S-au confruntat cu acest fenomen si cei care sperau in 2009 ca imobiliarele sa se intoarca in paradisul cresterilor fara sfarsit, si cei care le mai asteapta inca la valorile din 1990. Soarta celor care mizau pe Dow Jones la 1.000 de puncte ii pandeste si pe cei care pariaza acum pe depasirea consistenta de noi maxime istorice asa cum cei care vad aurul la 5.000 dolari/uncia ar putea trai aceeasi deziluzie precum investitorii convinsi ca titlurile de stat sunt plasamentul fara risc. In goana lor intre panica si exuberanta pietele financiare au jumatati de adevar pregatite pentru cei dispusi sa le inghita pe nemestecate si care au uitat de legendarii dinti de fierastrau care le descriu evolutia.

Sa incepem, atipic, cu concluzia. Furnizorii de proiectii apocaliptice sau doar exagerate privind evolutiile pretului unui anumit activ “izoleaza” o anumita tendinta si ii duc potentialele consecinte pana in panzele albe, ignorand orice fenomen care sa atenueze sau chiar anuleze respectiva dinamica. De exemplu, “pretul aurului urmeaza sa atinga 5.000 dolari uncia pentru ca datoriile publice sunt deja foarte mari iar SUA tiparesc bani pe banda rulanta”.

Ok, cei care anunta explozia aurului au dreptate cand spun ca pretul nu mai poate fi coborat cum s-a reusit in anii ’80, prin majorarea dobanzilor, deoarece asta ar urca foarte mult costurile cu executia datoriei publice. Dar daca se merge pe varianta austeritatii bugetare, in scopul de a reduce deficitele si a creste incasarile la buget? Aurul (la fel argintul) reprezinta o umbrela de protectie mai degraba impotriva disolutiei actualului sistem monetar decat impotriva inflatiei, de fiecare data cand a existat o inflatie rezonabila pretul metalului galben n-a dat semne de nervozitate.

Sa iti misti toti banii intr-o anumita directie, sa crezi 100% in astfel de proiectii agresive poate fi destul de riscant, din simplul motiv ca rareori in istorie s-au materializat prognozele catastrofiste cu oarecare audienta. De regula, or respectivul profet e nebagat in seama si istoria demonstreaza ca a avut dreptate, or reuseste sa inspaimante gloatele dar se intampla in final ca in Petrica si Lupul. Cititi mai jos despre cateva teorii de acest tip din ultima vreme:

• Pretul imobiliarelor va reveni la maximele din 2008/pretul apartamentelor va scadea la nivelul din 1989

Vi-l amintiti pe Silviu Prigoana declarand in februarie 2009, cam la apogeul crizei financiare, ca pretul corect pentru o garsoniera veche este de 6.000 euro iar cel al unui apartament de 2 camere de 15.000 euro (vezi aici)? La extrema cealalta, si in aceeasi luna (!), un articol fulminant in ziare.com “Pretul caselor va exploda in 2010”! (vezi aici) unde se citeaza un studiu CBRE Eurisko. Oare cum de s-au intersectat in acest mod doua “scoli de gandire” diametral opuse? Sa fie doar “wishful thinking”-ul de vina? Sau doar o focalizare excesiva pe o singura directie si o singura categorie de efecte? Eu merg pe varianta B. Variatii la cumpararea unui apartament vechi: “in Bucuresti urmeaza un cutremur mare, are peste 50 de ani, esti nebun?” Sau, diametral opus: ”n-am incredere in blocurile noi, se fura fara jena acum, erau mai sigure pe timpul Raposatului”. Adevarul e bineinteles la mijloc sau, daca vreti, avem de a face doar cu jumatati de adevaruri.

