​Tinand seama de reglementarile juridice si realitatile politice, Romania nu are nici un motiv de ingrijorare in ceea ce priveste ambitiile de autodeterminare a Tinutului Secuiesc. Kosovo nu are nimic in comun cu Tinutul Secuiesc, la fel cum nu au nici cu Ciprul de Nord, Cataluna, Tara Bascilor etc. Pozitia Romaniei, Greciei, Ciprului, Slovaciei si Spaniei in nerecunoasterea Kosovo nu face decat sa altereze credibilitatea si coeziunea UE in politica externa – aceste state pe de o parte nu recunosc Kosovo, dar ofera sprijin de specialitate si financiar pentru reconstructia acesteia.

Principiul auto determinarii vs. Principiul integritatii teritoriale. Dreptul popoarelor la autodeterminare a fost reglementat pentru intaia oara in art. 1 al Pactului International cu privire la libertatile civile si politice [1976], fiind in prezent fara echivoc parte integranta a dreptului cutumiar international.

Desi pare contradictoriu, ONU a intarit concomitent si principiului integritatii teritoriale. Conform Declaratilei Principiilor de Drept International Referitoare la Relatiile dintre State, adoptate in conformitate cu prevederile Cartei ONU, statelor le este interzisa initierea sau sprijinirea oricarei actiuni care are ca scop autorizarea sau incurajarea dezintegrarii teritoriale a statelor independente.

La momentul respectiv, pentru specialisti a fost clar ca prin reglementarea principiul autodeterminarii si totodata intarirea prevederilor referitoare la respectarea integritatii teritoriale a statelor, ONU a dorit sa atraga atentia ca actele de secesiune sunt permise doar popoarelor aflate sub colonialism sau ocupatie teritoriala.

Kosovo si remediul prin secesiune. Acest principiu a fost pentru intaia oara mentionat in cazul Quebec, Curtea Suprema a Canadei afirmand ca problema secesiunii nu trebuie privita doar prin prisma aspectelor legale, ci si prin constatarea realitatilor politice specifice regiunii in cauza. Conform ratiunii juridice, existenta unei minoritati etnice, lingvistice sau religiose pe teritoriul unui stat nu ii confera acesteia dreptul automat la autodeterminare, dar nici nu o exclude.

Acest principiu poate fi invocat daca si numai daca nu se face pe spinarea pierderii integritatii teritoriale a unui „stat sau guvern ce reprezinta egalitar si nediscriminatoriu vointa poporului si a populatiei ce rezida pe teritoriul sau si care respecta principiile de autodeterminare in propriile aranjamente interne”.

Chiar daca lucrarile academice abunda cu scrieri despre asa numitul „remediu prin secesiune”, in practica acesta doctrina nu a avut niciun suport concret pana la declararea independentei Kosovo. Majoritatea statelor care s-au pronuntat pro sau contra independentei Kosovo s-au bazat pe asa numita doctrina a „remediului prin secesiune”.

SUA, Marea Britanie sau Germania de exemplu, si-au argumentat decizia prin prisma faptului ca inca din 1989 populatiei albaneze din Kosovo i-a fost refuzat dreptul la autodeterminare interna prin sistematice si dure incalcari are principiile generale ale drepturilor omului - principiu ce sta la baza oricarei decizii juridice internationale.

De ce ar trebui Romania sa recunosca Kosovo? Tinand seama de reglementarile juridice si realitatile politice, Romania nu are nici un motiv de ingrijorarea in ceea ce priveste ambitiile de autodeterminare a Tinutului Secuiesc. Kosovo nu are nimic in comun cu Tinutul Secuiesc, la fel cum nu au nici cu Ciprul de Nord, Cataluna, Tara Bascilor etc.

Asa cum argumenta si Franta, cazul Kosovo a fost o exceptie necesara si nu inceputul unei noi practici internationale. Esecul negocierilor internationale in ceea ce priveste statutul Kosovo nu reprezinta un motiv suficient pentru a declara independenta unilaterala a Kosovo ilegala. Declaratia de independenta a reprezentat doar cireasa de pe tort, fiind consecinta esecului in a gasi o solutie politica. Ambiguitatea verdictului dat de CIJ nu face decat sa afirme acest lucru. Prin „omiterea” analizarii problemei de fond, curtea insasi a evitat crearea unui precedent in dreptul international public.

In plus, Romania este membra cu drepturi depline a UE. Este fara nici un dubiu ca azi, conform dreptului comunitar, UE este o Europa a statelor, a celor 27 de state membre semnatere. In conditiile in care si alte state europene ce au recunoscut independenta Kosovo se confrunta cu probleme nationaliste similare - si ma refer aici la Germania (Bavaria), UK (Scotia) si Belgia, este putin probabil ca UE sa fie dispusa sa tolereze sau sa aprobe initiative de autodetrminare ce ar putea crea un precedent la nivel european, prin diminuarea puterii statului.

• Pozitia Romaniei, Greciei, Ciprului, Slovaciei si Spaniei in nerecunoasterea Kosovo nu face decat sa altereze credibilitatea si coeziunea UE in politica externa – aceste state pe de o parte nu recunosc Kosovo, dar ofera sprijin de specialitate si financiar pentru reconstructia acesteia. Oricat de mult s-ar consuma domnul Tokes Laszlo cu autonomia teritoriala, cerinta dansului nu are nici macar o baza morala cand analizam realitatea politica. Daca albanezilor din Kosovo le-a fost practic imposibil sa acceada la functii politice, UDMR-ului nu i-a fost refuzata niciodata participarea. Ba mai mult,  UDMR-ul e la guvernare, iar domnul Laszlo, ca membru al acestui partid, a ajuns europarlamentar datorita voturilor cetatenilor romani de etnie maghiara. Si nu numai.

• Daca albanezii din Kosovo au fost abuziv scosi din casele lor si obligati sa isi paraseasca tara, maghiarilor din Tinutul Secuiesc  li s-au oferit, nediscriminatoriu, toate conditiile pentru a-si imbunatati conditiile de trai, educatie etc. Daca albanezii din Kosovo au fost agresati verbal si fizic cand isi vorbeau limba, in Tinutul Secuiesc romanul este cel care e facut sa se simte stanjenit ca nu cunoaste limba maghiara.
  

Declaratiile dansului nu aduc insa nicio dovada de abuz discriminatoriu a partii romane. Acestea nu fac decat sa intareasca faptul ca Romania respecta fara discriminare etnica, religioasa sau lingvistica libertatile si drepturile constitutionale ale cetatenilor sai. Ceea ce denota aceste declaratii insa este o „amnezie morala” a domnului Tokes si o lipsa de respect fata de cetateanul roman de nationalitate romana dar si fata de cel kosovar, a carei situatie este minimalizata intr-atat incat sa fie comparata cu cea a romanilor de etnie maghiara.