Ceea ce dreapta n-a reusit sa arate indeajuns de bine este cauza adanca a crizei pe care o traversam. Unii se vor intreba: ce strategii de comunicare poti pune la cale atunci cand multimile infometate vor razbunare si sange? Ramane insa mereu o minoritate sensibila la argumente rationale. Acestor concetateni dorim sa ne adresam.

Mihail NeamtuFoto: HotNews.ro

Declinul social si depresia economica a Romaniei s-au agravat prin unda de soc transmisa de pe Wall Street in toamna lui 2008 (deficitul de lichiditati, credite toxice, paralizia sistemului bancar, etc). Criza structurala a Statului roman tine insa de-o proasta asezare a legilor si a institutiilor pe care stanga politica le-a nasit in ultimii douazeci de ani. Ce au cladit guvernele de inspiratie social-liberal-democrata? Un proiect de societate complet nesustenabil.

Nu vom putea fi niciodata exhaustivi in enuntarea risipei de capital uman si material facuta de stanga in ultimele decenii. Simbolic, nu trebuie niciodata uitat (chiar daca Emil Hurezeanu si-o doreste) cat rau a facut Regimul Iliescu in raport cu promisiunea reprezentata de miscarea civica a tinerilor anticomunisti din anii 1990. Prin mineriade succesive, crema vietii stiintifice a fost obligata sa ia calea Occidentului. Laboratoarele institutelor de cercetare au ramas depopulate si minti stralucitoare s-au trezit brutal alienate de locul natal. Nu hemoragia materiei cenusii a fost problematica, in sine, ci mai ales instrainarea afectiva produsa cu ajutorul luptelor de clasa.

Violentele stradale din perioada tranzitiei au mai produs un efect devastator: au tinut capitalul strain departe de Romania. In acest fel, elitele fostei nomenclaturii si fostei Securitati s-au putut converti la activati extraordinar de lucrative. S-au pus bazele unui capitalism autohton, hranit prin jaf si extorcare nemiloasa a banului public. In loc sa emuleze paradigma polona sau ceha, Romania a urmat mai degraba modelul rusesc.

Regimul Iliescu are asadar la activ aceste performante istorice: intarzierea democratizarii reale a Statului, invrajbirea interna si alungarea competitorilor reali de pe piata prin sloganuri national-comuniste (nu ne vindem tara!). Sa adaugam apoi introducerea deliberata a unor neclaritati juridice in legislatia romaneasca, prin care proprietatea privata s-a gasit insuficient garantata iar protectionismul economic ferm ajutat. Dupa ce si-a adjudecat capitalul lasat mostenire de structurile vechiului Partid, stanga a cautat sa-si formeze o tot mai larga baza de sprijin electoral. Si unde s-o cauti daca nu printre cele mai paupere paturi ale Romaniei profunde?

Feudalizarea politico-economica fusese deja asigurata prin politici de asistenta sociala mizera destinate oamenilor din captivitate. Dependenti de ajutoarele de Stat, milioane de cetateni s-au aliniat in spatele sloganurilor colectivist-sindicalist-egalitariste.

Putem spune, asadar, ca doar pentru a se mentine la putere, stanga a regizat piesa de teatru: paine si circ. Painea a venit sub forma programelor sociale mizerabiliste, completate apoi de circul televiziunilor.

Virtutile capitalismului real, educatia antreprenoriala, gustul pentru risc individual, competitie si libertate ¬ iata teme care n-au facut niciodata obiectul unei pedagogii publice. Ani la randul, televiziunea de stat a produs propaganda partizana si distractie ieftina. Pe fondul penuriei economice reale si a unei isterii pervers intretinute de mass-media, noul kapitalism romanesc s-a putut agrega in mainile unui oligopol. De aici si paradoxul aliantei intre libertarieni declarati precum Dinu Patriciu si social-democrati plutocrati de tipul lui Adrian Nastase. Estimp, clasa micilor antreprenori s-a trezit sufocata de un sistem de taxe si impozitate comparat in 2007 (de PriceWaterHouseCoopers) cu tari precum Uzbekistan, Belarus si Ucraina.

Si astazi, stanga liberal-socialista nu are solutii de crestere a productivitatii. Cei care produc locuri de munca si prosperitate reala vor fi pedepsiti cu dari si impozite. Politicieni ca Victor Ponta si Crin Antonescu n-au nimic de spus despre nesustenabilitatea Statului obez produs si hranit copios in epoca Nastase-Tariceanu. Vom da un singur exemplu: fondul de pensii s-a prabusit. Ce va face stanga? Se va imprumuta din China sa plateasca? Pana una alta, statisticile spun ca, in noiembrie 2010, dintre cei 5,49 de milioane de pensionari doar 3,8 milioane atinsesera limita de varsta completa pentru a iesi la pensie. Dintre acestia, doar 2,1 milioane aveau si limita de varsta si stagiu complet de cotizare, mai putin de jumatate din numarul total de pensionari.

Neagra realitatea a saraciei trebuie confruntata prin politici realiste, care nu pedepsesc munca, succesul si initiativa. Stanga are doar solutii centralist-etatiste, care ignora nevoile comunitatii locale si urgentele reale ale populatiei. Numai cresterea mediului privat (prin stimularea investitiilor si incurajarea angajarilor, reducerea cheltuielilor sociale, deschiderea catre competitie si intarirea autoritatii organismelor anti-frauda) garanteaza viabilitatea masurilor sociale. Libertatea comertului nu poate inflori acolo unde spaga e tolerata iar birocratia isi mentine viu fiecare tentacul.

Dreapta are acum obligatia sa explice nu doar radacinile profunde ale crizei economice, ci si logica iesirii din ciclul vicios al indatorarii fiscale, al anchilozei mentale si al imbatranirii demografice.

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro