De cateva zile, cum deschid televizorul seara, cum sunt asaltata de acelasi refren: moartea celor 5 mineri de la Uricani si gasca Basescu &Boc ce se face vinovata de tragedie. Daca intru pe vreun forum de discutii pe tema data, dau de aceeasi poveste "rusine sa le fie criminalilor de Basescu, de Boc si de Udrea! Dupa care citesc socata declaratia lui Miron Cozma: "Au murit ortacii mei, ma doare sufletul. Dupa mine vinovati sunt ministrul, Boc si presedintele tarii!"

Victoria StoiciuFoto: Hotnews

Stau si ma minunez ca lovita in moalele capului: ce legatura are explozia din mina cu Traian Basescu? Sau cu Emil Boc? Gogomanii am mai pomenit, dar parca nu ca aceasta. Trebuia cumva sa se duca personal Traian Basescu sa verifice daca standardele de protectie a muncii sunt conforme in mina de la Uricani? Asta este atributia unui presedinte sau a unui prim-ministru?

Cititorii obisnuiti cu criticile mele frecvente la adresa masurilor neoliberale ale actualului guvern se vor intreba, probabil, de unde atata inconsecventa si ce m-a apucat sa iau apararea guvernului. Nu iau, insa, apararea nimanui, pur si simplu pledez impotriva inventarii de falsi tapi ispasitori. Asa cum mi se pare ca guvernul arunca anatema in mod manipulator asupra celor care nu muncesc intr-o tara in care locurile de munca sunt un lux, tot asa consider ca este nociva si periculoasa cautarea vinovatilor in randul clasei politice atunci cand nu e cazul.

E nociva din cateva motive. In primul rand, pentru ca distrage atentia de la adevaratele cauze ale problemei. Cine este vinovat pentru moartea celor 5 mineri? Nu ma pricep la minerit, nu stiu daca accidentul putea fi evitat sau nu, este treaba procurorului de caz sa se pronunte pe aceasta tema. Pentru ca detest impostura nu o sa imi dau cu presupusul despre ce trebuia facut, dar o doza de bun simt plus un minim de cunostinte legale imi spune ca nu Traian Basescu trebuia sa mearga sa verifice cum sunt respectate standardele de protectie a muncii in mina de la Uricani. Pentru asta exista, conform legii, un Minister al Muncii si un Minister al Sanatatii, care elaboreaza politica si strategia nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca; exista Inspectia Muncii, care este autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca. Ar trebui sa existe, conform legii, un Comitet de securitate si sanatate in munca. Si exista, la urma urmei, un sindicat, al carui scop nu este fabricarea de vedete TV sau detinatori de masini de lux si dudui siliconate, ci promovarea si apararea intereselor angajatului, deci implicit vegherea la respectarea standardelor de securitate in munca.

A crescut cumva numarul accidentelor de munca de cand este Traian Basescu presedinte? Chiar daca ar fi asa, ar trebui sa se demonstreze mai intai ca exista o legatura directa intre sporirea numarului de accidente si presedintie. Datele statistice disponibile in rapoartele Inspectiei Muncii ne arata insa contrariul: in anul 2004, chiar inainte ca Traian Basescu sa fi venit la putere, numarul total al accidentelor de munca a fost de 5695, dintre care 431 au fost accidente mortale, in conditiile in care efectivul de salariati din economie era mai mic decat in prezent. In 2009, numarul total al accidentelor de munca a fost, iata, de doar de 3476, dintre care 276 accidentati mortal, iar in anul 2010, mai precis la 01.09.2010, se inregistrau 1671 accidente de munca, din care 94 mortale. Prin urmare, chiar daca ar exista o legatura intre prestatia sefului statului si rata accidentelor de munca, aceasta ar fi net favorabila lui Traian Basescu!!!

A incercat careva din moderatorii sau jurnalistii de la televiziunile noastre de stiri sa vada care a fost evolutia numarului accidentelor de munca in ultimii ani, care sunt cauzele, care sunt sectoarele economice cu cea mai inalta frecventa a accidentelor, de exemplu, inainte de a da vina pe guvernul Boc? De ce nimeni nu incearca o abordare rationala si normala a subiectului si in loc de asta cadem in capcana demonizarii unor false tinte? Nu, nu Emil Boc este vinovat de tragedia de la Uricani, asa cum nu beneficiarii de VMG sunt responsabili de diareea finantelor publice sau deficitul bugetar al Romaniei. Atata timp cat cautam aiurea, nu vom rezolva nimic - comportamentul nostru de acum aminteste de cel al unui om care sangereaza pentru ca a fost muscat la picior de un caine si care, habauc, se scarpina la ceafa pentru ca stie ca acolo, in cutia craniana, se afla encefalul, un organ important pentru functiile vitale ale corpului omenesc.

Mi se mai pare foarte nociva aceasta cautare cu orice pret a unor tapi ispasitori in randul clasei politice pentru ca arunca asupra politicienilor o responsabilitate pe care nici o clasa politica din orice tara normala nu are cum sa o onoreze. Inteleg ca deocamdata cartea anti-Basescu este nucleul strategiei electorale a nou infiintatei Uniuni Social-Liberale si ca aceasta se agata de orice oportunitate pentru a deturna si reinterpreta faptele impotriva "dusmanului de clasa". Dar aceasta e o strategie sinucigasa, care va sfarsi prin a se intoarce impotriva celor aflati azi in opozitie atunci cand vor ajunge la putere, pentru ca impovareaza clasa politica cu o responsabilitate care nu ii revine de drept. Presedintele nu este raspunzator de protectia standardelor muncii nicaieri in lumea asta, iar daca ne asteptam cu adevarat la asa ceva, fireste ca vom fi furiosi. Evident ca nu vom merge la alegeri si absenteismul va fi in floare pe an ce trece, iar tinerii vor deveni din ce in ce mai dezinteresati de viata cetatii, simtindu-se abandonati de o elita politica care, iata, nu incearca sa opreasca explozia din mine si care astfel curma vieti nevinovate. E firesc ca acesti tineri vor cauta sa gaseasca un sens si satisfactii in alta parte decat in viata cetatii, ca se vor concentra pe interesele lor egoiste si imediate in locul unui minim interes pentru binele public. Si ce e mai grav, ne va condamna la o perpetua neputinta, in care vom astepta ca altcineva - presedintele, politicienii, bunul dumnezeu, Uniunea Europeana sau martienii - sa ne scape de greutatile si problemele noastre. Or, daca separatia puterilor in stat si alegerile libere constituie scheletul democratiei, carnea acesteia e data de implicarea si participarea cetatenilor prin asumarea de responsabilitati civice. Criticismul este bun, dar atunci cand e in supradoza, paralizeaza, ca tot ce este in exces. Logoreea tine loc de actiune, lamentatia inlocuieste viziunea. Lucrurile se infunda si se blocheaza undeva, iar noi ne scufundam cu totii intr-un fel de mina uriasa, fara fund si tremuram de frica exploziei ce va sa vina. Bineinteles ca va veni, va veni peste o zi, sau peste o luna, sau poate peste un an, dar este inevitabila. Asa se intampla atunci cand in loc sa ne preocupam de o chestiune banala cum e respectarea standardelor muncii noi il injuram pe presedintele tarii si pornim la vanatoarea de vrajitoare. Cand in loc sa gandim programe de guvernare si masuri alternative, ne alegem un dusman de clasa, il ungem cu toate alifiile din lume pana arata ca dracul de pe comoara. Da, recunosc, e mult mai palpitant sa arzi vrajitoarele pe rug decat sa te ocupi de chestiuni insipide cum ar fi protectia muncii! Dar oare riscurile nu sunt mai mari decat dulcea placere a iresponsabilitatii?

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro