Precizare : Postarea de mai jos este rodul reflectiilor si discutiilor de ieri de blogul Politeia la care au participat multi membri ai blogului, care, prin opiniile lor, m-au ajutat sa imi clarific intregul tablou extrem de confuz al procedurilor de urmat dupa decizia Curtii Constitutionale. Pornind de la ce am scris ieri, imi propun sa prezint mai jos o forma sintetica a acestor reflectii, altfel spus, modalitatea prin care Puterea poate debloca in Parlament Legea Educatiei, mai ales dupa decizia ciudata si ambigua a Curtii Constitutionale, despre care a comentat foarte bine @Doc. Voi comenta si eu si eu unele acele pasaje care imi folosesc pentru sustinerea argumentelor mele. @Cetatean - Politeia.
I. Decizia ciudata a Curtii. Ce inteleg Puterea si Opozitia.
@Doc a comentat deja decizia ciudata a Curtii, nu mai insista supra faptului ca au fost 4 judecatori care au considerat ca asumarea raspunderii decanseaza un CJNC (conflict juridic de natura constitutionala) intre Guvern si Parlament si ca, pe cale de consecinta, este neconstitutionala, 4 judecatori care au spus nu exista CJNC si ca asumarea este perfect este constitutionala, si unul care a spus ca desi exista CJNC, asumarea raspunderii NU incalca deloc Constitutia. Aritmetica CCR-ului a fost tare ciudata, si de fapt majoritatea de 5 la 4 a decis nu ca asumarea raspunderii ar fi neconstitutionala (corect ar fi fost 4-4-1, iar nu 5-4), ci ca, prin asumarea raspunderii, s-a produs un CJNC : « Din această perspectivă, Curtea constată că angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, în condiţiile în care proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională, a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât prin exercitarea de către Guvern a unei competenţe, cu nerespectarea cadrului constituţional care o circumstanţiază, s-a încălcat competenţa Parlamentului de unică autoritate legiuitoare ». In fine (si aici e marea ambiguitate din decizia CCR) chiar constatindu-se CJNC-ul, CCR a spus ca nu poate interveni pentru solutionarea lui : « Cu privire la solicitarea autorului sesizării, în sensul că instanţa de contencios constituţional să oblige Guvernul să renunţe la procedura angajării răspunderii ( !), Curtea constată că această cerere excedează competenţei sale( !!), soluţia aparţinând în exclusivitate autorităţilor publice aflate în conflict ( !!!) ».
Ei bine, ambiguitatea deciziei Curtii a facut ca Opozita sa clameze ca Guvernul nu are dreptul sa continue cu asumarea raspunderii, iar Puterea, prin vocea lui Emil Boc (dar si Kelelem Hunor) sa declare se va merge mai departe cu asumarea. Antonescu a amenintat (a cita oara ?) ca il suspend a pe Basescu daca promulga legea, in timp ce Geoana i-a scris lui Emil Boc cerindu-i « retragerea raspunderii » de pe Legea Educatiei. Ce sa intelegi ?
II. Calendarul. CCR intre propria jurisprudenta si procedura parlamentara.
Pentru a intelege limpede cum sta treaba, trebuie sa fim extreme de atenti la calendarul intregii afaceri si mai ales la citeva pasaje din motivarea Curtii.
1. Totul a inceput cu sesizarea facuta de Mircea Geoana in calitate de presedinte al Senatului care a trimis la CCR o « lacramatie » atunci cind a aflat ca Guvernul vrea sa isi asume raspunderea pe Lege. Aceasta sesizare a Curtii a fost facuta pe data de 19 octombrie dupa cum insasi Curtea spune : « Prin adresa nr.XXXV 3931 din 19 octombrie 2010, Preşedintele Senatului a solicitat Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art.146 lit.e) din Constituţie, precum şi ale art.11 alin.(1) pct.A lit.e) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României şi Guvern, conflict declanşat prin oprirea procedurii legislative de la Senat a proiectului Legii Educaţiei Naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect. Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.14971 din 19 octombrie 2010 şi formează obiectul Dosarului nr.4229 E/2010″.
Ce a cerut Geoana ? Doua lucruri : « Pentru motivele arătate, se solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa conflictului juridic de natură constituţională între Guvernul României şi Parlament [prima cerere] cu privire la Proiectul Legii Educaţiei Naţionale şi să oblige Guvernul să renunţe la procedura angajării răspunderii [a doua cerere] ».
