Dupa un an zbuciumat de criza, cu disponibilizari si reduceri masive de salarii, sindicatele pot sa contabilizeze cel mai rasunator esec de pana acum: n-au reusit sa impiedice aceste evolutii, n-au schimbat guverne, n-au impulsionat guvernantii sa realizeze crestere economica, sa creeze locuri de munca, adica nimic. Au incasat cotizatiile degeaba.
In plus, cu exceptia mitingului de amploare organizat in fata guvernului, derulat insa in conditii civilizate, fara acte de violenta, n-au reusit sa adune la diferite actiuni mai mult de cateva sute de persoane, in cel mai bun caz cateva mii, in perioade scurte.
Sindicatele din invatamant, cele mai belicoase, cu lideri agresivi si prezenti aproape permanent pe ecranele mogulilor, s-au facut efectiv de ras. Au chemat la inghetarea anului scolar, la inghetarea examenelor de absolvire, la nepunerea notelor si neincheierea mediilor in cataloage, la toate “nenorocirile” posibile, dar n-au fost ascultate de membrii de sindicat. Nimic din ce-au cerut nu s-a intamplat.
Drept pentru care, in perioada verii au disparut de pe ecrane. Liderii si-au incasat indemnizatiile de concediu si s-au indreptat spre statiunile exotice din tarile calde. Spre deosebire de membri simpli de sindicat care s-au indreptat spre rudele din satele si comunele patriei pentru a face rost de niscaiva provizii pentru toamna si iarna ce stau sa vina.
Care sa fie explicatia?
Printre injuraturi si blesteme sindicalistii simpli au inteles esenta problemei: de unde nu e, nici Dumnezeu nu da. Daramite sindicatele.
Or fi inteles capcana statului social: papam tot ce avem prin pensii si salarii bugetare, fara sa construim o economie bazata pe o productie de bunuri si servicii vandabile, intrand in cel mai urat cerc vicios cu putinta. Fara investitii in infrastructura, in educatie, sanatate, nu putem construi o astfel de productie, ca nu vin investitori, mai ales straini, care au bani, tehnologie, management performant, piete de desfacere. Daca nu avem investitori, nu avem contributori la bugetul de stat, deci nu avem pensii si salarii bugetare.
Asa ca ne-am trezit cu dezechilibre structurale majore in mai toate capitolele bugetare, fara sansa de a le rezolva in viitorul previzibil. Ne imprumutam, ne imprumutam, pana s-or trezi creditorii si vor spune stop. Nu mai avem incredere ca sunteti capabili sa returnati banii.
Ce vina au sindicatele?
Daca aveau minte trebuiau sa tipe, dar invers: nu ne mariti pensiile si salariile ca intram in colaps. Ceea ce s-a si intamplat.
Sindicatele au luat in colimator statul, in sistemul bugetar, in locul patronilor hrapareti, ca in privat nu prea exista sindicate. Dubla eroare. Statul oricum era inclinat sa cumpere voturi prin mariri de pensii si salarii nejustificate economic, nu avea nevoie de imboldul si tipetele sindicatelor. Pe urma statul nu e producator de plus valoare, de bani, e dependent de sectorul privat, ca nu mai suntem in comunism.
In aceste conditii, activitatea sindicatelor a impins statul la prapastia in care ne aflam acum, in capcana statului social.
Ideea ca nu e treaba noastra de unde ia statul bani, ca nu ne intereseaza mersul economiei, ca nu e rolul nostru gestionarea banului public, este cat se poate de falsa, iar reactia membrilor de sindicat care si-au abandonat liderii este relevanta. Au inteles mai bine decat “specialistii” din conducerea sindicatelor cum devine treaba.
E adevarat ca guvernantii au prima vina in faptul ca in loc sa se asigure de mentinerea echilibrelor macroeconomice, de investitii in infrastructura, educatie, sanatate, de creerea unor conditii atractive pentru investitiile straine au cumparat voturi cu pretul distrugerii viitorului economic al tarii.
