Adrian Nastase are o problema si cu Mircea Geoana, dar si cu diaspora. Votul romanilor plecati din tara ar urma, potrivit lui, sa aiba "o greutate mai mica"...

Adrian Nastase, invins si el candva de Traian Basescu in niste alegeri prezidentiale nu stie prea bine daca sa planga sau sa rada. Sa-i fie oare mai degraba frica de un nou mandat la Cotroceni al marinarului, cu riscul ca procurorii anti-coruptie, lasati de capul lor de catre presedinte, sa-i vina in fine de hac in diversele sale dosare penale?

Ori sa dea frau liber bucuriei ca nu e singurul PSD-ist zdrobit intr-o confruntare electorala de catre Traian Basescu?

Resentimente in blogosfera

De cativa ani buni Adrian Nastase isi defuleaza frustrarile si impulsurile contradictorii pe blogul sau personal. Pe umarul acestui blog a inceput candva sa-si verse oful si amarul ca a pierdut alegerile din 2004 si regretul ca, in consecinta infrangerii sale, ar putea fi obligat sa raspunda pentru diverse afaceri.

Mai nou, Nastase si-a dat „doctoratul” politologic. Fostul lider al PSD, care spera in mod vadit sa revina la carma partidului sau, nu si-a putut retine imboldul de a-l atinge usturator pe succesorul sau la carma formatiunii lui Ion Iliescu. In consecinta, Nastase a refuzat sa reduca infrangerea din scrutinul de la 6 decembrie la „votul diasporei". Pe blogul sau el a avansat, in context, doua afirmatii cu tinte politice evidente.

Prima, o aluzie stravezie la incapacitatea lui Geoana de a-i ralia pe ardeleni si banateni la cauza sa, sustine ca: „Nu romanii din diaspora au decis castigatorul alegerilor. De ce nu voturile din 3-4 judete precum Cluj, Timis, Alba sau Arad sa fie cele care au inclinat decisiv balanta? Cred ca in acest caz simplificam foarte mult realitatea electorala".

Potrivit celei de-a doua afirmatii, Adrian Nastase opineaza ca romanii din strainatate, in speta, „Cei care au plecat de multi ani din tara… nu au contact direct cu realitatea…. Prin urmare, votul lor ar trebui sa aiba o greutate mai mica."

Drepturile lui Ulise

Sa punem capat aici antologicelor citate. De felul sau autorul tezei de mai sus e fost lider social-democrat si premier al Romaniei postcomuniste, care deci nu poate fi banuit ca n-ar cunoaste principiile democratiei si statului de drept.

Dimpotriva, in calitatea sa de fost ministru de externe, beneficiind „de un contact direct” atat „cu realitatea” occidentala cat si cu cea romaneasca, Nastase a aflat desigur cum procedeaza democratiile adevarate, de cand se stiu ele.

Nimeni nu s-a gandit vreodata in Olanda, Spania, Franta, Italia sau Germania sa restranga drepturile civice ale cetatenilor lor. Nici un guvern sau partid democratic american, britanic, european sau australian n-a indraznit vreodata sa conteste ori sa ciunteasca dreptul de a vota al resortisantilor propriei tari. Integritatea si integralitatea drepturilor lor au continuat sa fie respectate indiferent unde s-ar fi aflat si cat timp si-ar fi petrecut acesti oameni pe luna, pe Marte, la Troia, la Circe, in infern, in creierul muntilor Himalaiei ori pur si simplu in afara hotarelor propriei tari.

Rase si clase, salam si ciolan

Evident, democratia „originala”, pe care Adrian Nastase a invatat-o de la mentorul sau, Ion Iliescu, reclama alte abordari. Ea ne cere sa-i uram din tot sufletul pe cei „ce gandesc si nu muncesc” si mai ales pe cei care n-au „mancat salam cu soia”. Noi „nu ne vindem tara", mai afirma doctrina iliesciana, elaborata candva pentru uzul electoratului securist si nomenclaturist al FSN, PRM, PUNR et eiusdem farinae.

Vechile reflexe sunt, iata, prea puternice pentru ca niste activisti comunisti selectati de tineri si trimisi de catre Nicolae Ceausescu la Moscova si la Fenian, ca reprezentanti ai Romaniei socialiste, sa se mai poata dezbara de ele.

Incat, Adrian Nastase nu s-a putut impiedica pe sine sa dea cu oistea in gard si sa propuna ceea ce nu e nici mai mult nici mai putin decat un nou sistem de apartheid. De o parte suntem noi, astia de-aici, de alta parte cei de acolo, al caror vot sa fie cam ca dreptul, candva conditionat (sau refuzat) al „negrilor” din sudul SUA, de-a se aseza pe-o anumita banca sau de a se urca in autobuzul utilizat de albi.

Bombonelul de pe tort e faptul ca propunerea cu pricina, de scindare a romanilor in doua noi rase, ori poate clase (a autohtonilor si a „strainilor”) n-a fost avansata de Vadim, Becali si Funar. Ci de un fost lider de partid chipurile „social-democrat".

Se poate usor calcula catastrofa economica pe care ar reprezenta-o pentru toti romanii, indiferent de unde, o eventuala secare a izvorului miliardelor de euro ajunsi anual in tara din munca romanilor plecati. La fel de lesne se poate imagina dezastrul care s-ar fi abatut asupra Romaniei, daca Geoana ar fi castigat alegerile si ar fi fost urmat la carma partidului guvernamental, continuator nereformat al PCR, de Adrian Nastase.

Articolul a fost publicat pe pagina Deutsche Welle.