2. Ce mai scria in cererea adresata Curtii ? « In şedinţa comună a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de 18 octombrie 2010, înainte de sesizarea Curţii Constituţionale de către Preşedintele Senatului, a fost discutată solicitarea Guvernului, transmisă de Primul-ministru al României, cu privire la angajarea răspunderii asupra Legii educaţiei naţionale şi declanşarea procedurilor parlamentare necesare, stabilindu-se următorul calendar pentru angajarea răspunderii: luni, 25 octombrie 2010, orele 15.00, depunere de amendamente; joi, 28 octombrie 2010, şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului în vederea angajării răspunderii Guvernului“.
Asadar, pe data de 19 octombrie, cind a fost formulata cererea, Geoana stia ca Birourile Permanente (BP) ale celor doua camere reunite, unde Opozitia are majoritatea, decisesera cu o zi inainte ca va fi asumare a raspunderii pe legea Educatiei pe data de 28 octombrie. Prin urmare, si Curtea a stiut, cind a luat in considerare documentele de la dosarul cererii, de faptul ca Parlamentul aprobase deja un caldendar al asumarii raspunderii.
3. Si atunci, de ce a spus Curtea ca exista un CJNC, din moment ce Parlamentul, cu care Guvernul s-ar fi aflat in conflict, aprobase deja calendarul desfasurarii intregi proceduri ? Daca ar fi fost conflict, Parlamentul nu ar fi trebuit sa aprobe nimic. Este conflict cind avem o situatie fara iesire si CCR vine sa se pronunte transmind conflictul intre Parlament si Guvern. Insa situatia nu era deloc fara iesire, din moment ce lucrurile mergeau normal : BP aprobase calendarul, Boc urma sa vina in Parlament, Opozitia amentinta cu motiunea de cenzura, etc.
4. Exista un fragment foarte important din motivarea Curtii care trebuie inteles foarte bine : «Astfel fiind, angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale încalcă prevederile art.114 din Constituţie, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Şi în această cauză, ca şi în cea deferită Curţii şi soluţionată prin Decizia nr.1557/2009, ocolirea procedurii de examinare si dezbatere a proiectului de lege, atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât si în plenul fiecarei Camere a Parlamentului, potrivit competentelor stabilite de art. 75 din Constituţie, şi recurgerea la angajarea raspunderii asupra unui proiect de lege nu-şi gasesc o motivare nici în fapt, nici în drept”.
5. In fapt, odata cu decizia 1557/2009, in care CCR a decis ca, desi Constitutia nu prevede vreo conditie pentru asumarea raspunderii pe vreo lege, totusi Guvernul nu poate sa isi asume o lege oricind si in orice conditie, onor Curtea a deschis cutia Pandorei pentru alte decizii politice prin care cei 9 judecatori sa poata aprecia (incalcindu-si limitele mandatului cu care au fost investiti), necesitatea si oportunitatea unei asumari a raspunderii. Acea decizie 1557 a fost foarte politica si, in mod definitiv, ilegala, intrucit CCR nu are competenta de a spune Guvernului cind poate si cind nu poate sa isi asume raspunderea.
6. Prin urmare, in legatura cu decizia pe Legea Educatiei, CCR a fost obligata da propria jurisprudenta sa declare ca asumarea raspunderii este neconstitutionala : « Astfel fiind, angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale încalcă prevederile art.114 din Constituţie, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale ». Motivarea ca proiectul de lege asumat nu are « o motivare nici în fapt, nici în drept » e hilara si ilegala, pentru ca judecatorii nu au dreptul de a judeca privind motivele care determina Guvernul sa isi asume o lege. Asadar, CCR si-a respectat jurisprudenta, insa numai pe jumatate, pentru ca, data fiind aprobarea calendarului asumarii raspunderii de catre Parlament cu o zi inainte de sesizarea lui Geoana, procedura parlamentara urma sa duca, in mod normal, la solutionarea CJNC-ului : « soluţia aparţinând în exclusivitate autorităţilor publice aflate în conflict», a scris CCR.
III. Ce a ramas din cererea lui Geoana. Cum a incurcat CCR Opozitia.
Asadar, CCR a constatat ca exista CJNC la data cererii lui Geoana (19 octombrie), dar ca solutionarea lui ii excedeaza competentele (aiurea ! poate sa o faca, insa nu a vrut). CCR a refuzat sa decida oprirea procedurii (spunind ca nu o poate face) tocmai pentru ca pe 18 octombrie Parlamentul aceptase ca Guvernul sa isi asume raspunderea, pe data de 28 octombrie. Geoana a jucat o carte mare, care nu i-a intrat. CCR a pasat raspunderea in curtea Parlamentului.
Guvernul si-a asumat raspunderea pe 28 octombrie. Nestiind insa cum urma sa solutioneze CCR cererea lui Geoana, Opozitia a depus, preventiv, o motiune de cenzura pe 29 octombrie (motiunea avea 22 de pagini). Motiunea a fost depusa in termenul constitutional de trei zile maxim de la asumarea raspunderii : art. 114 din Constitutie : « 2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113”.
