Iar strategia, asa cum se stie, este gandita nu in certitudini empirice, ci in scenarii si speculatii. Unele, foarte excentrice. Sa intram deci intr-un spatiu speculativ si sa ne punem intrebarea: Care sunt modalitatile prin care instinctul hegemonic, ce pare sa fie o constanta a oricarei puteri moscovite, ar putea fi materializat si exercitat in viitor asupra Romaniei? Sa incercam sa ne punem deci imaginatia strategica la incercare, construind un inventar speculativ in jurul acestei intrebari.
Instrumentul militar
Un astfel de inventar nu poate incepe altfel decat cu factorul militar. Aici avem de a face cu o veche reteta ruseasca ce presupune crearea in jur a unei atmosfere in care nevoia de interventie militara rusa pare iminenta si a unei impresii generale ca Moscova are nu numai capacitatea, dar si vointa de a interveni. Vorbim despre un militarism demonstrativ, dublat de alimentarea unor conflicte etnice, religioase, economice oriunde posibil in sfera sa de influenta. Georgia este cel mai recent exemplu. Este traditionala strategie taristo-sovietica, in care pretextul umanitaro-ideologic si forta bruta se impletesc, sustinandu-se reciproc.
In ceea ce ne priveste, situatia din Basarabia si Transnistria pune Romania intr-o postura de vulnerabilitate fata de malaxorul acestei strategii. Scenariul este transparent: intretinerea potentialului de conflict in zona Republicii Moldova si incercarea de a atrage Romania in turbionul astfel creat.
Pana la urma, interventia in forta nu conteaza in sine atat de mult. Ceea ce conteaza este amenintarea si santajul cu ea. Odata prinsi in turbion, aplicarea celorlalte angrenaje de influenta si presiune asupra noastra se declanseaza automat, iar impactul lor creste exponential. Sa privim mai departe la aceste instrumente.
Instrumentul economic
Instrumentele geoeconomiei ruse nu sunt foarte sofisticate. Neavand un sistem economic cu o structura complexa si moderna, totul se concentreaza in jurul obiectivului de a le crea altora dependenta de resursele naturale pe care Moscova le controleaza. Nu este clar daca decidentii rusi isi dau seama ca pe termen lung acest tip de joc geoeconomic nu duce prea departe.
Este clar insa ca au ajuns la concluzia ca, pe termen scurt, ii poate pune in pozitii de forta in relatiile internationale. Si, cum in mod traditional politica rusa nu este una inspirata de principiul constructiei institutionale, ci de cel al fortei pure, optiunea lor nu trebuie sa fie o surpriza.
Nu are rost sa zabovim prea mult asupra acestei strategii. Principiile ei au fost expuse de nenumarate ori. Sa mentionam numai cateva aspecte aplicate la cazul Romaniei: Rusia investeste masiv in oligarhia romaneasca, oferindu-i accesul la resursele naturale din spatiul ex-sovietic, protectie politica si beneficiile sustinerii date de network-ul subteran al agentilor de influenta si informatie rusi. Folosind influenta si profiturile obtinute din exploatarea resurselor naturale pe piata internationala, continua infiltrarea economiilor din jur, precum cea romaneasca, prin investitii directe si mascate si prin achizitii strategice in diferite sectoare industriale.
Astfel, Moscova va face tot posibilul pentru a-si plasa agenti in punctele cheie ale economiei nationale. In paralel, va incerca sa creeze dependenta si interes financiar in randul a cat mai multi decidenti politici, implicandu-i ca beneficiari directi sau reziduali ai afacerilor ruse.
Ca paranteza, sa notam ca printre marii perdanti sunt miile de oameni de afaceri rusi obisnuiti, care nu au nimic de a face cu aceste strategii si care nu numai ca se vad pusi in pozitii de concurenta asimetrica cu reteaua de agenti economici acoperiti si descoperiti ai Moscovei, dar se mai si vad nevoiti sa functioneze peste tot sub semnul suspiciunii partenerilor din tara gazda.
Instrumentul politic
Date fiind circumstantele Romaniei (lipsa unei minoritati rusofone, puternicul sentiment inertial antirus al populatiei, absenta unei "partide ruse" bine inchegate in cercurile militare si ale serviciilor secrete etc.), manevrele Moscovei vizand politica interna romaneasca vor fi obligate sa se miste pe niste directii mai sinuoase decat in cazul altor tari din spatiul ex-sovietic.
In exercitiul nostru speculativ prioritar pare a fi scenariul constituirii in jurul oligarhilor dependenti de resursele si protectia rusa si a celorlalti agenti economici tributari intr-un fel sau altul Moscovei a unui nucleu informal menit sa devina un vector de influenta politica. In functie de evolutiile si cerintele viitoare si in masura in care conditiile o permit, ar urma transformarea acestui nucleu intr-o "partida politica rusa" in adevaratul sens al cuvantului, folosind ca vehicul fie un partid existent, fie unul nou creat.
Evident ca, in paralel, va continua procesul de infiltrare a partidelor si organizatiilor ce reprezinta valorile, principiile si interesele occidentale in Romania si sabotarea din interior a actiunii acestora.
In sfarsit, dar foarte important, este incurajarea regulata a unor crize politice de genul "mineriada" sau "suspendarea presedintelui". Aceste crize au un obiectiv dublu. Primul este testarea rezistentei si slabirea mecanismelor democratice constitutionale ale sistemului politic roman. Al doilea este utilizarea efectului de revelator pe care il au. Modul in care se pozitioneaza si se polarizeaza opinia publica, formatorii de opinie si decidentii politici in cursul crizei permite Moscovei sa testeze vulnerabilitatile si potentialul de a se insera in dinamica pusa in miscare de clivajul in cauza, sustinand o grupare sau alta.
Instrumentul propagandistic
Toate cele de mai sus au, evident, nevoie de o sustinere propagandistica. Este adevarat ca purtatorii de mesaj ai Moscovei au avut o prezenta continua in Romania, chiar si in momentele de relativa slabiciune rusa, in anii ‘90. Este totodata adevarat insa ca natura nationalist-comunista a regimului romanesc de dinainte de 1989 a facut ca numarul acestor agenti de opinie sa fie relativ mic in comparatie cu alte tari din zona.
Totusi, toate momentele de rascruce si toate deciziile majore de politica externa romaneasca au functionat ca un turnesol si i-au revelat destul de exact pe cei din redactii sau organizatii care, dintr-un motiv sau altul, spontan sau dirijat, s-au manifestat ca agenti si apologeti ai alternativelor favorabile Moscovei.
Mai mult, in ciuda faptului ca, nici economic, nici politic, nici civilizational-cultural, Romania ultimelor doua decenii nu a suferit cu nimic din cauza gradului limitat de cooperare cu Rusia (din contra, s-ar putea spune ca o oarecare distantare si indiferenta fata de Moscova pare sa-i priasca Romaniei), ideea ca Romania trebuie neaparat sa "dezghete", "incalzeasca" sau "relanseze" relatiile cu marele "vecin de la Rasarit" a devenit un refren al discursului de politica externa. Este acest refren doar un simptom al cronicului deficit analitic al comentatorilor care gasesc instinctiv in el o modalitate expedienta de a-si camufla vidul de idei cand vine vorba de a imagina directii de politica externa? Sau trebuie sa citim mai mult printre randuri?
Una peste alta, este de asteptat ca in Romania sa vedem o intensificare a eforturilor de a influenta opinia publica. Neavand nimic de oferit politic, ca securitate si cultural-civilizational Romaniei - actualele noastre formule si aranjamente in aceste privinte fiind infinit superioare -, punctul forte va fi evident argumentul economic: ce bine ar duce-o romanii daca liderii lor ar accepta parteneriatul « economic » cu Moscova.
Este deci usor anticipabil scenariul unui proces in care prima etapa presupune solidificarea si mentinerea unui curent de fundal, coroziv antioccidental, antidemocratic si anticapitalist, folosind influenta institutionala si a unor figuri publice care, la momentele oportune, marcheaza, dirijeaza sau speculeaza acest curent. Pe fundalul acestui continuu zgomot de fond, ce bruiaza eforturile de asanare si occidentalizare a discursului si opiniei publice romanesti, are loc incercarea de convertire treptata, in masura in care conditiile economice, politice sau militare o permit, a discursului negativ intr-unul pozitiv, de simpatie pentru cauza rusa a momentului. Bineinteles ca, in paralel, se va reitera pana la satietate ce oferta economica extraordinara are Moscova pentru Romania. Dar, la un moment dat, s-ar putea sa apara un element nou. Sa vedem despre ce ar putea fi vorba.
