Dupa amanari, discutii interminabile si incercarea de forta, reusita, a guvernului, de a impune Legea Educatiei Nationale (LEN) prin angajarea raspunderii, suntem in situatia publicarii ei in Monitorul Oficial, intr-o varianta foarte dura, exact ce ne trebuia in momentul de fata.
Se va aplica aceasta lege, in litera si spiritul ei?
Intrebarea este legitima, avand in vedere ca si in trecut am avut legi, unele bune sau foarte bune, de care s-a ales praful. N-a urmarit nimeni aplicarea lor, nu s-a folosit nimeni de “dura lex, sed lex”, n-a reusit nimeni sa stapaneasca musuroiul de interese starnit de aplicarea unei legi.
Musuroiul starnit de LEN este imens. S-au castigat si se castiga bani multi din fabricile de diplome, private sau de stat. Educatia a fost si este spatiul in care nimeni nu da socoteala de nimic. Multi isi incaseaza linistiti salariile, fara sa se intrebe daca le si merita. Se acuza subfinantarea, dar nimeni nu cere mecanisme de evaluare, control si audit, de terta parte, care sa stabileasca daca banii cheltuiti produc si rezultatele asteptate de cheltuirea lor. Nu exista proceduri de raportare postfinantare, prin care gestionarii fondurilor sa dea socoteala de ultimul leu cheltuit. Cum se intampla la proiectele europene. Dupa 21 de ani de despartirea de comunism inca mai consideram ca bugetul de stat e al tuturor si al nimanui, un hoit din care se infrupta cine vrea si cum vrea. Cine sunt primii interesati in pastrarea acestei perceptii, e clar, nu mai insist ca plictisesc cititorii.
Ce sanse sunt sa se schimbe ceva?
Determinarea premierului Boc si a ministrului Funeriu de a aplica o lege publicata in MO reprezinta singurele garantii.
Ca se poate, avem o dovada recenta, executoarea care l-a evacuat pe Vadim din sediul revendicat de proprietari. La ora 23, dupa 15 ore de jigniri, injurii, pahare de apa aruncate in fata, executoarea s-a dat un pas in spate si a ordonat politistilor: umflati-i! La care Vadim a spus: Stati, ca plecam de buna voie!
Este aceasta o lectie exemplara de impunere a respectarii legii. Cu forta, daca este nevoie!
Daniel Funeriu are un ascendent fundamental: nu este prizonierul grupurilor de interese nelegitime, in special din invatamantul superior. N-a furat alaturi de ele, n-a luat spagi peste spagi (n-ar fi promovat o astfel de lege), nu este tinut in corzi de secrete comune cu aceste cercuri oculte. Si nici de sindicate. Nici n-a fost in tara pana acum doi ani.
Premierul Emil Boc nu este nici el acuzat de afaceri necurate cat a fost primar la Cluj. Presa, cat este ea de scormonitoare, n-a gasit nimic cu care sa-l agate. Ca atare nu este santajabil, nu este “legat”, cum zic interlopii. Nu l-au interesat afacerile.
De aici si strigatele disperate in apararea “autonomiei universitare”, adica a paravanului in spatele caruia s-au petrecut atatea si atatea lucruri ilegale: plagiate, nepotism, salarii de zece mii de euro, diplome, inclusiv doctorale si academice, date pe bani si influenta politica, toate culminand cu fenomenul unic in lume, numit Spiru Haret. Universitatea cu 400.000 de studenti si 700 de profesori!
Sau cu situatia din invatamantul preuniversitar, in care s-a desfiintat orice forma de scoala profesionala pentru ca toti tinerii sa ajunga sa “cotizeze” pentru indestularea universitarilor! Indiferent daca au sau nu au calitatile necesare.
Cei care contesta amestecul statului in autonomia universitara sa se intrebe cine este tinut raspunzator in fata cetatenilor de legalitatea, calitatea, nenocivitatea bunurilor si serviciilor aflate in piata? Daca ma duc la farmacie si cumpar medicamente, care in loc sa ma faca bine, ma omoara, cine raspunde? Statul!
Noua lege contine si instrumente importante de interventie ale statului, (nu politicului!), plecand de la regimul incompatibilitatilor, suspendarii rectorului, lichidarii unor facultati sau universitati, amenzi mari si trecerea in regimul infractiunilor a unor fapte nesanctionate pana in prezent. Cel putin in educatie, zona de control, ancheta si sanctiune administrativa, a fost slab sau deloc acoperita.
De exemplu, pe 10 februarie, cand LEN devine efectiva, cei patru rectori din parlament devin incompatibili si trebuie sa aleaga intre rectorate si parlament. Iar Ecaterina Andronescu trebuie sa aleaga si intre calitatea de vicepresedinte al PSD si aceea de rector.
Imprejurarea ca in prezent politicul coincide cu statul aproape in totalitate nu trebuie sa ne faca sa renuntam la a visa la vremea cand acest lucru nociv va dispare.
Nu sunt doar lucruri bune in aceasta lege. Interventia Inspectoratelor Scolare prin avizul “conform” in administrarea retelei scolare este o blocare nepermisa a descentralizarii deciziei. Nu exista mecanisme de evaluare si audit de terta parte, lucru ce poate fi corectat printr-o revizuire a Legii Asigurarii Calitatii in Educatie. (Cu o excetie notabila: prima evaluare in vederea ierarhizarii universitatilor si programelor de studii trebuie realizata exclusiv de agentii straine). Nu exista proceduri de raportare postfinantare, de evaluare a rezultatelor cheltuirii unor fonduri. Mai presus de orice, nu exista prevederi de salarizare functie doar de performanta si rezultatele muncii, concretizate in progres scolar sau in rata de insertie in piata muncii si a nivelului veniturilor obtinute la angajare. Salarizarea, dupa grade si vechime, conditii nici necesare nici suficiente pentru prestatii de calitate, nepracticata in mediul privat, indeparteaza tinerii valorosi de sistemele de educatie.
Vom vedea in saptamanile urmatoare in ce masura guvernul si ministrul Funeriu pot impune respectarea unei legi.
Iar cei care refuza respectarea ei sa aiba parte de ordinul care ar putea sa devina simbolul autoritatii statului: “umflati-i!”