Mai grav, au si deturnat spre clientele politice bruma de bani alocata investitiilor. Spre ghinionul lor si nenorocirea noastra, nici alegerile nu le-au castigat, iar pe noi ne-au lasat cu pantalonii jos in fata crizei. Lasa ca si noi am fost de acord cu asta, in mod sinucigas, as zice.
Sindicatele nu s-au obosit sa demaste aceasta politica perdanta. Dimpotriva, au tacut malc. Doar au cerut, tot timpul, dati-ne, dati-ne majorari, salariul minim, ajutoare, bilete de tren, prime de vacanta, prime de zambet, de caldura, de frig, tichete de mancare, tichete cadou, haine pentru conditii grele, etc., etc.
Cat despre asa zisele masuri de relansare economica, pe care guvernantii nu sunt in stare sa le ia, aceasta este o alta gogoasa, o ultima diversiune, pe langa toate celelalte. Nu guvernantii produc bunuri si servicii vandabile, de tipul Loganului, care a avut anul trecut o cifra de afaceri de 7,5 miliarde de euro, in an de criza. Daca aveam acum mii de produse de calibrul Loganului, nu aveam treaba cu criza. Aceasta productie se creeaza in ani si ani de investitii in infrastructura, in pregatirea profesionala a tinerilor si cetatenilor, in cadrul legislativ, in increderea investitorilor in mediul de afaceri romanesc. Nu poti sa bati din palme, sa faci din economie bici, care sa mai si pocneasca.
Nu in ultimul rand, relansarea economica se face si intr-un mediu sindical care s-o stimuleze, nu s-o blocheze. Este ceea ce au inteles sindicatele americane, dupa o suta de ani de lupta sindicala. Puteam sa invatam din experienta lor.
Acum culegem roadele. Iar la acuzele aduse guvernantilor sa le adaugam pe cele cuvenite liderilor sindicali: voi n-ati inteles ca ne indreptam spre prapastie cu presiunea pusa pe sistemul bugetar ?
Au inteles mai bine membrii simpli de sindicat. Ca putem sa-i alungam pe toti guvernantii si tot nu vor apare bani pentru pensii si salarii din neant.
Acceptarea reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor, fara proteste majore, nici macar de amploarea celor din Grecia, este o dovada a intelepciunii majoritatii salariatilor bugetari: de unde nu e, nici Dumnezeu nu-ti poate da.
Mai corect este sa veghem cum iesim din criza iar in viitor sa-i luam de guler pe guvernanti si sefi de sindicat care isi bat joc de prezentul si viitorul nostru. Ca trecutul nu mai poate fi reinviat. Ce s-a furat e bun furat. De la justitia noastra nu e mare lucru de asteptat.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Foarte multi au inteles ca nu sta in puterea statului sa imbunatateasca existenta tuturor cetatenilor, ci doar sa ia de la toti (prin impozite) si sa bage in buzunarul citorva (clientela politica).
Si in comunism, cind statul avea toate pirgiile politico-birocratice, a esuat lamentabil, nefiind doar un accident; experimentele comuniste au acaparant aproape jumatate din tarile acestei planete.
Iar sa cerem statului sa creeze locuri de munca reale, care sa genereze valoare adaugata, este ca si cum am cere unui ciine sa recite o poezie. Pur si simplu nu sta in puterea statului sa faca asta. Pentru ca valoarea reala a bunurilor este creata de utilitatea marginala... adica de nevoile si dorintele fiecaruia dintre noi!
Cei care vor sa citeasca mai multe despre diferenta fundamentala dintre stat si piata libera (dintre arbitrar si bunastare) ii invit sa isi arunce o privire pe site-urile urmatoarelor institute economice:
www.ecol.ro
www.cised.ro
mises.ro
Ar trebui ca specialistii sa lanseze in spatiul public aceasta discutie. Poate o sa scriu un articol de introducere, pentru a amorsa discutia. Dar nu sunt specialist, doar profesor.