Un instrument lipsa
Instrumentarul Moscovei are o problema: lipsa de legitimitate ideologica a Rusiei in lume si, mai ales, in Estul Europei. Altfel spus, ambitiilor geopolitice rusesti le lipseste exact elementul cheie: capacitatea de a capta mintile si inimile, intelegerea si simpatia popoarelor vizate. Est-europenii imbratiseaza in mod spontan valorile si principiile democratiei, libertatii si capitalismului. Iar Rusia nu are o contraoferta viabila. In trecut, cand Sovietele nu se compromisesera inca, Moscova si-a vazut ambitiile hegemonice purtate de valul global al entuziasmului pentru socialism si comunism. Proiectul rus era imbratisat pentru ca materializa speranta miscarii mondiale de stanga. Azi, peisajul ideologic arata cu totul altfel. Iar Rusia se afla in total dezavantaj fata de Occident.
Si aici am atins un punct cu adevarat delicat. Este evident ca Moscova va fi incapabila sa produca o oferta ideologica de anvergura similara proiectului comunist prin care si-a rationalizat si alimentat ambitiile hegemonice globale in secolul XX. Este deci de vazut cum va incerca sa se confrunte cu acest handicap. Stim cu certitudine ca va continua sa investeasca efort si resurse, sponsorizand miscarile si ideologiile antioccidentale, antiamericane si anticapitaliste.
Cand vine vorba insa nu de a demola, ci de a propune ceva constructiv ca alternativa, va fi obligata sa treaca insa in registrul unei strategii particularizante. De exemplu, pare plauzibil ca in spatiul sud-est-european va alimenta un curent reflectand contextul specific regiunii, mai precis, un discurs panortodox, o formula folosita si in trecut. In absenta unei alternative mai bune, acesta poate fi incercat pe principiul "daca nu ajuta, nici nu strica". Astfel, in tari ca Romania, evolutiile din zona discursului religios, miscarile de idei din zona laicatului si dinamica politicii ecleziastice pot capata semnificatii geopolitice foarte acute.
Intrebari finale
Am facut un inventar speculativ al instrumentarului actualelor ambitii hegemonice rusesti. Un exercitiu intelectual, care are exact atata valoare cata suntem pregatiti sa-i acordam. Care va fi pana la urma modul concret de operare al acestor ambitii in Romania si cu ce suces, este o alta discutie. O discutie separata este si daca actualul puseu hegemonic rus va avea timp sa se materializeze inaintea urmatoarei crize sistemice ce pandeste Rusia.
Sa nu uitam ca ea traieste sub tripla presiune a volatilitatilor pietei internationale a resurselor naturale, a deficitului demografic si in asteptarea urmatorului blocaj al sistemului autoritar ce va avea loc inevitabil in virtutea legilor de functionare ale traditiei politice ruse. Nu putem insa sa evitam confruntarea cu alte intrebari cheie.
Cititorul se va intreba: nu este teama de aceste scenarii totusi exagerata? Sigur ca, va spune el, fidela traditiei si impulsurilor sale, Moscova va incerca sa cuprinda Romania in plasa influentei sale. Dar are ea resursele si capacitatea sa dezvolte o strategie sistematica pe directiile enuntate mai sus? Si, mai ales, chiar presupunand ca va incerca sa o faca, se vor gasi in Romania oameni de afaceri gata sa accepte sa fie pionii jocului geopolitic rusesc?
Se vor gasi politicieni romani care sa se autoconvinga de legitimitatea si necesitatea crearii unei "partide ruse"? Se vor gasi formatori de opinie, publicisti si oameni din mass-media care sa pregateasca terenul pentru un curent filorus subminand occidentalismul, valorile democratiei si ale lumii libere? Se vor gasi intre ei unii carora constiinta le va permite sa atace si sa demoleze figuri publice si institutii ce reprezinta legatura dintre Occident si Romania? Se vor gasi voci care vor raspunde chemarii panortodoxismului si vor promova antioccidentalismul, camuflat in mantia acestuia?
Daca la intrebarea privind capacitatile Moscovei reactia normala este un onest "nu stim inca", la cel de-al doilea set de intrebari raspunsul este sigur: da. Categoric, da. Pana la urma, trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca marja de influenta si control al instrumentelor politicii ruse fata de Romania este determinata, in primul rand, nu atat de puterea Moscovei, cat de slabiciunea clasei politice, a formatorilor de opinie si a intregii elite romanesti.
