Din capul locului ar trebui sa definim conceptul, reprezentantii si contextul socio-politic. E suficient insa sa vorbim despre reprezentanti si vom intelege ca socialismul asta romanesc e un concept original. Oamenii politici locali ce se vor a fi de stanga au un mod placut de a-si apropia masele. Masinile proprietate personala au motoare de peste 3000 cmc si valori de peste 20 de euro/cmc, ceasurile exhibate sunt piese adevarate elvetiene, de la Vacheron Constantin pana la o ieftinaciune de Breitling, costumele si camasile sunt din buticurile de moda de la Milano, pantofii tot de origine italieneasca. Cu toate astea discursul e lacramos, omul care poarta pe el 30.000- 50.000 de euro pare a intelege of-urile celor multi.

Pretul in crestere al franzelei, problema incalzirii la bloc, magistrala neterminata de metrou si invazia cainilor comunitari – toate ii par aproape politicianului de stanga de la noi. Stiu, tabloul e clasic si l-au analizat cu mai mult vitriol altii mai talentati. Eu insa vreau sa vorbesc despre altceva. Despre clonele politicianului roman. Despre noi, cei ce ne-am insusit discursul dublu. Capitalist cand ne merge, plangacios – socialist cand suntem apasati. Sa trecem rapid in revista principalele teme de izbucniri asa-zis egalitariste. Avem o proprietate. Boom-ul imobiliar ne face virtuali milionari, dar statul trebuie sa ne protejeze si sa ne ia taxe mici, pentru ca avem venituri modeste.

Citeste restul materialului si comenteaza pe Blog de bucurestean.