Dar eu nu reusesc sa identific caile prin care putem ajunge la o dezbatere care sa stirneasca interesul unei mase critice. Publicarea unor articole in presa, pe net, desi reprezinta un element esential, nu pare sa fie suficient!
Mă întreb, în același timp, dacă prelungirea perioadei actuale de criză cu cel puțin trei-patru ani (care este din ce în ce mai certă pe zi ce trece) nu este singura cale prin care viitorul pe termen lung poate fi salvat... cu sacrificarea celui pe termen scurt, din păcate.
Pentru că discutăm în primul rând de MENTALITĂȚI (în sensul de "mod confortabil de a gândi") și abia apoi de capacitatea de a înțelege a oamenilor. Și trebuie să recunoaștem faptul că, atâta vreme cât există iluzia alternativei statului social, protector, sunt mulți, foarte mulți oameni care vor refuza să-și schimbe mentalitatea.
Probabil că singurul lucru care îi va determina pe aceștia să accepte adevărul va fi tocmai colapsul evident al statului. Sau o clasă politică onestă care să recunoască inevitabilitatea acestui colaps?
Cat despre toata gargara ideologica neoliberala (in principiu, de exemplul, statul social e diferit de statul comunist, dar pentru anti-comunistii fara comunism identificarile astea sunt simple), ea nu este decat o alta gargara, de semn opus numai. Daca neoliberalii ar avea dreptate, alegerile nu ar mai avea rost. Numim conducerea neoliberala si facem toti la fel.
Cat despre faptul ca nici tu nici domnu' Vlaston nu intelegeti nimic din ideea de stat social, nu pot decat sa rad! Inclusiv libertarienii (cei de stanga, e drept) considera necesara existenta unui sistem de educatie public, iar Hayek considera ca este imposibil ca un stat rational sa nu aiba un sistem public de sanatate. Si Adam Smith sustinea impozitarea proportionala.
In lipsa oricarui fel de institutii in Romania nu poate sa functioneze niciun fel de stat (fie el social, fie el minimal). In rest nu facem altceva decat sa tamaiem altare ideologice!
Nu incerca sa rizi, pentru ca o vei face fortat! Statul social inseamna statul in care "cine imparte parte isi face", adicatelea politicienii birocrati si clientela politica!
Asa cum am scris mai sus: mai sint inca destui naivi care viseaza societati utopice cu ochii deschisi, dar si escroci care vor sa-si mentina privilegiile!
Nr. 2 - coruptia, clientela politica nu sunt apanajul statului social (exista bine-mersi in orice forma de regim cu probleme de institutionalizare). Nu intelegi ca un sistem corupt si nebirocratizat ca al nostru submineaza inclusiv statul minimal (ce te face sa crezi ca daca reducem statul si ii lasam pe bravii nostri intreprinzatori capitalisti sa actioneze lucrurile vor sta altfel?)
Nr.3 - in materie de utopie (avand in vedere inflacararea discursului tau) nu cred ca te pot depasi. Esti mult prea ideologizat!
Nr. 4 - Am incercat sa rad, am reusit singur (fara sa ma ajute statul social)!
Nr. 5 - Daca discutam despre naivitate, te rog sa ai in vedere ca toate afirmatiile pe care le-ai facut sunt in mare parte nesustinute empiric!
Coruptia in aparatul de stat este direct proportionala cu puterea (pirghiile pe care le detine acel stat). Toti il citam pe Lordul Acton cind vorbim de putere si coruptie, dar avem tendinta sa ignoram ca cele doua sint direct proportionale, iar cu cit statul este mai mic, cu atit nivelul coruptiei va fi mai mic.
Si daca tot isi plac datele empirice, intr-un stat minimal numarul functionarilor este mult mai mic decit in modelele etatiste (statul social si fratele sau mai mare , statul totalitar). Asadar numarul celor care pot fi corupti este mai mic!
Societatea (si in special presa, intelelectualii, opozitia) pot urmari mult mai usor activitatea unui numar mai mic de functionari de stat. Asadar, presiunea publica asura comportamentului functionarilor va fi mai mare!