Fara a-i imputa nici un fel de intentii malefice lui Mircea Geoana cu a sa "vizita secreta" la Moscova si fara a confunda registrul speculativ de mai sus cu realitatea datelor publice cunoscute la ora actuala despre aceasta vizita (adica fara a cadea in plasa teoriilor conspiratiei), sa spunem ca acest incident are totusi o calitate.
Ne-a readus in atentie si ne-a obligat (fie si numai pentru cateva minute) sa reconsideram serios cateva teme perene ale geopoliticii romanesti. Teme care, iata, se dovedeste ca lipseau cu desavarsire din dezbaterea electorala de pana acum.
Alegeri SUA
2.episodul "tatar bunar, 1924" a fost o tentativa a urss de a incerca exportul de revolutie. chestia se intampla in basarabia si, reconfirmata in 1940, explica reactia emotionala a regimului antonescu, de curatare (criminala, de acord) a teritoriului.
oricum, dupa acest episod, parlamentul romaniei a votat rapid, in unanimitate, scoaterea in afara legii a partidului comunistilor din romania - cel care sustinuse actiunea, asa cum a facut si in 1940.
3. ana pauker, alexandru barladeanu, silviu brucan si restul tovarasilor s-au scolit la moscova si au adus, de acolo, "lumina" comunismului.
4. ceausescu s-a suparat pe gorbaciov nu pentru ca lasa liber blocul estic, ci pentru ca se prapadea comunismul de sorginte stalinista.
5. pe 22 dec. 1989, ion iliescu (afirmatie filmata si, partial, publicata): "am sunat la ambasada sovietica, sa le spunem cine suntem si ce vrem".
6.victor surdu (actual psd) a fost primul presedinte al partidului democrat agrar din romania, denumire identica formatiunii pro rusesti din basarabia inceputului anilor 90. acelasi surdu a fost si primul presedinte al lukoil in romania.
7.ziarul ziua a fost subventionat masiv si constant de catre acelasi lukoil, in pofida trasnailor "anti-rusesti" publicate in paginile sale, un timp.
8.dinu patriciu avea afaceri in rusia inca de la mijlocul anilor 90, asta in timp ce clama politic faptul ca "viitoarea romanie ar trebui sa fie o casa cu calcanul spre est". ulterior, adevaratul substrat a fost dezvaluit prin afacerea petromidia si restul, inclusiv manevrele pro sterling, in momentul in care era limpede ca perimetrul din marea neagra va raveni, in cea mai mare parte, romaniei. ia uitati-va cine face parte dintre beneficiarii celebrei concesiuni date de catre guvernul tariceanu firmei "canadiene".
9.dl geoana = moscova = ?...
Ambele isi au radacinile intr-o nostalgie dupa imperiul de altadata, imbinata cu o teama paranoida in fata sfidarilor globalizarii. Ambele se simt amenintate de centrul de putere nascand al UE--pe care ambele incearca sa-l saboteze, desi prin metode diferite.
Rusia, prin crearea unei coloane a cincea in tari precum Ucraina, Bulgaria, Serbia, Romania, sau chiar Germania si Italia. Dar dl Aligica o zice mai bine.
Marea Britanie, prin politica de diluare a institutiilor europene si prin sprijinirea unor candidati la adeziune precum Turcia, care odata intrata s-ar ralia probabil pozitiei lor. Sa nu uitam campaniile de presa ale lui Rupert Murdoch, batranul crocodil din colonii. Influenta lui se afla, probabil, in spatele votului negativ al irlandezilor in 2008 la referendumul asupra Tratatului de la Lisabona--impotriva propriului lor interes national.
Poate ca aceasta idee, a unei axe Londra-Moscova, pare trasa de par unora, si impotriva naturii. Dar n-ar fi prima data in istorie. Amintiti-va de coalitia anti-napoleoniana. Sau chiar exemple mai recente...
In UE, Franta si Germania - cele mai socialiste tari, traditional prietene cu Rusia si cei mai mari sustinatori ai lui Putin in prezent, fac jocul Rusiei nu Marea Britanie.
Marea Britanie, cu conservatorii ei, cu si fara imperiu, e anti-Rusia.
