O strada principala din Chisinau a fost prost asfaltata in octombrie trecut si acum trebuie din nou reparata. Guvernul a interzis exporturile de grau din aceasta tara care odinioara era un mare furnizor de alimente pentru URSS. Un barbat si-a ucis in bataie nepotul de un an si jumatate lasat in grija rudelor de mama copilului plecata la munca in Cipru. Soferul prim-vicepresedintelui Parlamentului, Vlad Plahotniuc, a fost filmat conducand masina oficiala (cu seful sau la bord) pe contra-sens. Acestea sunt cateva din titlurile stirilor din mass media de la Chisinau din perioada de doua saptamani cat m-am aflat acolo.
Luate separat, aceste stiri nu spun neaparat totul despre aceasta tara, dar luate impreuna si mai ales coroborate cu constatarile mele din discutii cu politicieni si jurnalisti de acolo, ele m-au facut sa-mi pun intrebarea din titlu.
Va veti intreba poate ce m-a facut sa-mi pun aceasta intrebare abia acum, desi calatoresc in Republica Moldova cu regularitate incepand din 1996, uneori chiar si de trei ori pe an. Ei bine, de data aceasta am aflat cateva detalii din interior despre functionarea sau mai bine zis nefunctionarea coalitiei de guvernare Alianta pentru Integrare Europeana (AIE), care reprezinta punctul de plecare al articolului meu.
Formata dupa scrutinul parlamentar din 28 noiembrie 2010, AIE reprezinta un compromis precar intre Partidul Liberal Democrat (PLDM), condus de Vladimir Filat, Partidul Democrat (PDM), condus de Marian Lupu, si Partidul Liberal (PL), condus de Mihai Ghimpu. Coalitiei ii lipsesc doua voturi in Parlament, pentru a alege presedintele Republicii Moldova, post ramas vacant din septembrie 2009, in urma demisiei liderului Partidului Comunistilor (PCRM), Vladimir Voronin. Interimatul este asigurat de Marian Lupu.
Cine observa chiar si superficial viata politica de la Chisinau isi da seama ca PCRM n-are niciun interes sa participe la alegerea presedintelui, pentru ca AIE nu-i poate oferi fostului partid de guvernare din perioada 2001 - 2009 nimic in schimb.
Si in mod normal, acest fapt ar trebui sa duca la convocarea celui de-al treilea scrutin parlamentar anticipat, dupa cele de la 29 iulie 2009 si 28 noiembrie 2010. Numai ca in actuala situatie de vid constitutional nu exista un termen pentru organizarea scrutinului prezidential si ca atare nici unul de convocare a alegerilor parlamentare repetate. Asa incat, de aproape un an si jumatate, Republica Moldova se afla intr-un interimat constitutional care in sine nu ar fi grav daca nu ar provoca ingrijorarea partenerilor externi de care depinde atat de mult tara.
Pe fondul acestui vid constitutional, AIE se comporta ca un organism dezarticulat in care partidele componente se comporta de parca n-ar avea niciun fel de obligatii, iar liderii lor abia daca sunt interesati sa comunice unul cu altul. In practica, ministerele au fost impartite ca niste feude intre partide si am auzit relatari din surse extrem de credibile ca cei care nu fac parte din clientele partidului nu sunt bineveniti in respectivul minister.
Intre timp, probleme extrem de presante, precum reforme radicale si dureroase in economie, cerute de Fondul Monetar International in schimbul unei creditari care in mod exceptional va fi sursa unei majorari de salarii in sectorul bugetar, sunt amanate din lipsa consensului politic din AIE.
Sa nu va imaginati ca PCRM are vreo strategie bine conturata in aceasta situatie cu exceptia unei opozitii totale si demagogice. Ca sa vedeti pana unde ajunge aceasta demagogie, recent cand Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a dat publicitatii un studiu din care reiesea ca moldovenii sunt printre cei mai mari consumatori de alcool din lume, deputatul PCRM Iurie Munteanu a declarat intr-o conferinta de presa ca cetatenii beau din cauza problemelor sociale cauzate de venirea la putere a AIE, desi studiul se refera la anul 2005, iar AIE a venit la putere in 2009!!!!!!!
