La intrebarea din titlu, 14% dintre romanii intervievati de CCSB in urma cu o saptamana au raspuns ca Romania se indreapta intr-o directie buna, 79% cred ca directia este gresita, iar 7% nu au avut nicio parere, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.
Primul lucru la care ne gandim citind aceste procente este ca actualul guvern conduce atat de prost tara, incat doar sustinatorii “fanatici” ai partidelor aflate la guvernare mai cred ca Boc & co indreapta Romania intr-o directie buna. Chiar nu conteaza faptul ca in iunie 2010 procentul optimistilor era si mai mic, respectiv 8%.
Daca privim insa evolutia datelor pe parcursul ultimilor 15 ani observam ca, exceptand trei scurte perioade, procentul celor care au spus ca tara se indreapta intr-o directie corecta nu a trecut de 50%, detalii mai jos, click pe imagine pentru marire.
Cele trei momente in care procentul optimistilor a depasit 50% au fost urmatoarele:
1. Imediat dupa alegerile din 1996, 52% dintre romani au declarat ca tara merge intr-o directie buna. A fost insa suficient un an si jumatate pentru ca optimismul sa fie facut praf.
2. Castigarea alegerilor de catre Alianta DA la sfarsitul anului 2004 a reprezentat momentul de maxim al optimismului, 64% dintre respondenti fiind de parere ca, in sfarsit, avem o directie buna. Trecusera 8 ani de la momentul CDR, perioada pe parcursul careia sentimentul majoritar a fost ca tara merge intr-o directie gresita.
3. Alegerile locale din 2008 au reprezentat un nou varf al optimismului: 58% dintre romani spuneau ca lucrurile merg intr-o directie buna. Era perioada de maxim a cresterii economice, moment in care viitorul suna extrem de bine.
Dupa cum spuneam, exceptand aceste trei scurte momente, sentimentul a fost majoritar negativ in acesti ultimi 15 ani. Ce intelegem de aici? Ca suntem un popor de pesimisti, sau ca politicienii au dezamagit constant populatia? Probabil putin din amandoua.
Sa luam cazul actualului guvern – este clar pentru toata lumea ca intreg sistemul bugetar trebuia reformat, iar datele arata ca populatia a inteles acest lucru. Insa modul in care guvernantii au actionat a fost unul deplorabil.
Din punctul de vedere al reformei, in 2009 nu s-a facut mai nimic pentru ca era an electoral, iar multe dintre masurile care s-au luat in 2010 nu au avut coerenta si nici nu au fost explicate bine de catre autoritati, creandu-se astfel o situatie in care aproape toata lumea a ajuns la concluzia ca programul anticriza al guvernului este unul foarte bun, dar lipseste cu desavarsire.
Pe de alta parte, desi in 2006-2008 guvernul a aruncat cu ajutoare sociale si cu mariri de salarii si pensii, in mod evident cresterea economica nu a fost distribuita in mod echitabil, generand astfel frustrari in randul marii mase a populatiei.
La final, nu pot spune decat un lucru – privind graficul de mai sus avem imaginea perfecta a performantei guvernelor care ne-au condus pana acum: politicienii au fost perceputi drept buni doar pana in momentul in care au inceput sa lucreze si sa arate ce pot.
PS: multumesc lui Turambar ca mi-a pus la dispozitie datele din grafic.
Comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.