Te rog sa argumentezi ultima afirmatie din mesajul tau!
Piata libera nu sanctioneaza decat partial coruptia (in baza legilor pietei libere plantatiile sclavagiste erau perfect functionale intr-un sistem capitalist perfect dezvoltat - vezi Barrington Moore).
Daca vrei sa ideologizam din nou despre statul social si fratele lui mai mare pot sa iti spun si eu ca fratele mai mare al statului minimal este Somalia (statul inexistent). Asta daca vrei sa ne jucam de-a limbajul de lemn si sa ramanem blocati fiecare in paradigma lui.
Cat despre proportionalitatea puterii - uita-te la Lumea a Treia si o sa vezi ca statele care au cea mai redusa putere asupra propriilor locuitori sunt de fapt cele mai corupte (in afara de dificultatea de a operationaliza conceptul - cum definim si cum masuram puterea la care te referi).
Argumentul tau (supravegherea unui numar mai redus de functionari) este iarasi iluzoriu - de ce musai trebuie sa reducem functionarii daca relatia este proportionala si nu sa crestem nr. de intelectuali, soc. civ, opozitie samd.
Din nou, nu faci altceva decat sa postulezi ca daca schimbi una dintre piesele angrenajului brusc se schimba tot ansamblul (statul minimal va functiona in aceeasi societate care va urma aceleasi reguli).
Daca e sa aplicam asta la RO - bine, reducem statul, a doua zi apar intelectualii, societatea civila (care, sa stii ca nu e preocupata musai de politica sau de paza democratiei - suporterii organizati sunt parte din societatea civila la fel ca fan-cluburile Star Wars) si partidele de opozitie respectabile care fac presiuni asupra guvernului?
Atunci, de ce sa cheltuim banii contribuabililor pe birocratie, ca nu inteleg.
Dar cel mai important factor in cauzul coruptiei este ca diminuind bugetul si resursele alocate arbitrar de stat, reducem "sacul de bani" din care se infrupta politicienii birocrati si clientela politica. Cu cit e mai putin de furat, cu atit se va fura mai putin.
Dumneavoastra faceti confuzie intentionata intre piata libera (statul minimal) si societatile de tip tribal.
D. North si M. Weber (intr-o mai mica masura )au incercat sa explica ca institutiile reale ( regulile scrise si nescrise) sint cele care fac sa progreseze o societate. Evul Mediu a reprezentat o perioada in care societatea nu a progresat deloc tocmai din cauza acestor reguli, la fel si in comunism, etc. Multi dintre factorii motivationali sint diluati puternic intr-un stat social.
O societate ca sa progreseze are nevoie de citiva factori (precum cadrul geografic, cultura , cadrul instituţional si chiar hazardul). Vezi aici:
http://www.ecol.ro/content/sursele-cre%C8%99terii-economice-scurta-reevaluare
Doar ca s-a fript de cateva ori si acum i s-a acrit de statul social. Spuneti dv. ce inseamna si de unde luam statul ala social care nu fura. Ca pana acum i-am incercat pe toti.
Rezumand, Romania nu o va duce mai bine cu stat social decat cu stat minimal sau invers, pentru ca ne referim la doua modele functionale in alte societati. Folosind aceste veritabile paturi procustiene ne propunem sa taiem din RO ca sa o facem sa corespunda unor modele pentru moment, din pacate, inaplicabile (va aduc aminte ca inclusiv un stat minimal, de exemplu, trebuie sa utilizeze forta sau amenintarea cu forta relativ eficient pentru a da credibilitate rolului sau de garant al intelegerilor si al proprietatii - RO e departe de acest model inclusiv din perspectiva asta). Vedeti actualele institutii din RO (cele ale statului minimal) capabile sa se comporte bunaoara ca fiscul american?
Tocmai pentru ca in RO institutiile publice nu sunt veritabile institutii (i.e. reguli care sa constranga si sa modeleze comportamentul si asteptarile actorilor).
