Cu totii asteptam salvarea economica a Romaniei sa apara din afara granitelor, pe o foaie alba de Cu totii asteptam salvarea economica a Romaniei sa apara din afara granitelor, pe o foaie alba de carnet de cecuri scrisa pentru masini Dacia, telefoane mobile, textila, mobila si ce altceva inca se mai produce in tara noastra. Investitorul cu parul balai, desi brunet nu ne-ar deranja deloc, numai cu bani sa vina, este asteptat sa aterizeze pe aripi stralucitoare ale Lufthansa, Klm, Air France sau, si mai bine, ale Jetului corporatist. Ce ne facem insa daca, precum e ciudatul obicei al basmelor, acesta nu se transpune in realitate si ramanem toti cu ochii in zare- cea de la apus?
Criza Subprime parea in momentul 2007, asa cum a declarat CEO Goldman Sachs Lloyd Blankfein in cadrul audierilor Senatului American, un eveniment serios dar trecator, parte a lungului sir de crize periodice trecute cu brio de economia americana in era de dupa al doilea razboi mondial.
Atunci cand situatia s-a acutizat exponential in 2008, dezvoltand evenimente de o gravitate fara precedent, debutand cu falimentul Brea Stearns si Lehman Brothers, doi titani ai Wall Street, inglobarea altuia, Merril Lynch, in Bank of America pentru a evita soarta primelor doua si acordarea unui imprumut gigant American International Group (85 Miliarde $) pentru a nu sucomba sub presiunea pierderilor inregistrate pe contracte derivate, autoritatile centrale SUA, Federal Bank Reserve si Treasury Department, au facut tot ce a fost posibil pentru a preveni o dezintegrare a economiei si o a doua mare depresiune.
Desi masurile au fost complexe si orientate pe multiple ramuri financiare, ideea centrala a fost de a asigura lichiditatea pietelor financiare, aflate intr-o stare de soc miocardic, si introducerea de masuri asiguratorii pentru ca valul de aversiune extrema catre risk ce cuprinsese in a doua jumatate a 2008 intreaga suflare economica sa nu duca la evaporarea intregului sistem financiar.
Masurile fara precedent au adus efectele scontate cel putin pe termen scurt. La inceputul anului 2010 pana in luna mai aversiunea catre risk in cadrul institutiilor bancare internationale, masurata dupa diferenta de rata de dobanda TED Spread, se afla la cote reduse din punct de vedere istoric dupa ce atinsesera maximul din toate timpurile in 2008; Bursa din New York marca o crestere de peste 60% de la minimul 2009 si volatilitatea pietelor financiare, masura importanta a sanatatii mediului financiar, se incadra intre valorile reduse din punct de vedere istoric (vezi grafic). Pe parcursul lunii mai 2010 incertitudinea pe pietele financiare internationale a reaparut in timp ce indicele S&P 500 a pierdut peste10 procente, marcand si cea mai mare cadere intraday din istorie pe indicele Dow Jones pe data de 6 mai.
Dar acest tip de exercitiu, anume salvarea sistemului financiar dintr-o stare de panica si incertidudine, desi nemaivazut prin dimensiuni nu este strain autoritatilor centrale americane. In fapt politica SUA, precum si a cel putin altor 12 state cu economie dezvoltata, de dupa 1945, a fost de a interveni prin infuzii de lichiditate si masuri asiguratorii in momente de criza financiara, asa cum evidentiaza studiul profesorului Moritz Schularick de la Fraie Universitet Berlin asupra istoriei crizelor financiare in 13 state cu economie avansata.
Interventia autoritatilor centrale, marcata prin accelerarea ratei originatiei masei monetare lichide (aria rosie – narrow money) si introducerea acesteia in sistemul financiar, apare ca actiune standard a autoritatilor centrale in momentul declansarii unei crize financiare.
Setul de masuri si-a adus efectul scontat in perioada de dupa 1945, astfel in anii imediat urmatori unei crize financiare, in medie, cresterea produsului intern brut a fost afectata, dar per total nu a devenit negativa, iar reluarea accelerarii cresterii economice a aparut la 3 ani dupa momentul zero al dezechilibrului financiar (Aria albastra - Real GDP).
Pe parcursul anului 2010 pana in perioada 15-26 aprilie in care pietele financiare au trecut prin o perioada de toping urmata de o crestere generalizata a aversiunii catre risc, al treilea an de la inceputul crizei financiar-economice, masurile extraordinare pareau sa isi faca efectul readucand calmul pe pietele financiare internationale, in timp ce indicii bursieri, deja la valori elevate, se aflau pe un trend ascendent (vezi graficul tiparit de mai sus).