In plus, tu nu intelegi ca izolarea sau combaterea Rusiei nu prespune crearea unui super stat socialist la Bruxelles, ci pur si simplu o societate cat mai libera si cu o economiei de piata cat mai libera in care oamenii inteleg valoarea libertatii. IN Europa nu o sa mai fie conflicte militare de superputeri, decat daca vine Apocalipsa, ci conflicte de idei.
Cel mai important conflict de idei e urmatorul : cum sa nu devii dusmanul tau incercand sa-l combati, i.e. cum sa nu devii o societate aproape comunista si filo sovietica aratandu-te antisovietic, cazul Frantei inainte de '89; cum sa nu devii un super stat politenesc si militarist fara sa devii Rusia lui Putin, cazul SUA intr-o anumita masura sub Bush si Obama, si problema UE in viitor.
Pe scurt, as dori mai multe analize de la d-voastra.
Iar setul de intrebari :
"Se vor gasi formatori de opinie, publicisti si oameni din mass-media care sa pregateasca terenul pentru un curent filo rus subminand occidentalismul, valorile democratiei si ale lumii libere? Se vor gasi intre ei unii carora constiinta le va per mite sa atace si sa demoleze figuri publice si institutii ce reprezinta legatura intre Occident si Romania?"
cu raspunsul : "sigur ca da"
este cea mai TRISTA REALITATE de dupa 1989 !!
Eu ii consider TRADATORI DE TARA pe toti cei care avand ca motivatie avantajele materiale continua sa lucreze in trusturile de presa : ale lui Vantu,Voiculescu,Patriciu etc..
Exista si locuri in care poti lucra fara sa-i servesti pe rusi .
In acest moment in Romania exista un puternic curent filorus.Dupa '90 s-au strecurat in Romania profitand de granita permisiva de pe Prut o multime de agenti de influienta, de "oameni de afaceri" de studenti cu sarcini multiple. Unii sint in adormire, altii activi dar intreaga retea exista in perfecta ordine. Serviciile noastre sunt depasite si voit sau nu au scapat fenomenul de sub control. La nivel inalt exista oameni politici (un ex. este Gusa) care sunt in solda Moscovei. Acestia influienteaza opinia publica, faciliteaza privatizari dubioase, transmit informatii. La ora aceasta metalurgia Romaniei si productia de aluminiu este in mana Moscovei. E bine sa retineti relativitatea notiunii de privat in ceea ce priveste orice companie din Rusia. Lupta este cu atat mai teribila cu cat interesele Moscovei in zona sunt majore (Transnistria si R.Moldova, stoparea proiectului Nabuco, blocarea accesului UE la Marea Neagra instaland la Bucuresti un guvern marioneta..) Insasi asa zisi oameni de afaceri romani (Patriciu) sunt "stimulati" in actiunile lor de Moscova si-si negociaza prosperitatea acolo. Nu Romania este vinovata de nivelul actual al relatiilor ci Moscova care nu-si poate struni tendintele hegemonice in zona si recurge la orice mijloace pentru a influienta decizia in tarile vecine ei. Relatia cu Moscova trebuie sa faca obiectul actiunilor comune si unitare discutate in CSAT si nu a vizitelor pe furis in scopul negocierii sustinerii in alegeri contra avantaje ulterioare de cine stie ce natura.
Se simte prezenta rusilor in economia noastra precum si in asa zisele firme private.
Pana si eu le "miros"
Eu sper totusi ca serviciile noastre sa-si revina si sa nu scape fenomenul de sub control
Iar coruptia generalizata ar putea avea si forma perversa de "sistem mafiot", asa cum comunismul a practicat "terorismul de stat".
Felicitari pentru articol, e limpede si mai ales e binevenit in perioada asta!
Care sa fi fost trecutul acela al necompromiterii? Caci din primele momente ale bolsevismului a inceput oroarea, chiar daca lumea se incapatsina sa n-o vada (vezi raspuns#1/1). E mult irational in stingismul occidental, slugarnicie inexplicabila (daca nu cumva va fi fost , simplamente, cedarea arghirofila) . Iesirea din inertie au marcat-o un Istrat/Suvarin, Koestler, Orwell, Gide si , cu toate astea , ardorea si procomunismul stingii/inteligentsiei occidentale a durat, hat, tirziu, dupa WWII, pina la Praga 1968.