Bantuiti de criza si de disensiunile generate de ea, dupa “salvarea” cu preturi exorbitante a Greciei si Irlandei, cu un orizont destul de complicat in ceea ce priveste situatia economica a Portugaliei si a Spaniei, cu probleme politice care arata de nerezolvat in tara gazda a Uniunii Europene – Belgia, care din 2007 si pana astazi se afla intr-o criza politica fara precedent in lumea occidentala, Europa se poate trezi in mijlocul unor conflicte majore la portile ei de sud si de sud-est.
Protestele violente din Magreb (Tunisia si Algeria) din ultima perioadă zdruncină profund un status-quo fragil in aceste tari, impingand popoarele in bratele islamistilor sau in cele ale comunistilor, reinvigorand sloganuri de mult uitate si regasite astazi nu numai acolo, dar si in mijlocul Europei prospere.
De mai mult de o saptamana, sute de tineri din Algeria protesteaza, devastand zeci de magazine, arătand astfel dezacordul faţă de creşterea preţurilor la produsele alimentare. Demonstranţii au aruncat în poliţişti cu pietre, artificii şi au ars cauciucuri. Pentru a dispersa masele oamenii legii au ripostat cu gaze lacrimogene. Este cel de al doilea val de proteste din ultimele zile. Preţul la făină şi ulei s-a dublat în ultimele luni şi a ajuns la un nivel record.
Protestele algeriene s-au raspandit rapid spre tara vecina, care impartaseste aceeasi soarta economica si politica – Tunisia. Tinerii tunisieni protestează împotriva ratei şomajului foarte ridicata, a corupţiei şi a împărţirii nedrepte a resurselor ţării între săraci şi bogaţi. Demonstraţiile care au început ca simple proteste sociale s-au transformat în adevărate mişcări de masă. Protestele au devenit o amenintare majora pentru regimul preşedintelui Zine el Abidine Ben Ali, care conduce Tunisia dictatorial de mai bine de 23 de ani. Politica sa de suprimare a oricărei opoziţii a fost tolerată de puterile occidentale, care au văzut în regimul secularizat al lui Ben Ali o aparare împotriva forţelor extremiste islamice din regiune.
Ce se va intampla acolo nimeni nu stie, un singur lucru este sigur – dictaturile tolerate de occident ar putea cadea in mainile unor regimuri extrem de problematice in vecinatatea Europei. Alternativa “optimista” ar fi un totalitarism cvasi-comunist, de gen Hugo Chávez sau alternativa “pesimista” – un islamism de gen Ahmadinejad.
Daca criza Magrebului este in majoritatea ei de natura economica, in Liban s-a declansat o noua criza politica, care poate genera un nou razboi civil. 11 miniştri ai Hezbollah au părăsit cabinetul premierului Saad Hariri. Ei protestează astfel împotriva anchetei Tribunalului Naţiunilor Unite în cazul uciderii fostului premier libanez Rafik Hariri. Hezbollah considera Tribunalul ONU un “proiect israelian”, menit sa slabeasca coeziunea libaneza si sa condamne liderii organizatiei. Hezbollah a solicitat din partea premierului Saad Hariri, fiul fostului prim ministru Rafik Hariri, victima unui complot islamist, să retragă susţinerea Tribunalului ONU. Fara indoiala ca intr-un conflict dintre Hezbollah si statul libanez armata libaneza nu are nici o sansa.
Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, aflată în vizită în Emiratul Katar, a declarat legat de evenimentele recente de la Beirut că: “În opinia noastră, evenimentele de astăzi sunt o tentativă evidentă a forţelor din interiorul, dar şi din exteriorul Libanului, de a submina justiţia, suveranitatea şi independenţa ţării şi de a periclita stabilitatea şi progresul în Liban.”
Deci pe teritoriile vechilor fenicieni si cartaginezi (si ei fenicieni de origine) se pot naste cateva situatii extrem de periculoase la granitele Mediteraniene ale Europei.