Cat despre solutii, da, nu am nicio solutie concreta! Dar din nou, exista un rol al criticilor (la fel cum exista un rol al teoriilor critice). Dar despre asta in alta poveste!
Da, un sistem public de sănătate funcțional ar fi extraordinar. Un sistem de învățământ bine pus la punct, care să se auto-sincronizeze cu evoluția științei, a industriei, a societății și a piețelor ar fi de asemenea un lucru extraordinar. Un sistem echitabil de pensii si protecție socială la fel. Dar realitatea dovedește că nu le putem avea, și asta le transformă în utopii, cel puțin în cazul României în momentul de față. Țările scandinave nu pot fi luate ca exemplu, pentru că acolo (și în general în lumea asta) statul a devenit "social" numai în momentul în care și-a permis să o facă. Și mai este un ingredient care este indispensabil funcționării unui stat social, și care nouă ne lipsește: spiritul civic.
Putem discuta oricât, în teorie, despre stat minimal vs. stat social, liberalism clasic vs. neoliberalism... În practică, însă, nu ne permitem luxul de a alege.
Cele mai importante mecanisme care ar trebui menținute și chiar întărite, poate mai ales într-un stat "slab", ar fi justiția și capacitatea de a controla masa monetară.
Daca tu demonstrezi cum statul creeaza locuri de munca eu iti voi scrie scrisoarea de recomandare care comitetul Nobel pentru economie.
Platim atit de multe impozite pentru ca sintem mamaligi! Sind de acord sa platim impozite pentru apararea impotriva agresiunilor (politie, armata, procuratura) si pentru o plasa de siguranta, dar atit! Iar asta inseamna stat minimal!
Toate celelalte lucruri pe care ni le "ofera" statul sint de fapt "praf in ochi" ca sa-si justifice abuzurile prin care ne tilharesc (pe noi cetatenii)!
Doar ca locurile de munca nu apar prin legi. de unde ati scos-o? trebuie ca investitori cu bani sa-si riste banii in Romania. Si asta tine de infrastructura si pregatirea fortei de munca. Pe care nu le avem pentru ca am bagat prea multi bani in pensii si salarii. S-a creat un cerc vicios din care nu putem iesi.
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7713929-statul-social-momeala-partidelor-stanga.htm
Deci domnule Vlaston, continuati! (nu va mai cer sa nu aberati pentru ca am vazut din alt comentariu ca vizati micile ecrane :)) ). Sunteti haios. Imi aduc aminte de solicitarea prezentei ziaristilor in comisii, tare domle! Totusi la varsta Dvs as incerca sa arat ca am o logica politica minimala...
Deci, statul asta, asa zis democratic de 20 de ani,prin reprezentanti ei au dreptul de a distruge,insusi bunurile noastre comune,a inchide in loc sa modernizeze ce am construit cu mari sacrificii in timpul dictaturi,asi ingrosa conturile prin bancile din strainatate, din vanzarile pe nimic a fabricilor,uzinelor declarandule neperformante in loc,ma repet sa le modernizeze.iar in loc ca bani sa fie reinvestiti zac prin conturile lor.
Tot poporul este puturos si asteapta pomeni?De ce dupa ce a vandut strungul ala vechi,al lui Nea vasile nu au cumparat altul C.N.C .si dupa un curs de specializare putea continua sa lucreze.
Nu inteleg cum inainte de 1989,nenorocitul ala de dictator a reusit cu industria aia neperformanta si cu agricultura anilor 1960,sa plateasca datoriile externe, eram singura tara inainte de lovitura de stat care nu avea datorii la FMI, chiar aveam de primit.
Daca se vroia binele poporului,imediat dupa lovitura, aveam structura,potential,resurse se faceau reformele necesare modernizare si nu ajungeam in haosul de astazi.Sa vandut de exemplu IMGB cu 500 de mii $,nici pretul geamurilor nu au fost achitate.Danubiana in care am lucrat ca automatist,am inteles ca a fost printre primele care sau facut proprietari politicieni.Mezelurile Popesti-Leordeni care facea export la greu in Suedia,Serele Popesti-Leordeni exporturi in Olanda,chiar eu personal am cumparat pe vremea dictaturi rosii in Elvetia.Apaca si ar fii multe exemple.