Politicienii se poarta adesea in public mitocaneste la acest capitol exceland Vladimir Voronin (pe cale de a-i face concurenta lui Gigi Becali, deocamdata fara injuraturi) si Mihai Ghimpu.
Daca mai adaug si recenta altercatie din plenul Parlamentului dintre deputatii Grigore Belostecinic (PLDM) si Grigore Petrenco (PCRM), altercatie televizata in direct, veti realiza ca nu exagerez cu nimic cand ma intreb daca Republica Moldova nu este un stat bananier.
Saracie si coruptie
Nici in economie situatia nu e mai buna. Piata libera este distorsionata de existenta monopolurilor, a cartelurilor si a coruptiei generalizate. Asa se face ca Moldtelecom a majorat recent tarifele la telefonia fixa, companiile petroliere au fost amendate cu 2 milioane de lei (120000 euro) pentru ca la absolut toate benzinariile din tara pretul la benzina 95 este 15,35 lei sau ca preturile la alimente sunt aproape la acelasi nivel ca in Occident.
Un singur semn aparent imbucurator este majorarea in 2010 a intrarilor din remitente (bani trimisi in tara de moldovenii care lucreaza in strainatate, dupa o scadere drastica in 2009, dar si acest lucru arata ce dependenta este Republica Moldova de acesti bani, care in proportie de aproape 75% se duc inspre consum. Dupa cum dependenta ramane in continuare Republica Moldova de veniturile din exporturile de vin (echivalentul moldovenesc al bananelor) si mai ales in Federatia Rusa, care in continuare are la dispozitie santajul pretului la gazele naturale livrate.
Drumurile publice din Republica Moldova sunt printre cele mai proaste din Europa, iar absenta aproape totala a companiilor aeriene ieftine face ca, de pilda, un bilet Chisinau - Viena - Chisinau sa coste 400 - 500 de euro.
Transnistria ramane in continuare o infectie purulenta in coasta Republicii Moldova. Sprijinita cvasi-fatis de Moscova, enclava separatista este un paradis al traficantilor de tot felul, fiind si ea o republicuta (chiar nerecunoscuta de nimeni) bananiera, in care trustul de afaceri Sheriff prospera din ce in ce mai mult, in timp ce populatia din zona o duce tot mai greu.
In aceste conditii, bunavointa manifestata de Uniunea Europeana fata de Republica Moldova incepe sa se uzeze, mai ales in conditiile instabilitatii crescande din lumea araba care tinde sa capteze atentia cancelariilor din capitalele europene si mai ales de la Bruxelles. Or, aceasta sansa de apropiere de UE nu vine de mai multe ori si ma tem ca Moldova o va irosi daca actuala situatie continua.
Dar mai este si alt lucru ingrijorator: Republica Moldova incepe sa aiba o populatie extrem de polarizata, intre majoritatea celor de la tara sau a saracilor din oraselele mici si afaceristii in "djip" (cum se numesc aici monstrii 4x4), dar si elita educata de la Chisinau. Un cunoscut care lucreaza la o fundatie finantata din Occident imi spunea ca nici oamenii de rand nu-i inteleg pe membrii elitelor, dar nici acestia la randul lor nu mai pot comunica in mod relevant cu cetateanul de rand.
La Chisinau s-a format o patura hiper-educata si hiper-informata, iar in restul tarii populatia este in majoritate dependenta de adultii care lucreaza si trimit bani din strainatate. Pentru acestia din urma, accesul la internet inseamna de cele mai multe ori un calculator in care doar programul Skype cu trei butoane este folosit pentru convorbiri cu rudele din strainatate. Copiii care cresc singuri au ajuns un lucru comun, iar alcoolismul si violenta conjugala realitati imposibil de escamotat.
Nu este acesta aspectul unei republici bananiere?
