Cum falimenteaza un Stat. Azi, Grecia.

Luni, 14 decembrie 2009, 9:35 Actualitate | Opinii

Daca o banca de dimensiunile Lehman Brothers a falimentat, de ce nu ar putea falimenta un Stat? Cazul Greciei nu este o exceptie, din pacate. Am mai spus-o, viitorul val al problemelor financiare (sa nu-i mai spun criza) va fi reprezentat de datoriile publice uriase ale unor State care s-au imprumutat excesiv pentru a-si sustine economiile.

Asadar, de ce a ajuns Grecia pe marginea prapastiei? E simplu. Economia subterana estimata la 20% din PIB  (dar cu varfuri care depasesc acest nivel in turism si constructii),  numeroase nise fiscale (segmente la limita defiscalizarii), un grad scazut de colectare a veniturilor si o politica industriala bazata pe subventii - cam asa ar putea traduce cineva starea financiara a Greciei. Situatia nu este de azi sau de ieri, ci din 2001 incoace.

Un sistem de pensii pe care toti cei care s-au perindat la putere au incercat sa il reformeze fara a reusi. Una peste alta, Grecia, la fel ca si Romania, este un stat in care cheltuielile depaseau sistematic veniturile, lucru care sigur ca nu poate dura la infinit. Economia Greciei e mai degraba una de tip inchis, in care tara exporta putin, dar consuma mult. In ultimii ani, consumul privat a crescut mai mult decat poate economia suporta. La fel ca la noi, daca stam sa judecam putin.

Ca sa faca fata cheltuielilor (pensii generoase, indemnizatii de somaj la fel), Statul grec se imprumuta. Vindea hartii prin care recunostea ca datoreaza bani, oferind o dobanda bunicica celor care le cumparau. Pe termen scurt si mediu aceasta politica e ok, cu conditia sa faci o razie in sistemul de pensii, sa faci ordine in finantele publice si sa iti reformezi politicile fiscale. Ceea ce Grecia nu a facut. Datoriile se acumulau an de an, iar statul se imprumuta tot mai mult.

Investitorii nu sunt nici ei niste prosti. Se uita la cifrele macroeconomice atunci cand iau decizia de a imprumuta cu bani un Stat. Iar cifrele Greciei aratau tot mai rau. Prin urmare, decizia de a finanta datoriile Greciei se imputinau. Ca sa-i determine totusi pe investitori sa ii mai dea bani, Grecia a urcat dobanda. De la 3%, a ajuns la 4,2%. Dar nu asta era problema lor. Problema economiei grecesti este competitivitatea. Produsele lor nu se cereau la export si le concurau slab pe cele similare importate. Altfel spus, incasari la export ioc, importuri multe, iar salariile  si toate taxele platite muncitorilor nu generau venituri, din moment ce produsele fabricate de acestie nu generau incasari. In acest moment, Statul grec datoreaza mai mult decat face, in termeni de business.

Datoria Greciei, 300 de miliarde de euro, este mai mare cu peste o treime decat PIB-ul lor. Daca Grecia ar fi o companie, i s-ar cere falimentul. In cazul statelor, lucrurile stau putin mai diferit. Unii au vrut sa scoata Grecia din Euroland, argumentand ca elenii sunt marul stricat care (prin contagiune) ar strica si merele bune. Altii s-au opus, spunand ca sunt vremuri tulburi care nu trebuie sa provoace agitatie prea mare. In tot acest timp, grecii negociaza. O parte din datorii ar putea fi cumparate de chinezi. Notez in treacat ca si marea parte a datoriilor SUA sunt detinute tot de China.

Statul grec a promis reduceri masive de cheltuieli si o mai buna colectare a veniturilor (unde am mai auzit asta, d-le Pogea?). Din pacate, in afara Greciei mai sufera de aceeasi boala si Portugalia, Spania si Irlanda. Asa numitele state „PIGS”. In randul doi al datornicilor se afla Franta, dar si alte economii pana odinioara considerate solide.

Romania trebuie sa invete aceasta lectie a Greciei si sa treaca la reforme serioase. Sistemul bugetar trebuie reformat din radacini, chiar daca asta inseamna sa fie taiate 150.000 de locuri de munca. Daca nu facem aceste reforme, vom ajunge in situatia grecilor, dar cu sanse mai mici de supravietuire.