Dreapta dispretuieste toti bugetarii, de la asistente medicale pana la functionarii publici￢. Iata un slogan tot mai frecvent utilizat de adversarii reformelor structurale. Este mesajul mincinos al stangii care, pe fondul crizei financiare, vrea sa discrediteze ideile liberalismului clasic, ale crestin-democratiei si ale conservatorismului autentic. Ce crede cu adevarat un om de dreapta despre Stat?
Mai intai, Statul a aparut intr-o ordine providentiala. "Nu in zadar poarta sabia stapanirea lumeasca" - asa spune Sf. Pavel intr-un text fondator pentru teologia politica de inspiratie crestina (Romani 13,4). Ordinea politica (sau Statul) exista pentru a limita raul produs de haosul moral si violenta arbitrara generate, frecvent, de relatiile strict tribale intre oameni. Deloc intamplator, Biserica a avertizat impotriva oricarui elan anarhic al constiintei revolutionare. Astfel se naste injonctiunea paulina: "Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste."
Indiferent de epoca istorica a umanitatii, Statul si-a primit mereu legitimitatea prin separatia intre cele doua domenii: cel al Cezarului (mundan, limitat in resurse si obiective) si cel al lui Dumnezeu (marcat cu pecetea transcendentei si inscris intr-un orizont eshatologic).
Statul devine problematic doar atunci cand isi depaseste functia naturala: pe langa impunerea de taxe si impozite, monopolul asupra violentei si impunerea unei ierarhii sociale, Statele moderne au cautat sa-si aroge functii tot mai ample. Ideologiile etatiste au justificat treptat controlul birocratic asupra educatiei publice (interzicind astfel un discurs pedagogic cu adevarat plural) sau dictatul biopolitic (luind uneori decizii unilaterale asupra corpului cetatenilor).
In secolul XX, Statele europene si-au extins si mai mult jurisdictia, legiferind cu zel asupra tot mai multor domenii ale vietii. Fara sa aiba fanatismul punitiv al Statelor totalitare din Germania nazista sau Uniunea Sovietica (conduse printr-o psihologie paternal-abuziva), Statele asistentiale (welfare) s-au instalat intr-o postura fals ￢ocrotitoare￢, garantindu-le cetatenilor un sprijin in aproape fiecare moment al vietii. In contextul postbelic, parea firesc poate ca Statul sa ￢dea￢ mai mult celor cu adevarat afectati de trauma razboiului mondial: o atentie suplimentara invalizilor, pensii compensatorii vaduvelor, alocatii pentru copiii orfani, s.a.m.d. Din pacate, insa, diviziunea celulara a birocratiei statale a condus la multiplicarea exponentiala a numarului de agentii guvernamentale. De la domenii vitale precum securitatea cetateanului sau transporturile publice, Statul a inceput sa gereze si cele mai mici detalii ale vietii culturale din comunitatile locale. Statul educa, Statul da sfaturi, Statul distreaza, Statul recreaza, Statul stabileste lungimea baticului si, mai nou, Statul dicteaza intelegerea pe care adolescentii trebuie s-o aiba asupra vietii sexuale (vezi normele educative din Olanda sau Marea Britanie).
In ordine morala, excesul de normativism a spulberat bariera intre public si privat, a restrins rolul institutiilor intermediare intre Stat si individ (asociatii profesionale, bresle, biserici, etc).In ordine politica, libertatea de miscare a individului s-a diminuat, inhibind apetitul adultilor pentru participare si risc civic. Am intrat astfel in era conformismului, colectivismul gregar si indignarea pompieristica inlocuind idealul vechi al civilitatii aristocratice.In ordine economica, cheltuielile crescinde ale Statului au incovoiat spatele micului antreprenor. Dupa Legea lui Moise, Dumnezeu cerea israelitilor o modesta "zeciuala" pentru intretinerea Templului. Statele cu instincte materne degenerate mult mai mult decat triplu (taxa pe valoare adaugata, timbrul judiciar, taxa de drum, taxa de eliberare a certificatelor, taxa hoteliera, taxa de solidaritate, etc.).
In ultimele decade, populismul politicienilor a atins proportii astronomice, asa incat Statele bogatesisarace au ajuns sa se imprumute masiv. Povara de pe umerii viitoarelor generatii creste nu pentru a investi pe termen lung in infrastructura (sateliti, autostrazi, centrale nucleare), ci pentru a stimula consumul celor care traiesc astazi, aici si acum. Pana cand?
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
0
0
