aproba entuziast pe Alina, si m-am scarpinat, nedumerit, in crestet: poate mi-am pierdut eu uzul ratiunii. Dar daca nu ? Mai intai, insa, haideti sa revedem impreuna pasajele.
„Principiile sunt uneori cel mai înalt mod de a gândi al oamenilor care nu obişnuiesc să gândească. Când n-ai idei, faci rost de câteva principii şi lucrurile merg de la sine”, [spune Plesu – n.m.] care răspunde într-adevăr nevoii autohtone de a rămâne mai creativ într-o relaţie şi cu Dumnezeu, şi cu dracu’. La înjurătura cu totul grobiană a lui Dinu Patriciu către Liiceanu un om fără imaginaţie i-ar fi scris două rânduri: „dragă Dinule, întrucât fără nici o sensibilitate m-ai umilit şi pe mine prin cel mai bun prieten al meu nu voi mai scrie în ziarul dumitale până nu vei prezenta cuvenitele scuze”. [spune Alina Mungiu- Pippidi]
La care mai completeaza Costi Rogozanu, pentru a limpezi eventualele nelamuriri: "Avem, spune AMP, un caz simplu. Pleşu a avut de ales între un prieten cu bani şi unul fără. Şi a ales." [Sar peste comparatia cu divortul Irinel – Moni, din respect pentru toate partile implicate si ajung la finalul lui Costi:] "Cînd gîndeşti (deci n-ai principii, cum ar spune filozoful) e bine ca într-o situaţie grea să alegi totuşi ceva concret: bănuţul. Pînă la urmă şi judecătoarea şi-a făcut un calcul asemănător aceluia pe care l-a făcut Monica în urmă cu vreo 6 ani. Cînd dilemele etice sînt prea grele, alegi Dinu, alegi Irinel”.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