Sa ajuns la stat asistat social de ce?Datorita lacomiei politicienilor care pe langa asta, nu au permis sau sprijinit pe cei care nu au avut PILE sus puse ca sa dezvolte anumite initiative,investitii.
Nu pot fi acuzat de comunism,am fugit din tara inca din 1988,am suferit datorita dictaturi,luat in evidenta securitati,din mai multe motive,pe care nu ma apuc sa le detaliez.
vorbind de sindicalisti, luca cela, pretenu' lu' sovu ( care trebuia sa fie la parnaie de mult timp) nu este lider de sindicat?
Ca sa va cred spuneti cine sa vina in locul schimbatilor.
Pe de alta parte, nu veti vedea nicaieri proteste majore cand majoritatea sindicalistilor sunt pusi sa semneze ca nu vor protesta, cand li se spune din start ca a protesta inseamna cel putin o zi de salariu. Iar la salarii de mizerie, credeti-ma ca si o zi conteaza. Statul este cel mai prost manager, dintotdeauna, pentru fondurile de care dispune, iar acum a devenit si cel mai hapsan manager.
Mie, de exemplu, nu-mi place comunismul.
Pe bune, chiar credeti asta? Adica sindicatele conduc tara, sau nu lasa statul sa lucreze, punandu-l la zid cu revendicari absurde? Pai adineauri ati zis ca sindicatele nu-s bune de nimic, nici macar sa puna de-o greva sau manifestatie mai solida - atunci cum de au impins sindicatele statul in prapastie, ca nu inteleg? Deci cand guvern si presedinte sunt grosier populisti si arunca cu bani in popor fiindca e an electoral, sindicatele sunt de vina ca nu se opun, nu? Ce tap ispasitor convenabil.
Iar sindicatele i-au dat impulsul final, pentru a cadea in prapastie.
site FSANP
Sorin Dumitrascu, 06.09.2010
Ștefan Vlaston, editorialist HotNews, scrie despre ceea ce – în opinia domniei sale – este Eșecul luptei sindicale. “Dupa un an zbuciumat de criza, cu disponibilizari si reduceri masive de salarii, sindicatele pot sa contabilizeze cel mai rasunator esec de pana acum: n-au reusit sa impiedice aceste evolutii, n-au schimbat guverne, n-au impulsionat guvernantii sa realizeze crestere economica, sa creeze locuri de munca, adica nimic.” – posulează domnul Vlaston.
Și, are dreptate. Sindicatele nu au reușit să-și impună poziția, iar membrii de sindicat au înțeles situația ori s-au resemnat prematur. Un adevăr greu de negat. Este însă o chestiune absolut pragmatică și o atare situație nu poate fi nicidecum abordată de pe poziții ideologice. Poate că liderii de sindicat au greșit și de bună seamă trebuie să fie trase învățăminte din asta, dar care - stimate domn - este legătura dintre tarele sindicatelor și înfierarea cu mânie capitalistă a statului social?
Domnul Vlaston consideră, ca și Traian Băsescu dealtfel, că acestă criză are origini divine și că, mai departe, soluții n-are nici Dumnezeu pentru o criză creată cu așa o mare competență capitalistă. Ori, tocmai pe nedrept divinizata piață domnule Vlaston ne-a obligat la criză. Piața, guvernările corupte și incompetente, dar și ideologiile fluturate fără simțul realității sunt problema, și de aici vine – ne place sau nu – criza.
Eșecul luptei sindicale este doar o fațetă a unui eșec mai profund. Un eșec social de proporții și un eșec al ideologiilor. Toate ideologiile: de dreapta, de stânga sau de centru, cu nuanțe sau fără, sunt un eșec dictat de lipsa unui fundamental simț al realității. Ori sindicatele, cu bune și rele, tocmai asta fac, ceva ce ideologiile nu mai fac demult: apără oameni nu construcții teoretice. Nu întotdeauna foarte priceput, dar asta e altă discuție și n-are de-a face cu statul social.