Acum: motiunea a fost depusa. De ce Geoana ii scrie totusi lui Boc cerindu-i „retragerea asumarii” legii? De ce nu voteaza motiunea si demite Guvernul, rezolvind CJNC-ul? Raspunsul e simplu: pentru ca nu au majoritate si pentru ca daca ar pica motiunea la vot, legea ar fi automat adoptata. Tactic, Opozitia a mizat pe cererea lui Geoana asteptind ca CCR sa opreasca procedura asumarii raspunderii. Insa, sa ne amintim, exact pe 28 octombrie, in ziua motiunii, CCR a decis ca va mai dezbate o saptamina asupra legii! Asa ca, preventiv, Opizitia a depus a doua zi, pe 29 octombrie, motiunea de cenzura.
Asa ca astazi, in conditiile in care CCR a spus ca desi exista CJNC, acesta se solutioneaza in raportul dintre Parlament si Guvern, motiunea depusa la Parlament pe 29 octombrie incurca foarte tare Opozitia. Asa de tare o incurca, incit sunt disperati si cer lui Boc sa isi retraga legea.
IV. Cum fuge Opozitia de propria motiune. Omorirea procedurii in Birourile Permanente.
Emil Boc a spus simbata, comentind decizia Curtii. « Am primit scrisoarea de la Mircea Geoană şi o să îi răspund luni dimineaţă. Din punctul nostru de vedere, lucrurile stau în felul următor: CC are dreptate când spune că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Guvern. Data sesizării CC de către Mircea Geoană este 19 octombrie. De la acel moment şi până acum au mai intervenit două lucruri noi care au soluţionat conflictul juridic sesizat de Curte. Parlamentul a fixat data, ora şi asumarea răspunderii de către Guvern, adică Parlamentul, deşi era în conflict a acceptat ca primul-ministru să vină şi să citească în faţa Parlamentului angajarea răspunderii. Şi al doilea element, faptul că opoziţia a depus moţiunea de cenzură prevăzută de Constituţie. Deci, dacă a existat un presupus conflict cum spune CC, el a existat până la momentul la care Parlamentul a acceptat ca noi să mergem în faţa sa şi să citim asumarea, iar opoziţia să depună moţiunea de cenzură”.
In mare, Emil Boc are dreptate. La data la care Geoana a sesizat CCR, exista CJNC. Insa intre timp, pe 28 octombrie, conform deciziei Parlamentului (mai corect, a Birourilor Permanente, unde Opozitia are majoritate), Guvernul si-a asumat raspunderea iar pe 29 octombrie Opozitia a depus motiune de cenzura, ceea ce insemna ca Parlamentul a facut pasii procedurali pentru solutoinarea CJNC, asa cum cere CCR. Deci, Guvernul va continua procedura si nu isi va retrage legea (ceea ce nu se poate).
Care e noua strategie a Opozitiei, dezvaluita de Geoana? Omorirea legii in Birourile Permanente, pe cale procedurala, pentru a nu se ajunge la votarea motiunii (Opozitia nu are majoritatea si legea ar trece).
1. Constitutia spune ca se poate depune o motiune de cenzura in trei zile de la asumarea raspunderii. Aceasta s-a facut.
2. Odata, depusa, motiunea trebuie prezentata in plenul Parlamentului. Constitutia, art. 113 “(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere”.
Or, exact aici incerca Opozitia sa intervina, cu ajutorul BP reunite, refuzind sa stabileasca o data pentru prezentarea (citirea) motiunii de cenzura!
Geoana a spus-o simbata: “Si asteapta ca Birourile Permanente sa se intruneasca si sa constate decesul acestei operatiuni. Probabil ca birourile reunite se vor intalni intr-un orizont oarecare si vom constata decesul operatiunii", "Exista o majoritate in birourile reunite PSD-PNL, deci nu vad o dificultate. Nu ajungem in plen pentru ca nu e de plen"(sursa: ziare.com). Strategia lui Geoana si a Opozitiei este sa omoare simultan si legea, si propria motiune, pentru ca se tem de momentul votului in plen. Bazindu-se pe majoritatea din Birourile Permamente, Opozitia va refuza sa stabileasca o zi pentru citirea motiunii in plen si apoi, in maxim 3 zile de la citire, un vot de cenzura. Astfel cade si motiunea, cade si legea, procedural.
BP-urile reunite au atributii in stabilirea ordinii de zi pentru sedintele in plen. Citez din Regulamentul sedintelor Camerelor reunite ale Parlamentului: “Art. 3. – Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se întrunesc în şedinţă comună, la convocarea preşedinţilor acestora, pentru:
adoptarea proiectului ordinii de zi a şedinţelor comune ale Parlamentului [unde s-ar putea prezenta si vota motiunea pe Educatie];
stabilirea datei şi locului desfăşurării şedinţelor comune;
pregătirea şi asigurarea desfăşurării în bune condiţii a lucrărilor şedinţelor comune”.
