Sinonim cu moartea clinica a orasului, Sorin Oprescu traieste intr-un univers paralel, unde soarele rasare dupa orele 15 si nu neaparat cand apare Ion Iliescu. In lumea lui, un paienjenis de autostrazi suspendate leaga Primaria de PSD, de Traian Basescu si de PDL, de alti particulari foarte bogati sau anonimi. Viitorul candidat la functia suprema in stat degeaba se opreste buimac pe la raspantii ca un chirurg pus sa opereze fara bisturiu. Pe unde s-o taie? Pe cine sa salveze? Nu mai e cazul Bucurestiului. Centrul istoric sta cu burta deschisa si cu matele pe-afara de luni de zile. Operatie reusita, pacientul mort. Oprescu iarasi candidat? Cine se mai bucura?

Desigur, candidatura sa ar mai aduce o raza de speranta in viata bucurestenilor care spera sa-l vada dormind in alte asternuturi publice. Insa bucuria lor ar insemna nefericirea unui popor. Oprescu, candidat independent? Da, dar independent si de vointa lui Ion Iliescu, Patriciu sau PSD. Daca asa va fi, cum se aude, cel care se bucura este Traian Basescu. Ceva si mai obscur decat planurile sale edilitare s-a intamplat cu planurile politice ale primarului care va ramane in istorie doar cu darele lasate de mosicraciuni in Cartea Recordurilor.

Semnele unei bizare si inexplicabile metamorfoze politice au aparut cam pe vremea cand consilierii sai proveniti din cabinetele lui Ion Iliescu si PSD l-au parasit, punandu-se in slujba lui Radu Duda. Au mai fost cateva vizite particulare la Iliescu acasa dupa care a urmat marea despartire. Taierea ombilicului care-l tinea legat de parintele sau politic, Ion Iliescu, si marea decuplare de aripile anti-Geoana din PSD au deocamdata autor necunoscut.

Un indiciu aparent precis a venit inca de prin luna iulie de la specialistul PSD in perdele de fum, Viorel Hrebenciuc: Traian Basescu il excita pe Sorin Oprescu sa candideze. Venita de Hrebenciuc, prima reactie fireasca este: diversiune! Dar cand omul subteranelor insista si scoate la suprafata pretinsi oameni de afaceri dispusi sa investeasca in candidatul Oprescu, teoria retragerii lui Geoana si inlocuirea sa cu independentul lui Iliescu miroase a prostie.

Pentru ca banii din jurul Primarului General nu miros a PSD sau Patriciu. Cine le ia urma si adulmeca numele lui Tiberiu Urdareanu, dat in fapt de Hrebenciuc, ajunge repede la Cotroceni. Alte firme, intrate de curand in painea Bucurestiului, miros tare a Videanu si PDL. O scurta privire pe blogurile adversarilor lui Basescu si il gasim pe Urdareanu tocat cu harnicie. Intamplator?

Avem apoi destule semnale ca PSD e sincer ingrijorat de ceea ce pare o candidatura iminenta. Ion Iliescu isi calca pe inima si da interviuri ca sa risipeasca orice confuzie, anuntand ca Mircea Geoana e candidat pe bune. Partidul l-a masurat pe Oprescu ca sa vada de unde ia voturi. Supriza, de la Traian Basescu cel mai putin: din zestrea de 6 procente cate ar avea azi Oprescu, doar 11% vin de la Basescu, 14% de la Geoana si 17% de la Antonescu. Tind sa cred insa ca sondajul PSD e in realitate mai dramatic pentru Mircea Geoana.

Decuplat de PSD si Iliescu, candidatul Oprescu devine inofensiv. Fara masinaria de partid in spate, fara logistica si capacitate de mobilizare, sansele sale de castig sunt mici. Insa candidatura sa va zapaci electoratul PSD si va rupe voturi de la Geoana si Antonescu. Cei doi se vor face si mai mici in raport cu principalul lor adversar. Imaginea va fi aceasta: trei mititei si unul mare. Altfel spus, voturile anti-Basescu se vor fragmenta iar in turul doi va intra un candidat cu un scor descurajator.

La fel cum activitatea sa de primar e un secret administrativ bine pazit, si transformarea politica e ca o reteta scrisa la spitalul universitar: indescifrabila. Cine e vrajitorul care l-a rupt de alchimistii care faceau din Oprescu antidot impotriva Basescu? Pe ce filiera o fi ajuns un personaj din cretacicul politicii romanesti ca Octav Cozmanca sa-i coordoneze campania? Cine sunt, de fapt, noii stapani ai omului fara stapan?