Continuarea pe www.fsanp.ro
Apropo, sindicatele ar putea sa nu mai incaseze cotizatii, sa usureze situatia salariatilor, in perioada de criza.
Sa traim fara ideologii, fara teorii, fara partide, doar cu simtul realitatii?
Si cum alegem intre partidele care sa vina la guvernare?
După cum ați observat nu neg problemele sindicalismului. E clar ca exista si trebuie rezolvate. N- as confunda insa sindicalismul cu comunismul.
Dl-ui Vlasten ii reposez generalizarile pesimismiste si fataliste.
Poate la salariul dv. va puteti permite sa fiti optimist. Eu nu.
Cum comentati articolul meu de la adresa anterioara.
Am citit integral postarea dv. de pe site. M-am cam infiorat, e prima oara cand am un "contact" asa de intim cu penitenciarele....
Din capul locului as vrea sa precizez ca nu am simpatii de tip socialist si cu atât mai puțin față de social democrații neaoși, sunt doar un lider de sindicat dintre cei care n-au fost in vacanta pentru ca se platesc cotizatii (iertați-mi remarca puțin malițioasă, dar cred că ați exagerat).
O alta precizare pe care as vrea sa o fac este aceea ca ma straduiesc sa-i ajut pe toti ce-i care se infioara "la un contact intim cu penitenciarele" sa inteleaga ca in penitenciare traiesc si lucreaza oameni. Sunt doar stereotipuri, credeți-mă. Fac meseria asta de la 18 ani (am lucrat și pe secție și la punct de lucru cu deținuți, am fost și director între timp) și vă recomand cu toată căldura să acceptați discuția despre acest domeniu fără strângeri de inimă.
În ceea ce prvește articolul mi se pare extraordinar de bine scris, dar la fel de criticabil in ceea ce privește alăturarea doctrinei politice social democrate din România de sindicalism și de statul social.
Cred că liderii de sindicat ar trebui să facă politică de sindicat nu de partid, și ca apropierile liderilor de sindicat de politica determina membrii de sindicat sa-si piarda increderea. E inevitabil și se văd rezultatele.
Da, statul social este o momeală politică, așa cum sunt momeli politice toate emanațiile ideologice: economie de piață, stat minimal, integrare economică, etc.
Cu deosebită considerație
Conform legii cuantumul maxim al cotizațiilor este de 1% din salariu, iar apartenența la un sindcat este benevolă.
În plus, pentru că suntem un stat social, cotizația plătită la sindicat este deductibilă la plata impozitului.
Sigur, sindicatele ar putea renunța la cotizațiile care acoperă cu greu cheltuielile de funcționare dar nu știu dacă asta ar rezolva în vreun fel problema crizei.
Cum ar putea esua ideologiile daca pur si simplu nu au existat? Nu exista nicio diferenta intre politicile economice adoptate de guvernele care s-au perindat din 2000 pina in prezent. Ba chiar mai mult partidele care au in titulatura lor cuvintul "liberal" au adoptat politici chiar mai socialiste decit PSD-ul.
Asadar, de ce vorbiti despre esecul ideologiilor?
Vi se pare ca pina in prezent a existat vreo confruntare ideologica la nivelul societatii? Un eventual raspuns afirmativ nu poate fi decit rezultatul ignorantei sau al ipocriziei...
"Oamenii de pe stradă" - aşa le place şi politicienilor să spună, dar şi unor jurnalişti - înţeleg situaţia. Trebuie să aibă, doar, cu cine discuta, sincer...
Încrederea este cea care lipseşte...
Când se discuta despre diminuarea pensiilor aţi fi fost uimiţi câţi pensionari de la ţară (tot se spune că la ţară oamenii nu înţeleg) au înţeles că majorarea taxelor ar fi o soluţie mai rea!
Statul social este o utopie în situaţia în care economia aproape că nu mai există...