Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

“Sfanta tinerete legionara” si Curtea Suprema a SUA (I)

de Alin Fumurescu     Contributors.ro
Sâmbătă, 26 februarie 2011, 15:53 Actualitate | Opinii


Alin Fumurescu
Foto: Arhiva personala
Detaliile scandalului in care maicutele de la manastirea Petru Voda i-au cantat parintelui arhimandrit Iustin ParvuSfanta tinerete legionara” se cunosc. Nu le mai repet. Au fost rasucite si interpetrate pe toate fetele, s-au schimbat replici usturatoare, au fost semnate proteste si scrisori deschise de ambele parti, etc. De cele mai multe ori, insa, discutia s-a tinut departe de aspectele legale si principiale care, inclin sa cred, meritau cu adevarat dezbatute. Si e pacat. Exista lege si lege.

O scoala de interpetrare sustine ca legea reflecta si se adapteaza schimbarilor din societate. Curtea Suprema a Statelor Unite – orice paralela de fond, dincolo de forma, cu a noastra Curte Constituionala ar fi deplasata - a aplicat acest rationament in cateva cazuri celebre (Roe v. Wade – cel cu liberalizarea avorturilor, Gentry v. Gentry – cel cu legalitatea contractelor pre-nuptiale, etc.). [Nota: Pe un plan mai inalt, aceasta viziune accepta ca legea e ceea ce o comunitate (a se citi majoritatea) accepta ca e legal e, automat, si drept. De buna seama, Weltanshauungul asta vine cu niste pericole : daca majoritatea decide ca de maine ochelaristii barbosi trebuie starpiti ? Va fi legal, dar va fi si drept ? Glumesc, insa foarte putin.]

De cealalta parte, gasim intepetrarea clasica, cea conform careia exista «asa ceva » precum Dreptate, Justitie, s.a.m.d., iar toate legile pozitive, adoptate la un moment sau altul, de catre o comunitate sau alta, s-ar cuveni, macar in principiu, sa se apropie de acest ideal, de acest set de principii. Daca principiile sunt disputate de la o epoca la alta si de la o cultura la cealalta – argumenteaza aceasta scoala de gandire – ceva ramane, totusi, constant : convingerea ca exista Dreptate (si nedreptate), ca exista Justitie (si injustitie) si ca legea trebuie sa reflecte aceasta stare « de fapt ». Toate argumentele legate, bunaoara, intr-un fel sau altul, de drepturile inalienabile ale omului fac parte din aceasta categorie. Curtea Suprema s-a folosit, la rastimpuri si de acest tip de argumente (vezi, bunaoara un alt caz celebru, Brown v. Board of Education, care a impus, cu armata, in Sud de-segregarea scolilor, schimband in timp perceptia societatii).

Ce legatura are asta cu Sfanta tinerete legionara ? – ma veti intreba. Doar americanii nu au si nu au avut o Miscarea Legionara (au, ce-i drept, the American Legion, dar e alta mancare de peste J). N-au. Isi pun, insa, si ei (asta a fost buna ! « si » ei ! – ei si-au pus-o primii, Europa s-a luat dupa, si romanii pe langa ei) problema pana unde se poate intinde «dreptul la libertatea cuvantului» (Primul Amendament al Consitutiei SUA). Si, in 2003 – subliniez, 2003 ! – Curtea Suprema a trebuit sa se pronunte intr-un caz (Virginia v. Black – 538 U.S. 343) care, in interpetrarea mea cel putin, depaseste cu mult, ca si gravitate, cazul «Sfintei tinereti legionare». [Nota : Ii spun asa, in lipsa unui termen mai bun. Sa-i spun cazul « maicutelor de la Petru Voda » ?] E vorba despre arderea crucilor si despre Ku Klux Klan.

Scurta istorie : In mentalul colectiv american – si nu numai – aprinderea unei cruci a ajuns sa fie asociata automat cu KKK, mai exact cu o amenintare directa la adresa cuiva (negru, mexican, evreu, etc) sau al unui grup perceput ca amenintator la adresa « suprematiei albe ». Daca te trezesti cu o cruce arzand in curte, e timpul sa incepi sa ai emotii. Istoric vorbind, insa, (si asta e ironic), aprinderea unei cruci e un obicei scotian de prin secolul al XIV-lea, prin care triburile isi trimiteau « mesaje». « Primul » KKK, aparut dupa Razboiul Civil, habar n-avea despre asa ceva. (A fost, de facto, desfiintat la indicatiile Presedintelui Grant – fostul general). Asocierea dintre KKK si crucile arzande apare pentru prima oara intr-o « istorie romantata » a Klanului, publicata in 1905 de catre Thomas Dixon. E reluata ulterior in celebrul film al lui Griffith, The Birth of a Nation, din 1915. Cateva luni mai taziu, cand “al doilea” Ku Klux Klan apare, oamenii simpluti o iau de buna si incep sa arda cruci. Fenomenul devine intr-atat de ingrijorator incat statul Virginia emite o lege prin care declara ilegala aprinderea unei cruci. Orice astfel de gest, zice(a) legea, trebuie considerat prima facie drept intentie evidenta de intimidare a unei persoane sau a unui grup.

Boon. Barry Black conduce o adunare KKK in Caroll County Virginia (25-30 de persoane), la care vorbitorii injura deopotriva negrii si mexicanii, condamna felul in care banii lor din taxe se duc la negrii, iar unul dintre ei declara printre altele ca “i-ar fi placut sa ia un .30/.30 si sa impuste, la intamplare, negri”. Seriful, observator la adunare (tinuta pe o proprietate privata), nu zice nimic. La sfarsitul adunarii, insa, Black aprinde crucea care pana atunci tronase in mijloc. Abia atunci seriful il aresteaza, pentru incalcarea legii.

Black (avocatii lui, mai exact), contesta constitutionalitatea legii din Virginia in baza Primului Amendament (libertatea cuvantului). Cazul ajunge – dupa cum spuneam – la Curtea Suprema care se pronunta in 2003, dandu-i dreptate lui Black (pana si numele e ironic), obligand Virginia sa schimbe legea!

Daca v-am starnit interesul si vreti sa aflati motivatia Curtii, va trebui sa aveti putintica rabdare.

(Va urma)

Citeste si cpmenteaza pe Contributors.ro









Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















1698 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by