Ce-ar face din Romania o democratie autentica si un stat de drept solid? Si ce masuri ar fi de adoptat intru realizarea acestui deziderat? Citeste pe Deutsche Welle un comentariu pe aceasta tema semnat de Petre Iancu.

Nu stiu ce sa fac cu urletele criticand desemnarea lui Emil Boc in functia de premier inca inainte ca numirea lui sa fi fost oficializata. La rigoare, intr-o democratie autentica premierul si guvernul ar merita un interval de cel putin o suta de zile de ingaduinta. Ca Traian Basescu si sustinatorii sai nu se pot astepta sa beneficieze de un astfel de ragaz de gratie firesc in orice stat de drept s-a putut deduce insa din timpul celei mai toxice lupte electorale din istoria plina de campanii similare a precarei democratii romanesti.

Nu stiu daca Boc e omul potrivit la locul potrivit. Stiu insa ca, alaturi de Vasile Dancu si de alti cativa oameni politici de dreapta si de stanga numarati pe degetele unei maini, cu precadere ardeleni, Boc reprezinta o raritate absoluta in peisajul politic romanesc.

Acest peisaj e lipsit aproape cu desavarsire de acea categorie de profesionisti onesti, harnici si capabili si de altceva decat sa minta poporul cu televizorul. Or, Boc e unul dintre foarte putinii demnitari cu insusirea de a gandi cu propriul cap, de a se articula logic, consistent si organizat.

Si mai putini s-au dovedit in stare sa ia masuri impopulare ori sa se abtina de la promisiuni electorale chiar inaintea unor scrutine decisive, in ciuda larg vehiculatului cliseu, de „obedienta", pe care, fara argumente, i l-au lipit de frunte vrajmasii lui Basescu.

Mai stiu si ce imens caiet de sarcini are, daca vrea cu adevarat sa tina seama de vointa majoritatii cetatenilor romani si sa contribuie la punerea in aplicare a mandatului pro-reformist acordat de catre electorat presedintelui in exercitiu. In acest sens platforma in baza careia a candidat Basescu precum si votul majoritar care l-a revalidat pe seful statului sunt fara echivoc.

"Romania nu se va putea lipsi de o serioasa revizuire a Constitutiei"

Intrebarea cheie pentru premierul Romaniei ar trebui, in consecinta, sa fie urmatoarea: Ce-ar face din Romania o democratie autentica si un stat de drept solid? Iar corolarul ei: ce masuri ar fi de adoptat intru realizarea acestui deziderat?

Lista demersurilor necesare nu e foarte lunga. Romaniei ii trebuie urgent recursul la memorie, precum si o administratie si un for legislativ de natura sa respecte vointa cetatenilor. Are nevoie de o educatie si de un sistem sanitar care sa pretuiasca realmente demnitatea omului, dreptul sau la viata, la ingrijire medicala adecvata; precum si de puteri executive, legislative, judiciare si mediatice in stare sa apere libertatea individuala, adevarul si justitia.

Ca sa-si procure toate acestea, Romania nu se va putea lipsi de o serioasa revizuire a constitutiei; de epurarea magistraturii si indreptarea eficienta a unei justitii strambe in prezent; de regenerarea morala si restructurarea clasei ei politice dominate de oportunism si relatii clientelare.

Eliminarea din viata publica a unor lideri politici nefasti, inepti, oportunisti, perdanti si compromisi, a fostilor turnatori si politisti politici ai regimului totalitar e, de asemeni, imperioasa. Nu se va putea face fara lustratie.

Stringenta este, ca atare, revigorarea institutionala a unui CNSAS castrat de reteaua oculta a politicienilor, magnatilor si formatorilor de opinie de extractie securisto-comunista, cei pentru care, in 1990 eram „cu totii vinovati” pentru ca nimeni sa nu mai poarte vreo raspundere.

"Este nevoie de o drastica debirocratizare a statului"

Obligatorie e si demolarea monopolului exercitat de aceiasi mafie asupra televiziunilor si a unei mari parti a presei scrise. Indispensabila e lichidarea pensiilor nerusinate platite stalpilor fostului regim comunist si despagubirea reala a victimelor sistemului totalitar.

Sa adaugam la toate acestea retrocedarea efectiva si deplina a bunurilor jefuite de regimul comunist si intarirea caracterului sacrosanct al dreptului la proprietate.

Mai e nevoie si de o drastica debirocratizare a statului. In fine, sa nu omitem aspectul esential al transformarii functionarului si omului politic in ceea ce ar trebui sa fie intr-un stat de drept si intr-o democratie autentica: persoane aflate in serviciul cetateanului si nu belferi omnipotenti gratie statutului de „sefi” si mitei pe care i-o pretind omului de rand.

Pe de alta parte, chiar daca ar dispune de o majoritate parlamentara adecvata si de personalitatea ideala, nu-i va sta in putere premierului sa definitiveze democratizarea Romaniei. Intr-o tara in care dihotomia dreapta-stanga continua sa fie inoperanta, drumul catre o societate realmente libera va trece prin transformarea fostului partid-stat intr-o miscare de stanga, social-democrata, de tip occidental. Abia cand se va forma o masa critica in PSD si PNL care sa inteleaga ca aceste partide nu vor mai castiga alegeri daca liderii lor isi vor perpetua dispretul fata de valorile reale ale societatii, vor disparea si demnitarii lor patati, deveniti subiect de anecdote.