Ca exercitiu de imaginatie, punand cap la cap tot ce s-a declarat si cunoscand structura umana si intelectuala a politicianului roman, as desprinde cateva concluzii asupra intamplarilor din ultimele zile.
- Activul, liderii si oameni de la baza PD-L sunt disperati ca masurile de austeritate introduse de Traian Basescu si Emil Boc le duc procentele din sondaje la subsol. Au inteles ca perspectivele de redresare economica sunt extrem de subtiri, chiar stravezii, deci sansa de a recastiga voturile “pe bune”, cu crestere economica reala care sa stea la baza unei cresteri salariale sustenabile, este neglijabila. In aceste conditii, liderii locali si centrali, in frunte cu Vasile Blaga, au cerut renuntarea la austeritate. Intoarcerea la festin. Adica la populisme, ca baza reala economica pentru cresteri salariale nu exista. Ca singura sansa pentru a face o figura, cat de cat onorabila, in scrutinul din 2012. Au gasit chiar si o strategie pentru asta. Il lasam pe Emil Boc din brate, sa-si franga gatul si sa plateasca singur oalele sparte, il alegem pe Vasile Blaga sef la PD-L, iar maurul Emil Boc poate sa plece de unde a venit. Dupa ce dam toata vina pe el. Ca a sacrificat poporul.
- Traian Basescu a inteles toata aceasta strategie, doar isi cunoaste perfect musterii. Si nu este de acord cu ea. In primul rand ca nu este corect sa faci tap ispasitor un singur om, cand deciziile au fost luate impreuna cu aceia care acum se dezic de Emil Boc. In al doilea rand, toate suferintele si privatiunile populatiei din ultimii doi ani vor fi fost inutile, daca ne intoarcem la politica populista care ne-a ingropat, economic vorbind, in ultimii 20 de ani. Nu in ultimul rand, riscul de a se rupe partidul, eventual prin aparitia unei alte formatiuni este destul de mare, reformistii din PD-L nu vor sta cu bratele incrucisate in cazul in care vechea garda ocupa pozitiile de conducere la viitorul congres.
- Ce solutie antameaza Traian Basescu? Un guvern tehnocrat, pe care l-a refuzat, cu argumente serioase, cu cateva luni in urma. Importantele legi de reforma si modernizare a statului (legea pensiilor, salarizarii bugetare, educatiei, reducerea aparatului bugetar, etc.), n-ar fi fost trecute prin parlament, mai ales prin angajarea raspunderii, de catre un guvern tehnocrat. Acum este altceva. A ramas doar Codul Muncii de trecut, dar care mai poate astepta. Guvernul tehnocrat poate lua asupra sa nemultumirile si frustrarile populatiei in perioada ramasa pana la alegeri, PD-L isi poate linge ranile, iar electoratul mai uita cine le-a taiat veniturile. Iar pe Emil Boc l-ar vrea revenit in fruntea partidului. Ca o contrapondere la tripleta BVB. Care tripleta, daca ar ocupa singura conducerea partidului, ar elimina influenta presedintelui din activitatea si actiunile PD-L.
- Toate bune si frumoase doar ca nici macar Traian Basescu nu reuseste sa gaseasca un premier de sacrificiu. Cu actuala clasa politica, pusa doar pe insulte si dat la gioale, cine se incumeta sa infrunte diatribele lui Victor Ponta sau Crin Antonescu? Asa se face ca s-a trezit cu refuzuri categorice din partea specialistilor de la BNR. Mugur Isarescu a anuntat mai demult ca nici nu vrea sa auda de o astfel de propunere. Suntem in faza “se cauta un premier”, dar nimeni nu vrea sa-si asume misiunea sinucigasa. Profesional si uman.
- Rascolirea musuroiului prin arestarile din vama a reprezentat bomboana pe coliva. Bineinteles ca liderii PD-L, regionali, daca nu si centrali, sunt abonati, mai pe fata mai prin interpusi, la “productia” vamilor romanesti. Mai mare, probabil, decat a economiei nationale. Oricum mai usor de accesat. Si deodata, stupoare. Productia s-a oprit. Nimeni nu stie ce contin inregistrarile procurorilor, pana unde se intinde navodul lor, cine mai cade in el. Posibil o ploaie de reprosuri s-a abatut pe capul presedintelui, care a initiat si condus, prin intermediul serviciilor secrete, actiunea “oprirea productiei vamale”. Cum i-a facut fata? Cu precepte din Sfanta Scriptura? Dar ce-are face Biblia cu lupta politica dura, care se duce cu bani, cu multi bani?
- Prins intre interesul national, supravegherea atenta a UE, interesele de unitate si victorie in alegeri ale PD-L, presedintele nu prea stie ce sa faca. Ce interese sa sacrifice mai intai? In functie de optiune isi asigura locul in istoria patriei. Mai sus, sau mai la subsol. Numai presedinte sa nu fi. Ar fi putut sa traga pe dreapta, sa lase lucrurile sa evolueze in legea si logica lor. Doar ca nu este omul sa asiste pasiv la jocul pe care, nu-i asa, ar trebui sa-l si medieze. Iar comandantul de vapor se simte in apele sale in conditii de criza acuta.
- Tripleta BVB, Blaga, Videanu, Berceanu are un cui impotriva pesedintelui, o “datorie” de platit, de cand a fost scoasa din guvern. Mai mult, presedintele Basescu le-a si reprosat ca, desi intorsi la partid, nu s-a inregistrat o crestere a calitatii activitatii de partid. Adica si i-a pus in cap. Oameni grei, care conduc de mult timp partidul. Vasile Blaga a declarat, transant, ca nu primeste ordine de la nimeni, iar Radu Berceanu s-a grabit sa anunte ca-l sustine pe Blaga la sefia PD-L. Ca si cum jocurile sunt facute deja. Este ceeace a si precipitat interventia in forta a presedintelui, incepand de duminica noapte.
Cum va evolua criza politica? Greu de spus. Interesele sunt atat de mari si de divergente incat ar fi un miracol sa gasim un numitor comun, un palier in care sa le armonizam. Reducerea coruptiei este in flagranta contradictie cu interesele financiare ale tuturor partidelor, dar in interesul tarii, care este pusa la colt de organisme europene din acest motiv. Populismul este in contradictie cu evolutia economica sanatoasa a Romaniei, lucru inteles de catre Traian Basescu si Emil Boc, dar nu si de partide, care stiu ca e mai usor sa convingi populatia, mai ales rurala, cu ulei, malai, faina si cu cresteri salariale, chiar nesustenabile. Cati alegatori se pricep la echilibre structurale?
Apropierea congresului PD-L a precipitat toate aceste contradictii si inca altele, legate de integritate, totdeauna clamata dar niciodata realizata, de membrii de partid importanti trimisi in judecata, dar acoperiti de “pulpana” larga de partid, de aparitia USL, care prin populism desantat ar putea castiga alegerile viitoare si intoarce tara in anii ’90.
Presedintele are putine arme, dincolo de influenta pe care crede si spera s-o mai aiba in PD-L. Numeste premierul, provenind de la o majoritate mai mult sau mai putin formala. O arma redutabila dar, cum s-a vazut in cazurile Croitoru si Negoita, insuficienta.
Cum se vor sfarsi toate acestea? Nimeni nu pare sa stie.
