​Contributors

Vineri, 17 septembrie 2010, 13:41 Actualitate | Opinii

Marele scriitor, semiotician [*] si ganditor italian Umberto Eco, a tinut un discurs cu ocazia inaugurarii noii Biblioteci din Alexandria in anul 2003. Acest discurs devenit probabil unul din cele mai importante eseuri al primei decade in noul mileniu. Eseul se numeste “Memoria Vegetala” si a fost publicat ca subiect central a unei carti tradusa si in limba romana.  Eco arata metamorfoza cunoasterii umane pastrate din generatie in generatie prin procesul scrierii. Metamorfoza de la tablitele de lut acoperite de hieroglife, pe care el le numeste “memorie minerala” si pana la papirusul si hartia moderna, adica exact procesul de migratie de la mineral (lutul, argila sau peretii piramidelor) spre memoria vegetala (celuloza papirusului sau a arborilor) transformata in hartie. Eco sustine ca noi ne aflam in etapa intoarceri la memoria minerala, avand in vedere ca de la circuitele calculatoarelor si pana la CD-ROM toate contin siliciu. In acest proces de reversibilitate, o mare parte din populatie isi va pierde sursele de informare si tezaurul cunoasterii se va diminua. Daca are sau nu Eco dreptate vom vedea, in orice caz acest proces exista si este unul care loveste cu putere si in presa scrisa.

Theophyle este autorul blogului Politeia.


Timp de un secol si ceva presa scrisa a fost principalul mijloc de informare al societatii. Ziarul, in formele lui diferite, a devenit in timp, in special in perioada de dupa cel de al doile razboi mondial, un obiect de larg consum. Formula - pretul ziarului plus bani incasati din publicitate, a sustinut tirajele si dat posibilitate presei sa se dezvolte si sa devina accesibila unor mase largi de cititori. Generatiile occidentale de dupa cel de al doilea razboi mondial, devenite “generatia X” americana (1961-1981), exact acea generatie care a trait perioada televizunii si care a fost prima care a vazut din sufragerie ororile razboiului din Vietnam, a iesit sa protesteze si a creat o anticultura. “Generatia Y”  (1982-2000) – generatie care a crescut langa calculatorul personal si cu hipertextul internetic si in sfarsit  “generatia D” (D de la digital) care a cucerit si Romania si s-a nascut cu ajutorul internetului, e-mailului, blogurilor si acum al retelelor de socializare, au schimbat dramatic paradigma care sustinea presa scrisa.

Noi romanii suprapunem si alte “bagaje valorice” si avem alte denumiri pentru generatiile noaste inchistate de comunism: “decretei”, “tranzitie” si in sfarsit dupa 2000 ne-am aliniat cu ajutorul migratiei libere si a  patrunderii masive a internetului intr-o prima generatie occidentala, un fel de “generatia aliniata”.

Internetul si media electronica au transformat psihologic o mare parte din consumatorii media. Posibilitatea hiperlinkului a impus o citire a articolului total diferita de cea traditionala (lecturare liniara), sustinuta de modelul presei scrise.  Folosirea excesiva a hiperlinkului in textul articolului a condus inevitabil la diminuarea atentiei cititorului asupra subiectului propus si de aici si nivelul “rabdarii” cititorului la articolul respectiv. Ultimele statistici arata ca sansele unui articol mai mare de 800 de cuvinte sa fie citit pana la capat sunt minore. Aici presa scrisa a reactionat prin doua metode, ambele gresite dupa parerea mea. Prima metoda - un mic rezumat de cateva cuvinte, imediat dupa titlu / autor; a doua metoda - reducerea drastica a dimensiuni  comentariilor. Ambele ineficiente, voi demonstra intr-un articol viitor de ce.

Unde stau cei lasati in urma? De obicei la mana “filantropilor.” Este dramatic sa vezi cozile oamenilor in varsta inaintea chioscurilor de distributie a editiei de seara a cotidianului “Adevarul”.   Pacat, mare pacat, pentru ca ar fi cateva modele care ar putea aduce si informatii la fel de gratuite,  asemanatoare celor produse de portalele de stiri on-line. De exemplu o “alianta comerciala” intre portalele internetice si “producatori de print publicitar”, cum ar fi marii comercianti de genul Carrefour, Cora, etc., care tiparesc niste liste cu promotii foarte “glosi,”  care pot fi suplimentate cu 2-4-6 pagini de stiri si comentarii.   Asa zisele ziare de Hipermarket sunt extrem de citite in SUA, in special de cei care nu-si pot permite un ziar adevarat (si chiar de catre cei care pot) , credeti-ma, am scris ani de zile, pe timpul studentiei, pentru asemenea publicatii. 

Presa moderna trebuie sa devina ceea ce a incercat sa devina si in print - un hipermarket de idei si informatie. Totul pentru toti. Presa de calitate si tabloidul se vor unifica in timp pentru a-si gasi o piata cat mai cuprinzatoare. Cititorii care vor sa “traiasca” viata altora tabloidizata vor citi impreuna cu cei care doresc informatie si comentariu serios pentru a-si “trai” viata lor mai eficient si informat.

Ops, am trecut granita celor 800 de cuvinte! Sper ca vom avea sansa sa discutam in articolele viitoare si despre economia presei, despre mogulii straini si romani si poate despre modele economice, care pot regenera o presa efectiva economic si calitativa prin continutul ei si  in Romania. 817 cuvine, am reusit!

[1] Semiotica este disciplina care cercetează felul în care functioneaza comunicarea si semnificarea i.e. relatiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs, intre cuvant si diferitele interpretari posibile.