Am trecut prin mai multe locuri de munca, am avut sefi care m-au enervat si sefi care au priceput niste lucruri esentiale. Ne plingem ca e criza, ca daca vrem locuri de munca, asta-i treaba, sa prestam!, se dau oameni afara si se cere mai mult de la cei care ramin. Putini insa sint cei care-si pun problema ca omul nu e o masina, vreun robot care pica abia cind i se termina bateriile ori cind cade curentul. Cum vad eu lucrurile?
Norma contractuala
Cind te duci sa te angajezi, de regula, iti negociezi niste conditii de munca. Din principiu, primul e programul: opt ore. In ceea ce ma priveste, prefer ca atunci cind am terminat programul sa plec acasa, nu sa mai pierd vremea la birou nefacind nimic. Si nu, nu-mi pasa de ce spune seful. Daca nu-i convine, n-are decit sa-si gaseasca pe altul. Asta se intimpla, de regula, in presa: “Pina nu pleaca tot ziarul in tipografie, nu pleaca nimeni acasa!“. O logica stupida, cita vreme pagina ta, de exemplu, e tiparita de la patru dupa-amiaza, iar acum e deja ora sapte si prima pagina va pleca in tipar la opt.
Citeste restul materialului si comenteaza pe blogul Subiectiv.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
E vorba despre SDL de la Genpact (service delivery leader) care sint alese pe criterii de linguseala cu sefi si bici cu angajatii. Niste pile fara creier cu ambitii nesimtite.
Se pleaca la 9-10 seara pentru ca niste contabile ratate sa salte prime grase si sa isi miste fundurile in masini de teren. Am lucrat si pana la 2-3 noaptea si nu-i pasa la nimenea.
Faceti controale si osa vedeti ce se intampla. !!!!
Am terminat o facultate. Nu conteaza care. Acum lucrez in domeniu. Am avut multe alte joburi, dar in principal mi-am urmat firul profesiei.
Acum lucrurile stau cam asa... Banii pa care ii castig sunt intre 1000 -1300 lei!! pe luna. Din banii astia trebuie sa platesc chirie 150 de euro ( minim fericit, sunt si chirii mai mari si mult mai mari) la care se adauga si cheltuielile care duc si alea pana la 400 ron, uneori mai mult. Asta ma determina ca in cazul in care am ceva timp liber sa mai incerc sa muncesc ceva. Nu stiu cum trece saptamana. Si nici weekendul caci il dorm intr-una... Mi se spune: nu-mi convine, pot sa plec, mai sunt 100 in spatele meu... Statul nu ma ajuta cu nimic
restul sunt imbuibatii de prin parlament si partide sau asa zisii afaceristi care sponsorizeaza partidele.
Nu luati banii de la banca daca nu va permiteti. Si asa mai departe.
Problema e ca romani vor si libertate si banii si productivitate din parti. Nu se poate.
Suntem una din tarile cu cele mai multe ore muncite si cea mai mica productivitate.
- management extrem de prost
- mult stress pe angajati
- sefii nu au cultura sa isi respecte subalternii, sa inteleaga ca succesul lor e dat de succesul subalternilor lor.
- lipsa de training si echipamente performante
- angajatorii nu platesc suficient pentru a motiva angajatii din acelasi motiv nu isi permit sa aduca personal foarte bun.
Pe scurt toata lumea vrea ieftin si repede, cand tratezi oamenii ca animalele rezultatele sunt pe masura.
nu e vorba de productivitate la nivelul angajatilor. ci de faptul ca majoritatea joburilor sunt in domenii neproductive si ca un stat inconstient pompeaza absolventi spre mereu aceleasi domenii. nu stiu daca vreunul dintre comentatorii de pe site-ul asta - pentru care, de altfel, am tot respectul - lucreaza in vreun domeniu care sa produca direct ceva. mare parte din oamenii din tara noastra lucreaza in partea de sus a lantului trofic. sa nu ne mai miram ca nu avem ce manca, doar nu noi stam la cratita sa vedem ce se intampla acolo.
cat despre subiectul cu productivitatea, presedintele basescu este cel mai ok din cati am avut pana acum, dar asta nu inseamna ca nu vorbeste uneori fara sa-si foloseasca si mintea. e de ajuns sa lanseze nise dume tembele ca cea cu productivitatea pe timp de criza sau cu cei 15000 de profesori in plus, ca vorbele sa-i fie reverberate ca mari mostre de intelepciune.
Nu va asteptati ca acele ore peste program sunt platite; in general, se primeste o prima de vreo 1500 euro brut inaintea concediului de vara.
Stiu ca nu este bine pentru sanatate ceea ce fac, si totusi imi asum riscurile. Nu am de ales, este ca si cum as rata in propria cariera. Cat voi rezista,ok, cand nu voi mai putea...
traim ca sa MUNCIM PENTRU ALTI..
HA HA HA!
Urmatoarele saptamani am avut cam cate 3 nopti pierdute per saptamana. Primul salariu a venit dupa vre-o 4 luni. Carte de munca canci. Dupa cam 3 ani am castigat experienta necesara sa pot sa ma angajez la o multinationala (visul meu). La multinationala acelasi regim de lucru, plus un nou ingredient: mancatorie intre angajati. Bani mai multi dar, evident, degeaba. S-au dus pe taxi, restaurante, haine de meeting, servicii rapide ca n-avem timp, stiti voi. Dupa doar un an aveam deja alt scop. Sa plec. Apoi dupa inca cateva luni am plecat si am devenit freelancer. Acum castig cam jumatate din ce castigam la multinationala. Insa chelui mult mai putin si am mult mai mult timp sa fac ce vreau cand vreau. Ma trezesc cand vreau, lucrez cat vreau. Si sunt mult mai eficient in ce fac. Dupa 5 ani ma simt in sfarsit liber. Banii nu sunt totul, libertatea e mai importanta.
Sfatul meu e sa investiti tot ce faceti in a va castiga independeta. Live life!
Ecleziast 4:8-12
In lipsa unor indicatori de performanta, cuantificabili in cifre, angajatul va fi utilizat, in general, la maxim.
El va munci "mai bine" si "mai repede", cum se cere in general prin mai toate firmele.
Ceea ce ma deranjeaza e faptul ca si de data aceasta nu vad o revolta a oamenilor cu care a lucrat Carmen. In afara unor fost angajati care au trecut prin IPSOS, si care au prezentat situatia de fapt, nici un "coleg" nu a luat atitudine.
Este naucitor faptul ca inca se sperie ca isi vor pierde locul de munca care le poate afecta viata in mod definitv si irevocabil.
SA NE FIE RUSINE pentru ca nu avem coloana vertebrala.