Privind aceste date, in contextul experientei ultimilor 65 ani de crize financiare in lumea civilizata, economia americana ar trebui sa intre in o noua perioada de crestere economica. Right?... Wrong!
Un detaliu crucial sta in faptul ca odata cu cresterea masei monetare introduse in sistem de catre autoritatile centrale ( Masa Monetara & Inflatia - Narrow Money aria albastra ), perioada imediat urmatoare, in istoria ultimilor 65 ani a fost caracterizata prin o crestere proportionala a inflatiei (Consumer Price Index - CPI aria verde ).
In cazul crizei contemporane, in pofida unei infuzii de capital lichid de un ordin de marime nu poate fi comparat cu nici o alta actiune de acest gen in istorie ( vezi graficul de mai jos ), nu numai ca o inflatie rampanta a eludat sistemul, dar fenomenul si-a schimbat contrafactual numele in DEFLATIE, cu o crestere negativa a indicelui preturilor de consum CPI de -0.4 agregat in 2009 pentru ca in 2010 indicele inflatiei sa ramana in primele 4 luni aproximativ neschimbat cu tendinta negativa.
- Asa cum se spune peste ocean „The silence is deafening”
In mod evident, un alt mecanism macroeconomic este activ in SUA decat cel circumscris in setul de forte ce a actionat in intreaga era de dupa 1945. Detaliul critic ce diferentiaza aceasta criza de precursoarele sale este reprezentat de scaderea masiva a creditarii economiei.
In cadrul crizelor precedente, economia reala era afectata de cresterea brusca a dobanzilor si a aversiunii generale catre risk in mediul economic, dar creditarea economiei s-a mentinut pe parcursul ultimilor 65 ani in economiile dezvoltate din Vest la valori pozitive (Schularick).
Adevaratul cost al asa numitei “industrii a creditarii securitizate”, care a dus la umflarea bubbleului ce a declansat criza financiara a reprezentat inmanarea puterii de decizie de creditare de la institutiile bancare, pe alocuri cu traditie seculara aflate sub jurisdictia unor seturi de norme interne si nationale de creditare, catre pietele internationale de capital ce au ghidat creditarea dupa caracterul intrinsec volatil al acestora.
- Cel mai mare boom al creditarii private din istorie s-a prabusit in decurs de cateva luni
Cata vreme ploaia de aur ce acoperea institutiile financiare cat si investitorii de pe Wall Street si mai departe parea sa continue indefinit, a existat un boom fara precedent al creditarii prin intermediul creditelor securitizate.
Per total au fost create numai in industria creditelor ipotecare aproximativ 1,3 trilioane de dolari in 2001, cifra continuand sa creasca pana la maximul de aproximativ 2 trilioane dolari in 2005.
In momentul in care echilibrul castelului cartilor de joc s-a spart, ceea ce a fost cel mai mare boom al creditarii private din istorie s-a prabusit in decurs de cateva luni. Astfel intreaga piata ce finanta datoria raspandita in economia americana si mondiala originata in scopul investitiilor in active imobiliare, carti de credit, centre comerciale, companii sau chiar credite pentru scolarizare s-a prabusit catastrofal in a doua parte a 2007.
Criza instrumentelor securitizate de creditare este definitorie pentru initierea contextului deflationist in SUA. Una din cele mai importante surse de creditare ce originase datorii uriase a disparut. Astfel, datoria din sistem era acum in procesul de maturizare, retragandu-se gradual din circuitul economic fara ca lichiditatea proaspata sa ia locul.
Cum un necaz nu vine niciodata singur, dupa disparitia unuia din pilonii fundamentali al creditarii economiei americane, institutiile bancare din SUA au redus pentru prima oara in istoria de dupa al doilea razboi mondial, semnificativ si sustinut, fluxul total de lichiditati introduse in sistemul economic.
- Creditare negativa, fenomen nemaivazut de peste 4 decenii
In perioada 2009-2010, valoarea activelor bancilor SUA a scazut cu aproximativ 10 procente, fluxul total de lichiditate inregistrand o valoare negativa de 600 miliarde USD la inceputul anului 2010 fata de aceiasi perioada cu un an inainte (grafic). Discutam de 2009-2010, aceiasi perioada in care pietele financiare au inregistrat cresteri spectaculoase de peste 60-70 procente agregat, si starea de spirit „business a usuall” parea sa se intoarca pe Wall Street.
Fluxul negativ de lichiditate in sistemul economic este una din caracteristicile definitorii ale unei perioade deflationiste, ce duce la o scadere generala a nivelului preturilor, veniturilor si productiei economice.
