Domnul prim-ministru Emil Boc, intr-un puseu de inspiratie, a scapat pe gura gogorita: "Romanii prea s-au obisnuit sa stea cu mina-ntinsa, la munca, ba!". Care va sa zica, dupa 20 de ani, s-a prins si domnia sa, de altfel un distins profesor universitar de drept, nu-i asa?, ca romanilor le place sa fie ori someri, ori asistati social. Mai exact, cam ca dumnealui si inca o sleahta de vreo 500 de indivizi care-ntind mina, cam o data la patru ani, dupa voturi, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Eu sint de acord cu Emil Boc, omul are dreptate: sintem o tara care geme de asistati social si de someri, mai ales din categoria celor care nu vor sa munceasca. Dar nu sint de acord cu lipsa de logica a intiiului ministru. Cum mama naibii sa trimiti oamenii la munca, daca ei n-au unde sa se duca sa munceasca?

Exemplu concret: de saptamina viitoare, cam de pe luni, marti cel tirziu, o sa ma pot lauda, in sfirsit, ca sint patron. Ca am nevoie de angajati. Ca vreau sa dau de munca oamenilor, desi nu ma dau banii afara din casa. Asta e, pina cresti, muncesti la volum, faci outsourcing, te descurci. Doar ca apare o problema: lucrind pe proiecte mici, banii sint putini. Ca sa platesc un om pe un proiect de, sa zicem, 2.000 de lei, inseamna sa-i dau cam 500 de lei. Ii convine? Nu cred.

Sa explic: eu incasez 2.000 de lei, din care platesc 320 de lei impozit pe venit. Ca sa ramin si eu cu ceva, imi propun sa platesc pe altul - deci sa-i dau de munca - sa-mi faca treaba cu, sa zicem, 1.000 de lei. E destul de corect, practic, el ia jumate din venituri. Doar ca nu-i asa de simplu. Ca sa-i dau lui 1.000 de lei, trebuie sa-i retin la sursa cam 30%. Adica omul primeste 700 de lei de la mine. Ca sa-mi scot diferenta - recte, sa am si eu din ce sa traiesc -, ramin cu 680 de lei, la care aplic si eu o scadere de 30%, deci ramin cu 475 de lei.

Asta se intimpla in conditiile in care eu platesc 1. impozit pe venit de 16%, 2. impozit pe venit 12,8% + contributii sociale de 16,5%, prin retinere la sursa, pentru "angajat", 3. impozit pe venit 12,8% + contributii sociale de 16,5%, prin retinere la sursa, pentru mine. Adunat, la 2.000 de lei incasati, eu dau statului 825 de lei, adica 41% din venitul initial.

Asta in conditiile actuale. In conditiile in care, de la anul, contributiile sociale vor fi de minimum 25%, din 1.000 de lei pe care-mi permit sa-i platesc omului, voi retine la sursa si voi vira la stat 38% din venitul lui. Adica el va primi 620 de lei. Din 680 de lei, cu cit ramine firma mea in cont dupa aplicarea impozitului de 16% din venitul de 2.000 de lei, eu voi primi 384 de lei dupa ce platesc toate impozitele si contributiile. Tragem linie si aflam ca eu platesc la stat 996 de lei, adica, ochiometric, vreo 49%.

Bun. Sa zicem ca prind cinci contracte de acest tip intr-o luna. Asta inseamna ca firma va avea un venit de 10.000 de lei. Grosso modo, voi plati la stat 1.600 de lei, iar din ce ramine, mai tai inca 38%. Ramin cu vreo 5.200 de lei. Altfel spus, cam cit platesc lunar la banci (casa + leasing masina + descoperit carduri) plus vreo 1.800-1.900 de lei, in conditiile in care nu angajez pe nimeni. Ca sa maninc si eu, sa-mi platesc intretinerea, lumina samd., cit de mare trebuie sa fie venitul firmei mele, in conditiile in care nu sint platitor de TVA?

Reformulez: ca sa angajez pe cineva, cit de mare trebuie sa fie venitul firmei mele? Are cineva curaj sa calculeze? Si ce sanse am sa ating asemenea incasari incit sa-mi permit sa angajez pe cineva?

Caz in care ne intoarcem la cei 500 de cersetori din Casa Poporului, care asteapta sa fie platiti si care, culmea, isi mai iau si lefurile la timp. Pe ei nu-i intereseaza cine si cit plateste, ei oricum isi iau lefurile de parlamentari intregi, ba chiar si le mai si majoreaza. Pe domnul profesor Boc il doare la Guvernul Romaniei de micii intreprinzatori, care nu mai ramin cu nimic dupa ce varsa la stat o caruta de taxe si impozite, mai ales ca universitatea la care preda domnia sa e de stat. Adica platita tot din banul meu.

Ce e de facut? Pai, e mai simplu sa ies in strada, la cersit, urmind exemplul parlamentarilor. Cistig 200-300 de lei pe zi, adica un minimum de 6.000 de lei pe luna. NEIMPOZABILI! Ce pot sa-mi faca? Sa-mi dea o amenda pentru cersetorie, care oricum se va prescrie peste trei ani?

Culmea este ca masurile Guvernului Boc sint gindite, chipurile, sa reduca evaziunea fiscala. Sau cel putin asa se lauda. Stire, domnu Boc: pe mine, ca viitor patron de SRL, ma obligi sa platesc la negru potentialii angajati. Si, in acelasi timp, ma obligi sa muncesc la negru pentru cei care ma contracteaza, tocmai ca sa nu-ti platesc tie o caruta de dari stupide.

Bun, dar eu am sanse sa incasez, lunar, cam trei astfel de contracte. De ce as angaja pe cineva? Cu ce ma motivezi sa angajez oameni, cind mie nu-mi ramin bani nici de rate? Ca as angaja. Intr-un fel, mi-e si mie mila de oamenii care vor sa munceasca, dar n-au unde sa se duca. Dar exista o vorba din popor: mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul!

Prin urmare, am si eu o rugaminte la domnul Boc: la munca, ba!, nu la-ntins mina! Sa lase sfaturile docte pentru cine se pricepe si sa nu mai ceara cu atita nesimtire de la popor tocmai bun-simt.

Comenteaza peblogul Subiectiv.