Romania risca sa intre intr-o spirala a nebuniei bugetare, dupa decizia judecatorilor de la Tribunalul Valcea, pronuntata pe 14 octombrie 2010, care a declarat ilegala diminuarea salariala cu 25%. Daca si restul celor cateva sute de procese in curs se vor solutiona favorabil - multe instante din tara au pronuntat deja decizii similare celei din Valcea - atunci Guvernul a incurcat-o. De acum, e o chestiune de timp pana cand vom vedea sentinte definitive si executorii. Tradusa in cifre, restituirea celor 25% echivaleaza cu o catastrofa economica. Acum sase luni, finantele au raportat economii de aproximativ 1, 2 miliarde de euro din taiere. Ce optiuni are Guvenul Boc daca va trebui, in urmatoarele luni, sa restituie acesti bani?

Dan TapalagaFoto: Hotnews

Fie incepe sa plateasca, iar in final factura se ridica la sute de milioane de euro, fie ignora deciziile instantelor, riscand astfel noi condamnari la CEDO si amplificarea imaginii de stat nefunctional, bananier. Evident, bani nu sunt, de vreme ce Guvernul Boc continua sa apeleze la imprumuturi externe pentru a finanta deficitul. Ultimul imprumut raportat joi se ridica la 1 miliard de euro.

Ca sa previna dezastrul, Ministerul Justitiei a ales, disperat, cea mai proasta cale. A declansat o actiune in forta impotriva magistratilor, menita sa previna noi sentinte favorabile bugetarilor. Secretarul de stat Lidia Barac a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, la sfarsitul saptamanii trecute, sa declanseze o cercetare disciplinara impotriva judecatorilor valceni.

In adresa catre CSM, secretarul de stat arata ca "Ministerul Justitiei se declara ingrijorat de comportamentul profesional al instantelor de judecata care nesocotesc deciziile Curtii Constitutionale, erijandu-si atributii care apartin legislativului, cu incalcarea principiului separatiei puterilor in stat".

Asociatiile de magistrati au reactionat in bloc, cerand pe buna dreptate demiterea secretarului de stat. Interventia sa la CSM, oricat incearca s-o dreaga ministerul, ramane un act grav, o presiune exercitata de Executiv asupra puterii judecatoresti de natura sa-i afecteze independenta si credibilitatea.

In contextul monitorizarii de catre Bruxelles prin Mecanismul de Cooperare si Verificare, era ultimul lucru de care avea nevoie justitia din Romania. De la Guvernul Nastase incoace, nici un alt Guvern n-a indraznit sa intervina in treburile justitiei. Exista, totusi, diferente majore intre interventiile de atunci si cea de acum.

Pe vremea Guvernarii Nastase, ministrul avea in mana biciul si zaharelul: inspectia judiciara era in subordinea sa. Abuzul era la ordinea zilei. Dupa 2005, ministrul justitiei a devenit un simplu gestionar de bugete, fara putere asupra carierei magistratilor. Inspectia judiciara s-a mutat la CSM. Altfel spus, ministerul nu poate decat sa ceara o inspectie, ceea ce nu prea are precedent. Poate sa para la prima vedere un gest benign.

Doar aparent inofensiv, gestul ramane grav. Chiar daca nu mai poate interveni direct in justitie, faptul ca un secretar de stat pune in discutie, apeland la parghii institutionale, corectitudinea unei hotarari judecatoresti, incalca principiul independentei judecatorilor, le submineaza autoritatea si credibilitatea. Este un act intolerabil intr-un stat de drept. Nu e suficienta condamnarea ferma si fara echivoc a gestului. Orice atac la fundamentele democratiei se sanctioneaza cu demisie sau demitere. Daca ministrul Predoiu isi va sustine mai departe secretarul de stat, va legitima un abuz.

Insa exista si cealalta fata a problemei, pe care televiziunile si opozitia n-au mai pus-o in discutie. Este cel putin la fel de importanta. Deciziile pronuntate de magistrati sunt, ele insele, chestionabile din mai multe puncte de vedere. In primul rand, judecatorii care declara ilegale taierile de 25% se afla intr-un evident conflict de interese. Apoi, forteaza, din rea credinta sau necunoastere, interpretarea unor sentinte pronuntate de CEDO.

