Am pus intrebarea asta inainte sa avem motivarea Curtii. Acum o avem si, din pacate, intrebarea ramane la fel de pertinenta ca inainte. Fara sa analizez temeinicia argumentelor, decizia Curtii este cat se poate de confuza, scrie Doc pe blogul sau.
Natural, primul lucru care trebuie sa-l facem ca sa raspundem la intrebare e sa citim decizia respectiva, "Cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala, in numele legii decide" doua lucruri: unu, angajarea raspunderii guvernului pe legea educatiei e neconstitutionala si doi, ea a declansat un conflict juridic de natura Constitutionala intre Guvern si Parlament. In motivare (nu in decizie!) Curtea se pronunta si asupra cererii reprezentantului Parlamentului de a opri procedura de angajare a raspunderii: judecatorii declara ca nu tine de competenta lor, ci ca solutia trebuie sa vina de la autoritatile aflate in conflict.
E limpede? Nu, nu e limpede deloc. Sa le luam pe rand. Judecatorii s-au impartit patru la patru pentru si impotriva. Al noualea judecator, dl Petre Lazaroiu, a scris o "Opinie Concurenta" in care spune ca e de acord cu punctul doi al deciziei (existenta unui conflict) dar nu e de acord cu punctul unu, faptul ca angajarea e neconstitutionala.
"Aceasta imprejurare poate conduce si la concluzia atenuarii conflictului intre cele doua autoritati, motiv pentru care, in dispozitivul deciziei sus mentionate nu trebuia sa figureze sintagma
(judecatorul Petre Lazaroiu)
Dl Lazaroiu nu e de acord cu decizia majoritatii la acest prim punct. Am scris majoritate? Pai, haideti sa numaram, sunt patru judecatori care sustin ca angajarea raspunderii e neconstitutionala, patru judecatori care sunt impotriva, cu dl Lazaroiu fac cinci. Sugerez dlor judecatori sa numere pe degete si sa compare, cei care sunt impotriva (cinci) sunt mai multi decat cei care sunt pentru (patru), nu? Deci sunt majoritatea. Cum de figureaza atunci acest punct in decizia Curtii?? Daca Curtea nu revine singura asupra acestei greseli ridicole atunci guvernul ar trebui sa ceara el insusi Curtii sa o faca, sesizand un conflict intre el si CCR. Iar dl Lazaroiu ar trebui sa ne explice cum intelege el conceptul de "opinie concurenta".
Trecem la punctul doi. De data asta el e chiar opinia majoritatii, exista un conflict institutional intre Guvern si Parlament declansat de decizia primei institutii de a-si angaja raspunderea pe proiectul de lege al Educatiei. Bun. Dnii judecatori nu ne spun, insa, cum anume se manifesta acest conflict; ne spun doar care e cauza, nu si care e efectul. Parlamentul e impiedicat sa isi exercite vreo atributie? Care? Cum anume? Guvernul si-a depasit atributiile in relatia cu Parlamentul? Cum anume? De altfel judecatorii se grabesc si, citand mecanic decizia precedenta, spun:
"Prin urmare, chiar daca la prima vedere posibilitatea angajarii raspunderii nu este supusa niciunei conditii, oportunitatea si continutul initiativei ramanand teoretic la aprecierea exclusiva a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru ca exclusivitatea Guvernului este opozabila numai Parlamentului, si nu Curtii Constitutionale ca garant al suprematiei Legii fundamentale."
(CCR, motivarea deciziei)
Am subliniat eu: parlamentul nu poate conditiona initiativa angajarii raspunderii. Cum poate fi atunci in conflict cu guvernul in aceste conditii? Cele doua enunturi se exclud reciproc! Sigur, odata ce initiativa angajarii raspunderii a fost luata de guvern, desfasurarea procedurii in sine este exclusiv atributul parlamentului, pana la momentul adoptarii sau nu a unei motiuni de cenzura. Dar atunci unde e conflictul? Intre Parlament si Parlament?
De altfel, nu doar ca decizia nu spune nimic despre cum se manifesta acest conflict care ar exista intre cele doua institutii, ci nu spune nimic nici despre cum s-ar putea rezolva el. Pretentia Curtii ca solicitarea excedeaza competentele sale mi se pare absurda. Legea fundamentala ii cere Curtii sa solutioneze conflictele, nu doar sa le constate. Cum anume poate face asta daca nu obligand o institutie sa puna capat actelor prin care incalca Constitutia? Judecatorii spun: solutia apartine in exclusivitate autoritatilor aflate in conflict. Pai, se presupune ca conflictul a ajuns pe masa Curtii tocmai pentru ca autoritatile nu l-au putut solutiona!
Se presupune, zic. Pentru ca, repet, nu e clar cum se manifesta acest conflict, nu e clar cum poate sa existe un conflict institutional intre cele doua institutii in conditiile in care, fix la capatul procedurii care se spune ca l-a declansat, guvernul responsabil de el poate fi demis, cu tot cu proiect, de catre parlament. De altfel, parlamentul a decis continuarea procedurii de angajare. Daca CCR ar continua sa pretinda ca e un conflict intre cele doua institutii ar fi in situatia dintr-un banc, ar face o fapta buna trecand o batrana strada, impotriva dorintei ei; ar sesiza o situatie conflictuala impotriva deciziei ambelor autoritati aflate in conflict!
Pe scurt, fie guvernul Boc renunta unilateral la angajarea raspunderii, ceea ce ar fi in mod evident o decizie in afara Constitutiei de vreme ce parlamentul a votat deja calendarul ei si procedura e deja in desfasurare; fie persista in acest conflict fantomatic si continua o angajare declarata neconstitutionala de judecatori cu un vot de 4 la 5. Din aceasta dilema nu se poate iesi, a zis Curtea Constitutionala.
Comenteaza peblogul lui Doc.