Daca iti e frica de cutremur, ce cauti intr-un oras mare? Mergi la tara, cumpara o casa de chirpici si dormi linistit. Faptul ca stai intr-un bloc nou iti mareste sansele de a scapa cu viata daca te prinde in casa zguduirea (adica in general noaptea), dar nu ai nici o garantie daca esti pe strada sau la job si nu ai propriul acoperis sub cap. Similar, numai cine n-a vazut maretele blocuri ceausiste construite in ultimii ani ai epocii de aur, cu militari si detinuti, poate sa le ridice in slavi trainicia. Sau “preturile nu pot sa scada in imobiliare pentru ca cererea va fi sustinuta in curand de emigrantii din afara UE, in special asiatici” in oglinda cu “scaderea natalitatii pune presiune pe preturile din imobiliare”.

Vorbim in ambele cazuri de tendinte care se intind pe ani buni (cati emigranti asiatici au aparut in Romania dupa aderarea la UE?) si pana la aparitia efectelor asupra preturilor s-ar putea ca alte argumente sa aiba mai mare greutate (starea economiei, costul imprumuturilor, mobilitatea fortei de munca etc). Oricum, nici preturile nu risca sa ajunga pana la nivelul anului 1990 cat timp exista creditul ipotecar iar veniturile sunt ceva mai mari, nici cu bula din 2008 nu ne vom mai intalni, isteria bine intretinuta atunci de media, sprijinindu-se pe o cerere solvabila anemica.

• Titlurile de stat sunt cele mai sigure plasamente/Mai bine imprumuti companiile, statele vor fi oricum falimentare

Comentam la inceputul saptamanii un raport BIS (Banca Reglementarilor Internationale) asupra evolutiei datoriei publice in 12 state dezvoltate, daca tendintele actuale se mentin (aici). Sa crezi in continuare ca bondurile guvernamentale sunt un plasament fara riscuri ignorand experientele istorice (vezi aici) sau gradele imense de indatorare din prezent poate fi dovada de mare naivitate. Similar, sa pariezi toti banii in acest moment pe o scadere a cotatiilor bondurilor poate representa un risc considerabil in conditiile in care poate apare un nou val al crizei financiare (municipalitatile nu se simt deloc bine). Cel mai bine faci precum Pimco, cu o reducere graduala a expunerilor.

• Metalele pretioase sunt singura protectie impotriva inflatiei/aurul si argintul nu tin de foame preturile depind de politica monetara

Cum spuneam mai sus, aurul si argintul nu va protejeaza de inflatie, poate doar de… hyperinflatie. Oricum, pana la hyperinflatie mai e ceva apa de curs pe garla, inclusiv inlocuirea Bancilor Centrale de la butoanele tiparului cu Guvernele (vezi Zimbabwe, Germania interbelica etc). Sa iei acum aur si argint de parca ar pandi dupa colt o inflatie de trei cifre e cat se poate de imprudent, eventual poti cumpara esalonat cate putin pe masura ce tendinta se confirma. Stiu, vei cumpara la preturi din ce in ce mai mari, dar ce te faci daca descoperi peste 3 ani ca pretul de achizitie din trecut coincide cu un maxim istoric tot mai greu de egalat?

• Dow Jones va ajunge la 1.000 puncte/ In curand va depasi 14.000 si nu se va opri acolo (cu alternativa locala BET-FI la 1.000/100.000 puncte)

In martie 2009 cine nu vedea DJIA la mai putin de 4000 de puncte parea optimist incurabil. Acum, cine nu considera ca se va retesta 14.000 puncte in acest an se afla in minoritate. Argumente? Cate doriti, din analiza tehnica, fundamentala etc. (raportul Dow/Gold va ajunge 1:1, retragerea banilor Fed va prabusi pietele sau raportarile companiilor sunt foarte bune, profiturile vor urca in continuare etc). Singura problema a acestor teorii excesive e ca se face complet abstractie de posibilele argumente de sens contrar. In paranteza fie spus, si eu cred ca o corectie e posibila la bursa, dar imi este greu sa cred ca ne vom mai intoarce la panica din 2009 fara un cataclism natural. Cel mai bun mod de a trata astfel de abordari este sa formulezi o teorie diametral opusa si sa-i cantaresti atent consistenta. Daca nu pare scenariu-SF atunci ia cu mare precautie concluziile din raportul/analiza/estimarea initiala.

Citeste si alte articole ale lui Cristian Dogaru