Cheia de bolta a argumentatiei judecatorilor valceni se sprijina pe doua decizii pronuntate de Curtea de la Strasbourg. In mod corect, judecatorii sustin ca salariul este asimilat, potrivit Conventiei, cu un bun, cu dreptul de proprietate. In mod incorect, judecatorii romani sustin ca acest drept este unul absolut si ca el nu mai poate fi restrans, si confunda dreptul la salariu cu dreptul la un anumit cuantum. Ceea ce nu stiu sau nu vor sa stie judecatorii romani este ca in alte decizii (Eskelinen vs Finlanda), CEDO a explicat limpede ca dreptul la salariu nu inseamna si dreptul la cuantum. Paragraful 94: „The Court notes that there is no right under the Convention to continue to be paid a salary of a particular amount”. Detalii aici

Dezbaterea este, fireste, infinit mai nuantata si complexa. Specialistii pot scrie tratate intregi, dar in esenta jurisprudenta CEDO spune cu totul altceva decat au inteles judecatorii romani atunci cand o invoca superficial in sentintele lor, calificand in consecinta drept ilegala actiunea guvernului de a reduce salariile bugetarilor cu 25%.

Altfel spus, judecatorii valceni si altii incalca deciziile Curtii Constitutionale pronuntate in iunie 2009 si interpreteaza fortat deciziile CEDO. Judecatorii din Romania au devenit stat in stat, reinventeaza dreptul si sacrifica interesul general pentru a-si satisface un interes personal meschin: mai multi bani, cat mai multi bani. Este singura lor obsesie, din 2005 incoace, de cand s-a ridicat talpa politica de pe gatul lor. Nu le pasa lor de criza economica, de faptul ca Romania se apropie de prapastie si ca falimentul de tara face victima dupa victima prin toata Europa. Iresponsabilitatea lor merge, totusi, prea departe.

Apoi, asociatiile de magistrati nu se deosebesc cu nimic de Guvern. Si Mona Pivniceru si alti judecatori din asociatiile profesionale care spumega la TV exercita presiuni asupra propriilor colegi exact la fel ca secretarul de stat Lidia Barac, dar in sens invers, proclamand corectitudinea sentintelor pronuntate la Valcea. Si unii, si ceilalti reprezinta autoritatea statului, in razboi cu ea insasi.

Recuperarea abuziva a unor unor sume colosale pentru un buget vlaguit a devenit sport national in ultimii ani. Judecatorii si-au dat singuri sporuri, ani la rand, ceea ce a deschis primele fronturi de lupta cu Guvernul Boc si Traian Basescu.

Sumele care au grevat atunci bugetul erau mari, dar inca mai erau bani iar Ministerul Justitiei s-a comportat ezitant: ba le-a platit, ba le-a refuzat plata. Magistratii au pierdut anul trecut la Curtea Constitutionala, dar gustul banilor castigati usor le-a sucit mintile si n-au mai tinut cont de lege, cu atat mai putin de interesul general sau de faptul ca, in inconstienta lor, ameninta securitatea economica a Romaniei.

Lipsa de autoritate si de putere reala a ministerului in sanctionarea magistratilor i-a incurajat pe judecatori sa intinda coarda. Asa s-a ajuns in situatia limita de astazi, cand magistratii comit abuzuri in numele unor drepturi iluzorii garantate de CEDO iar Guvernul, prin Ministerul Justitiei, se prinde in hora abuzurilor imaginandu-si, in mod eronat, ca asa poate stopa nebunia.

Ministrul Predoiu are de gestionat poate cea mai delicata situatie din mandatul sau. Cariera sa la Ministerul Justitiei si credibilitatea sa la Bruxelles depind de raspunsurile institutionale pe care le va identifica pentru a pune capat razboiului dintre magistrati si Guvern si pentru a opri spirala abuzurilor comise de o parte si de alta, care pericliteaza statul de drept din Romania. ​