Sa va spun sincer, am inceput sa ma satur vazand cata lume se incapataneaza sa loveasca intr-un cal deja mort: traditia. Subiectul reapare cu obstinatie in preajma oricarei sarbatori, indiferent daca e vorba de una religioasa (Craciun, Paste) sau laica (Ziua Nationala, bunaoara). Fara gres, cu aceasta ocazie se vor gasi comentarii care, intr-un fel sau altul, o imbratiseaza sau macar ii acepta conventiile si cele care ii resping, din varii puncte de vedere, fundamentatia.

Foto:

Putina nuantare n-are, asadar, cum sa strice.

In prima categorie, intalnim (1) sustinatorii “traditiei originale” – “Unirea (sau Revolutia) a fost un moment unic in care s-a dezvaluit adevarata fata a poporului roman (in varianta Americana, Declaratia de Independenta, semnarea Constitutiei, Thanksgiving, Pearl Harbor sau 9/11)”, “pomul de Craciun e o inventie recenta”, “Mos Craciunul de astazi e o gaselnita Coca-Cola”, “Pastele fara post e o ipocrizie”, “ouale si iepurasul sunt mosteniri pagane – in cel mai bun caz”, etc. In aceeasi categorie intra insa si (2) adeptii traditiei sa-i spunem modernizante: aici subvariantele se inmultesc cu rapiditate, incat nu putem mentiona decat vreo cateva: acceptarea pomului de Craciun, a iepurasului de Paste, dar nu si a Craciunitelor despuiat-promotionale; acceptarea Zilei Nationale, recunoscand, insa, problemele pe care contemporanii Marii Uniri le-au avut de confruntat (in varianta Americana, acceptarea, bunaoara,a faptului ca atat Declaratia de Independenta cat si textul Constitutiei au fost creatia unui grup restrains de elite, avand o foarte firava legatura cu “vointa poporului American”);trimit felicitari de Craciun, dar nu SMS-uri; tin postul doar in Saptamana (sau Vinerea) Mare. S.a.m.d.

Categoria a doua, sa-i spunem “a necredinciosilor”, e si ea la fel de nuantata. Ii regasim aici in primul rand pe (1)necredinciosii dogmatici”: Thanksgiving-ul n-a fost decat o ipocritica inventive a colonistilor decimatori ai nativilor, Marea Unire a fost doar o gaselnita a miticilor pentru a pune mana pe Transilvania (si Basarabia); nici un Iisus nu se putea naste dintr-o fecioara si, cu atat mai putin (?!?,) invia, etc. Pentru aceasta categorie miracolele nu sunt posibile prin definitie – de unde si caracterul lor “necredincios dogmatic”. Aceasta categorie accepta mai degraba existenta universurilor paralele (desi nu intelege nimic din string theory) decat existenta sufletului; accepta levitatia, nu si Inaltarea; extraterestrii, dar nu ingerii, etc. Vin apoi (2) necredinciosii cartitori, rationali cu asupra de masura: pentru aceasta categorie, Craciunul nu trebuie sarbatorit pe 25 decembrie, pentru ca nu exista suficiente dovezi ca atunci s-ar fi nascut Iisus, Thanksgiving-ul nu trebuie sarbatorit nici el in a patra joie din noiembrie, pentru ca asta a fost o conventie impusa relativ recent (Roosvelt, in 1941); pomul de Craciun e de respins pentru ca fie pentru ca e obicei pagan, fie pentru ca dateaza din Germania secolelor 16-18; Ziua Nationala nu trebuie tinuta la 1 Decembrie nu pentru ca n-ar trebui s-avem una, dar de ce nu in mai, ca e mai cald, s.a.m.d. Ma opresc aici – ati prins ideea.

Dupa cum se poate observa chiar si din aceasta clasificare grosiera, exista o zona mare de suprapunere intre categoriile (2) ale credinciosilor si necredinciosilor in traditie. Asupra acestor zone de inteferenta, crepusculare, trebuie asadar sa ne oprim atentia daca dorim sa intelegem cu adevarat miza discutiilor din jurul traditiei kitsch-ului si cea a kitsch-ului traditiei.

Nu va grabiti, prin urmare, sa aruncati nici cu o piatra, nici cu cealalta. Aveti putintica rabdare. Zambiti.

(Va urma)

PS Pana atunci, va doresc un Craciun imbucurat – credinciosilor, si Sarbatori la fel de imbucurate – necredinciosilor!

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro