Ponta si Antonescu pierd soldati. Planurile lui Traian Basescu si PDL

Vineri, 26 februarie 2010, 13:37 Actualitate | Opinii

In prima saptamana de la alegerea sa in fruntea PSD, Victor Ponta s-a confruntat cu un val de plecari,  insa hemoragia din PSD n-a inceput sub Ponta. La randul sau, liderul PNL, Crin Antonescu, ar face bine sa se ocupe de proprii dezertori, in loc sa consoleze la telefon pesedisti. Din ambele partide au demisionat, de anul trecut pana astazi, aproape 30 de parlamentari. S-au inrolat in armata tradatorilor, condusa de generalul-fanfaron, Gabriel Oprea. Cu ei si cu alte vechituri din debaraua politicii, PDL spera sa construiasca o majoritate confortabila in Parlament, sa reformeze statul, sa modifice Constitutia si, culmea, sa reduca numarul de senatori si deputati.

De luni pana astazi, parlamentarii Ioan Muntean, Culita Tarata, Serban Mihailescu, academicianul Razvan Theodorescu, lideri importanti precum Cristian Diaconescu si Marian Sarbu au plecat din PSD. Dupa dezertari, Victor Ponta se va confrunta cu o noua problema: aparitia noului-partid, de orientare centru stanga. Va trebui, deci, sa-si pazeasca nu doar soldatii, ci sa-si apere steagul.

Adunatura pestrita va incerca sa-i fure brand-ul, sa-i decaveze partidul de continut ideologic, la fel cum au incercat Stolojan si Stoica in 2006 cu PNL. Simtind pericolul, abilul Ponta a ordonat incetarea ostilitatilor interne si realuarea bataliei cu adevaratii inamici: Guvernul Boc, PDL si Traian Basescu.

Grea misiune: sa porti o lupta de uzura cu o armata decimata, demoralizata, tarandu-se de cinci ani prin desertul opozitiei, salvata de la pieire de micile popasuri in oazele puterii, in guvernele Tariceanu sau Boc. Apoi, Victor Ponta va trebui sa se decida ce va face cu  generalii compromisi, vulnerabili, care isi admira astazi cicatricile in oglinda, ca Nastase, Mitrea sau chiar Hrebenciuc.

Va organiza viitoarele batalii dupa strategia lor sau va avea curajul sa-i schimbe cu razboinici mai tineri, loiali si cu viziune proaspata? In fine, noul presedinte PSD mai are de dat un raspuns strategic: cum se va raporta la partidul-clona? Va intra in conflict cu el, risipindu-si energiile, sau isi va concentra atacul pe putere?

Noul partid ar urma sa fie botezat Uniunea Nationala pentru Progres desi, la cum arata pe dinlauntru, cu Miki Spaga, Culita Tarata, Nicolicea, Gabi Oprea si alti demoni, s-ar putea numi la fel de bine Uniunea Nationala pentru Regres. Daca in fruntea ostirii de stransura va fi cooptat Cristian Diaconescu, atunci noul partid isi va fi gasit omul potrivit. Cine putea fi mai nimerit sa conduca Partidul Tradatorilor decat un lider instabil? Aud de la diversi oameni ca Diaconescu zgaria usa PDL, prin 2009, cand era ministru de externe in Guvernul Boc, rugandu-se sa fie primit in partid pe motiv ca nu mai suporta atmosfera din PSD, dar asta nu l-a impiedicat sa candideze la sefia partidului. PDL l-a tinut la usa, rezervandu-i un rol mai maret: fata umana a oportunismului politic. Diaconescu este, daca vreti, expresia conformistului politicos, fricos si imprevizibil.

Se trage din specia politicienilor recenti, fara optiuni, proiect si idei personale, dar cu ambitie, afectat si cu o foarte buna impresie despre el insusi. Diaconescu a facut cariera jucand rolul de capac de canal. Nastase l-a pus ministrul justitiei si l-a ridicat la simbol anticoruptie in partidul coruptilor. Din 2002 incoace, a fost un schimb avantajos reciproc: Diaconescu si-a imprumutat bruma de credibilitate primind la schimb functii si o sinecura pentru sotie (fosta directoare Eximbank).

Cu Diaconescu in frunte, partidul dezertorilor spera sa repete soarta ApR, rupt in 1997 din coasta lui Iliescu, care a reusit in 2000 o performanta, obtinand 8% in alegerile locale. Apoi, Melescanu si-a topit partidul in PNL. In politica romaneasca, nimic nu se pierde, nimeni nu se compromite definitiv, totul se recicleaza. PDL pare constient insa ca nu se poate baza pe tradatorii din Parlment. Cei care tradeaza o data o vor face si a doua oara. Daca alegerile locale din 2012 vor iesi prost pentru PDL, generalul Oprea va intoarce armele.

Prin urmare, pasul urmator ar putea fi specularea si alimentarea tensiunilor din interiorul PNL. Nu intamplator, PDL mentine si incurajeaza platforma liberala a lui Valeriu Stoica. El si deologii din jurul Institutului de Studii Populare acuza PNL de deviationism de stanga, profetindu-i unirea cu PSD. Liberalii sunt invitati si ei sa tradeze, cel putin doi dintre ei avand potential: Calin Popescu Tariceanu, aflat in conflict atat cu Dinu Patriciu cat si cu Crin Antonescu, si Ludovic Orban.

Oricare dintre ei ar putea, dupa Congresul din 5 - 7 martie sa-si faca bagajele impreuna cu cativa parlamentari PNL. In cazul lor, optiunile ar fi transferul direct in PDL sau infiintarea unui grup liberal paralel, arondat puterii. Unul dintre adversarii lui Antonescu, Ludovic Orban a intrat intr-o silenzio stampa care nu anunta nimic bun.

Si Crin Antonescu, la fel ca Ponta, simte pericolul si incearca sa adune partidul in jurul sau printr-o candidatura in forta, cerand mai multa putere, un gest in totala contradictie cu discursul sau anti-autoritarism. Si PNL continua sa fie amenintat cu decavarea ideologica, motiv pentru care Antonescu se proclama in gura mare adevaratul titular al dreptei.

Toate aceste mutari pe tabla de sah par atent coordonate de PDL si Traian Basescu, disparut de doua luni din peisaj. Mutarile urmaresc consolidarea majoritatii parlamentare, astfel incat ea sa atinga masa critica necesara schimbarilor majore: modificarea Constitutiei, imbunatatirea sistemului electoral, reducerea numarului de parlamentari.

Un alt obiectiv pare sa fie destructurarea opozitiei pe termen lung, astfel incat sa-i reduca la maxim sansele la urmatoarele parlamentare si prezidentiale. Ion Iliescu si stanga s-au mentinut la putere la inceputul anilor '90 incurajand fragmentarea dreptei, refuzand insa progresul si reforma. Doua intrebari pentru PDL si Traian Basescu: Cum vor reusi sa reformeze clasa politica si sa modernizeze statul cu Miki Spaga&co sau scopul scuza mijloacele? Cat costa trocul, ce primesc la schimb tradatorii, cine si cum profita de slabirea stangii?

S-ar putea ca scopul sa scuze mijloacele, mai ales in politica, dar mijloacele utilizate acum par sa compromita grav scopul, oricat de nobil ar fi el.