Un prim efect al acestei noi paradigme a creditarii negative in cadrul celei mai mari economii a lumii a fost inflatia negativa de anul trecut, -0.4 procente. Principalul rezultat al deflatiei insa este inghetarea sau scaderea economica pe termen lung. In aceasta ecuatie un element definitoriu este benevolenta si posibilitatea guvernelor statelor civilizate de a subventiona in continuare propriile sisteme economice.
Irespectiv de rezultatul acestor decizii politice, cand vine vorba de piata de investitii si capital situatia apare transanta. In fata unei cresteri de peste 70 procente in indicii agregati pe perioada 2009-2010 ai burselor dezvoltate din jurul lumii si asteptarilor de crestere spectaculoasa a profitabilitatii companiilor si mediului economic in general, realitatea rece a unui sistem economic ce furnizeaza in mod sistematic rateuri va taia picioarele revenirii incipiente in randul mediului financiar, startul acestei perioade fiind deja dat aparent de cea mai mare cadere intraday in istoria indicelui Dow Jones in luna may 2010.
Efectele unui asemenea desfasurari a evenimentelor pot fi spectaculoase doar prin brutalitate iar ecoul acestora se va auzi cu siguranta si la Bucuresti mai devreme sau mai tarziu. Daca acest context negativ al pietelor financiare se va realiza, efectele vor include caderi masive si volatilitate crescuta pe pietele internationale de capital coroborat cu un val de aversiune catre risk ce aduce dupa sine prabusirea investitiilor private.
- Ce inseamna asta pentru Romania?
Repercursiunile unei secunde etape viscerale a crizei economice globale asupra Romaniei se vor resfrange intr-un nou val de scaderi a investitiilor straine si exporturilor. Aversiunea crescuta catre risk in mediul financiar extern va afecta deciziile de creditare interne atat prin prisma pretului creditarii cat si prin acordarea deficitara a acesteia. Astfel, din punctul de vedere al pietei imobiliare apare probabilitatea accentuata a unei noi etape de scaderi masive. Un punct interesant de facut este ca un bubble financiar de dimensiuni mari in general tinde sa retraseze peste 70-80 procente din valoarea initiala inainte de a intra intr-o etapa de crestere sustenabila a nivelului preturilor.
Efectul unei recidive a etapei acute a crizei financiare, coroborat cu scaderea planificata a veniturilor unei importante portiuni din populatie, reprezentata de bugetari si pensionari, va avea efecte clar negative asupra economiei romanesti. Practic se deschide cutia pandorei, pe cat de adanca ne imaginam ca poate fi caderea economica, rezultatul poate fi cel mai probabil si mai grav.
Luand in considerare faptul ca autoritatile centrale SUA, cu forta lor financiara si coeziunea de care au dat dovada, nu au reusit sa imprime un impuls pozitiv creditarii bancare in ciuda recapitalizarii institutiilor la niveluri neatinse de peste deceniu, natura crizelor financiare pare sa fie strans legata de dinamica psihologiei sociale de masa asupra careia autoritatile centrale nu au parghii de control.
In acest cadru puterea romaneasca de la centru, lipsita complet de armele din Vest, nu poate decat crea cadrul economic favorabil dezvoltarii unor tendinte cat mai putin negative asupra vietii economice. Acest cadru inseamna favorizarea consumului intern prin scaderea taxelor pe venit, exact opusul “solutiilor” actuale cuprinzand taierea salariilor si cresterea nivelului taxatiei, in acelasi timp scazand cheltuielile bugetare pe achizitii, fluxul monetar din aceste surse fiind directionat majoritar catre conturile bancare din Elvetia, Luxemburg si alte paradise fiscale, mai putin catre economia romaneasca.
Exista insa si oportunitati. Un efect important al deflatiei este cresterea in valoare relativa a monedei sistemului economic de la centru, in acest caz al USD. Desi cresterea abrupta din ultima vreme a dolarului relativ la euro se poate argumenta a fi relativ pripita, un context economic fundamental deflationist conduce spre un dolar puternic pe termen mediu si lung.
Pentru cititorii avizati in domeniul investitiilor exista oportunitatea de a monetiza caderile pietelor internationale prin intermediul instrumentelor derivate iar pentru cei activi in mediul financiar extern o piata deosebit de interesanta in acest moment este a bondurilor cu dobanda ridicata cunoscute ca “Junk Bonds” ce sunt in situatia de a fi extensiv supraevaluate avand in vedere o perspectiva negativa a economiei globale pe termen mediu.
Cristian Mesaros,
student la Jacobs University Bremen
0
4
