Luna Mai e cea mai misto luna din an ca s-o pui de-o revolta. O demonstreaza istoria. Vremea e calduta, sangele clocoteste, iar daca mai vine si austeritatea cu coasa, concluzia e una singura: iesim in piata. E misto sa te entuziasmezi in luna mai, sa simti cum te mananca sub scaun, sa asculti un rap cool de la BUG Mafia in care Tataeee isi baga p*** in lumea politicienilor. Pai nu toti vrem asta? Hai frate in piata, pumnu’ strans si la lupta. Ce? Aia de la Chisinau cu revolutia lor twitter pot, si noi nu?

Videoclipul “Bag p...-n lume si v-o fac cadou”, semnat BUG Mafia, i-a entuziasmat brusc pe cativa jurnalisti pe care ii respect. Printre ei si Costi Rogozanu, care imi explica in noiembrie trecut ca cel mai mare privilegiu de dupa ’89 e ca ne permitem sa nu mai gandim infierbantat. Din nefericire, se pare ca “versul” asta cu “p...-n lume” l-a infierbantat pe Costi, care scrie ca suntem in fata “celui mai autentic indemn la revolta si la recuperarea demnitatii”.

Cand spun ca fierbinteala asta nu face bine nici la ten, nici la popor, nu sunt ironic. Atata timp cat versuri precum “Stai asa c-o s-ascut si eu lama de la brici” sau “Preparam bombele si vi le dam cadoo” raman acolo cu Tataee pe scena, totul e ok. Dar ceva pute atunci cand un site al trustului Realitatea posteaza in aceeasi zi trei articole in care, folosind ca punct de plecare versurile violente specifice BUG Mafia, se cere demisia guvernului, a Presedintelui si proteste in toata tara.

Ceva pute pentru ca intotdeauna cocktail-urile Molotov ale protestatarilor au putit la fel de tare ca si gazele lacrimogene ale politiei. Ceva pute pentru ca violentele din Ungaria lui 2006 impotriva premierului Gyurcsany nu au rezolvat nimic. El a mai condus tara cativa ani, iar partidul sau a fost detronat abia luna trecuta cand, fara strigate fierbinti, a pierdut clar alegerile. Ceva pute pentru ca letonii care au protestat violent impotriva unor masuri de austeritate similare celor din Romania nu au reusit altceva decat sa schimbe un nume de premier cu un altul. Austeritatea a ramas.

Ceva pute rau pentru ca diferenta dintre “mai bine huligan decat dictator” si “preparam bombele si vi le dam cadoo” e la fel de mare ca cea dintre un student revoltat si un golan cu chef de caft. Caci daca cei din Piata Universitatii (cu care deja s-a facut o paralela) aveau un program si doua-trei idealuri, cei care sunt astazi in Piata Victoriei au doar burta goala. Si daca moartea in numele unui ideal e o problema discutabila, moartea in numele stomacului gol sigur e o mare prostie. Violentele de pe strazile Greciei au facut deja 3 victime. Si asta pute mai rau decat orice.

Calitatea versurilor de la BUG Mafia este ca spun pe sleau ceea ce gandim multi. Greseala jurnalistilor este ca le folosesc pentru a aprinde scanteia entuziasmului protestatar. Dar fara un program alternativ, fara solutii, ce altceva este un protest decat o cafteala imputita? Mi-a placut Rogozanu atunci cand cerea transparenta totala a averilor politicienilor si a cheltuielilor publice. Imi place oricine care dezleaga nodul complicat al hotiilor clasei politice, care arata cu degetul atat catre populismul incompetent si inconstient al democrat-liberalilor, cat si catre monstruoasa apetenta spre coruptie a social-democratilor.

Dar nu-mi plac jurnalistii care-si baga intre dinti lama de brici din cantecele BUG Mafia. Poate ca absolventii de Litere stiu sa recunoasca o metafora, dar poate ca altii nu, in special atunci cand contextul este de soiul celui in care ne aflam.

In 1968, in mijlocul revoltelor studentilor hippie din campusurile americane de la Yale sau Harvard, a existat un colegiu unde, datorita inteligentei de negociator a liderului studentilor de acolo, protestarii au obtinut rezultate maxime fara a-si folosi “pistoalele de sub tricou”. A fost singurul colegiu american care a cunoscut in vara lui ’68 o astfel de traiectorie. Liderul de atunci a ajuns, la doar 23 de ani, pe coperta revistei Life. Peste decenii bune a devenit secretarul de stat al Statelor Unite.

Hillary Clinton si-a dat seama in ’68 ca orice, dar orice, este de preferat pumnului strans. Atunci ea a spus da libertatii de a protesta pasnic cu scopul de a deschide usile unor negocieri reale. Dar a spus nu pumnului strans care pute a sange.

S-au facut 20 de ani de cand stateam copil la coada la tacamuri si acum vad cum adolescentii formeaza cozi la conversi, pe Stefan Cel Mare. Intr-un oras in care copiii stau la coada pentru a-si cumpara tenisi americani, boxele din care se aude BUG Mafia nu au ce cauta sub Palatul Cotroceni sau in piata Victoriei (dupa cum se mentioneaza intr-o alta postare de pe Voxpublica). Acolo au ce cauta medicii si profesorii protestand pasnic si sustinuti de alternativele viabile propuse de presa sau societatea civila.

Stiu ca e luna mai si ca ar fi misto s-o punem de-o revolta. Dar daca ai pumnul strans, du-te la sala frate, nu in Piata.