Opozitia va refuza deci sa stabileasca o zi pentru citirea motiunii, pentru a nu fi nevoiti sa treaca la vot in plen.
V. Strategia deblocarii legii. Solutie ciudata, insa constitutionala.
Ce poate face Puterea? In BP, nimic. Insa la proxima sedinta a camerelor reunite, caci va fi una cindva (e o problema de timp), ordinea de zi (pe care nu figureaza citirea motiunii de cenzura pe Educatie) va trebui sa fie votata in plen si va putea fi modificata pentru introducerea fortata a motiunii de cenzura depusa de Opozitie pe 29 octombrie:
Citez din Regulament: „Art. 8. – Proiectul ordinii de zi este supus aprobării Parlamentului în ziua stabilită pentru şedinţa comună. Ordinea de zi se adoptă cu votul deschis a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi. În mod excepţional, în orice şedinţă comună, preşedintele Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune modificarea ordinii de zi, la cererea, pentru motive temeinice, a unuia din birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Cameră, ori, după caz, la cererea Guvernului“.
Asadar, orice ar decide BP, se poate modifica in plen, prin schimbarea ordinii de zi. Daca Opozitia nu vrea sa isi citeasca motiunea si, prin urmare, sa si-o voteze (stiind ca in caz de esec Legea Educatiei trece), Guvernul, daca e sigur pe majoritatea parlamentara, poate propune in plen schimbarea ordinii de zi si stabilirea unui calendar pentru citirea motiuni isi apoi, in trei zile, votarea ei. Practic, Guvernul poate forta Opozitia, prin vot in plen, sa isi asume motiunea si sa o citeasca, iar apoi sa o voteze. E perfect regulamentar, desi total neobisnuit.
Iar daca Opozitia, obligata prin votul plenului, ar refuza sa isi citeasca motiunea si apoi, in trei zile, sa si-o voteze, se poate ajunge la situatia paradoxala dar perfect constitutionala, ca motiunea sa fie citita chiar de catre un reprezentant al Puterii! Constitutia nu spune ca doar cineva din Opozitie poate citi motiunea depusa. Evident, legiuitorul constitutional nu s-a gindit la situatia ca initiatorul motiunii nu va vrea sa si-o asume si sa si-o voteze, de aceea nu precizeaza expres ca un reprezentant al Opozitiei va trebui sa citeasca motiunea: (3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere”. Asadar, motiunea trebuie prezentata, insa nu neaparat de un om al Opozitiei. Orice reprezentant al Puterii o poate citi, intrucit Constitutia nu prevede nici o limitare la acest nivel.
Puterea poate deci conturna blocajul obstructionist din BP votind in plenul reunit ca Opozitia sa isi prezinte motiunea si, daca aceasta refuza, punind un reprezentant al Puterii sa citeasca motiunea depusa pe 29 octombrie.
Asta ar fi culmea democratiei si al increderii Guvernului in majoritatea parlamentara, dar e o culme generata de situatia absolut halucinanta in care Opozitia depune o motiune si nu si-o asuma, intrucit jocul ei este obstructionist, vizind omorirea legii prin taraganare sine die, nu prin darimarea Guvernului. La asa obstructie exceptionala, asa solutie exceptionala de deblocare. Din momentul citirii motiunii in plen curg cele 3 zile in care trebuie sa se dezbata motiunea si sa aiba loc votul final. Iar daca Opozitia nu isi voteaza motiunea sau si-o voteaza si nu trece, se considera legea adoptata si strategia Opozitiei esuata. Sigur, Opozitia poate contesta la CCR legea pe continut dar ce trebuie retinut este ca se va fi eliminat blocajul obstructinist pe care vrea sa il faca Opozitia la nivelul BP, unde are majoritatea de un vot.
Concluzia este simpla: de data asta Opozitia s-a inchis singura practicind un joc pe care nu l-a inteles. Intreaga procedura parlamentara este imptriva ei. Jocul la obstructie are o limita si ar fi tare bine ca Opozitia sa fie fortata sa isi asume gestul, si sa nu se mai joace de-a motiunea de cenzura. Ori voteaza motiunea, ori nu depune motiunea deloc. Insa a o depune si a nu o vota, avind in acelasi timp pretentia ca Legea Educatiei sa nu treaca, asta e curat fariseism politic pentru care Opozitia merita o lectie usturatoare, anume stabilirea in plen unei zile pentru citirea motiunii si apoi a altei zile pentru votarea ei.
