Primul lucru care trebuie spus despre revolutia egipteana este ca a fost, pana in prezent, predominant non-violenta. In acest sens, ea se inrudeste cu cea din Tunisia, cu cele "colorate" din Ucraina, Liban si Georgia, dar mai ales cu cele care au demolat edificiile leniniste din Europa de Est si Centrala. Fundamentul acestei revolutii pare sa fi fost auto-imputernicirea civica (self-empowerment), deci, simplu spus, resurectia societatii civile (nu intamplator, conceptul insusi de "societate civila"a fost recent interzis in China!) revolutia egipteana insemana recucerirea suveranitatii populare. Vom vedea cat de adanc si pentru cat timp...
Nu stim inca, si va mai dura ceva timp pana vom putea face pronosticuri ceva mai precise, deci pana cand vom sti daca vom asista la prelungirea puterii militarilor (cea mai bine organizata forta din acea tara), la nasterea unei democratii seculare ori la ascensiunea la guvernare, prin alegeri libere, a unor grupari interesate sa emuleze modelul revoilutiei iraniene din 1979. Dar putem spune acum ca, dincolo de orice scenarii conspirationiste, prabusirea autocratiei simbolizate de regimul Mubarak a fost determinata de forte interne, in primul rand de ceea ce David Kirkpatrick, corespondenul luiNew York Times, identifica azi drept o miscare radical noua in politica regionala, anume "o miscare larg seculara, condusa de tineret" capabila sa unifice (vom vedea pentru cata vreme) grupuuile deopozitiei liberale cu acela islamiste.
Am scris aici. in aceste zile tumultuoase, desprerevolutiei si contrarevolutie in Egipt. Ca politolog si ca istoric-analist al revolutiilor din 1989, constat ca modelul revolutiei de catifea dezvoltat in Cehoslovacia in lunile noiembrie si decembrie ale aceluiannus mirabilispare sa fi influentat decisiv strategia de rezistenta si revolta a protestatarilor de la Cairo. Este ceea ce prevedea, in urma cu doua decenii sociologul Daniel Chirot, in studiul sau inclus in volumul pe care l-am coordonat despre acele revolutii (aparut in traducerea romaneasca semnata de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu la editura Polirom,Revolutiile din 1989: Cauze, semnificatii, consecinte). In viziunea lui Chirot, autor al unei carti esentiale despreModern Tyrants, revolutiile secolului al XXI-lea vor avea cauze cultural-sociale, mai degraba decat origini strict economice. In Egipt s-a produs o cezura intre o clasa de tineret tehnocratica si moderna ca orientari valorice, pe de o parte, si un regim anchilozat, de tip sultanist, in care cultul liderului se ingemana cu o coruptie tot mai scandaloasa. Explozia era inevitabila, lucru observat (cu o oarecare intarziere si de administratia Obama), problema era ritmul prabusirii a ceea ce numinl'ancien regime. Echilibrul geo-strategic in regiune este in clipa cand scriu aceste randuri relativ stabil, dar nu stim cat va mai dura angajamentul egiptean in raport cu acordurile de la Camp David. Atitudinea recomandabila este asadar una de optimism prudent:optimismpentru ca naruirea fara masacre a unei dictaturi este intotdeauna un lucru salutar. Prudent pentru ca din ruinele acestei prabusiri pot tasni forte ce nu sunt neaparat favorabile valorilor individualismului civic, ale pluralismului democratic.
