Intrebarea e simpla "De ce ura si resentimentul par sa domine astazi societatea romaneasca?"

Nu radicalizarea politica, alegerile sau criza economica sunt cauzele adanci ale crizei morale prin care trece Romania. Toate acestea sunt doar influente de moment care duc la exacerbarea situatiei.

Primul motiv, cel principal, este faptul ca nu ne-am impacat cu trecutul. Cum in Germania postbelica a existat denazificarea in Romania era necesara o decomunizare. N-a avut loc.

In 1989 nu a existat un grup de oameni credibili, nemanjiti, care sa preia puterea. Dupa care a urmat manipularea si minciuna. Prima minciuna de care-mi aduc aminte este cea conform careia nu se poate filma in Piata Victoriei pentru ca e ceata, nu era nicio ceata. Era prin ianuarie sau februarie 90. A urmat Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, Piata Universitatii, alegerile castigate de Iliescu si mineriada.

Din acel moment sansa decomunizarii s-a pierdut. Populatia a acceptat ca realitate ce se spunea la televizor. Cei din Piata Universitatii, naivi si idealisti, au fost izolati de restul societatii. Ura, ca institutie in media romaneasca, nu e noua. Ea a aparut in 1990 odata cu fituica "Romania Mare". Prin vocea tolerata a lui Vadim Tudor orice valoare care strabatuse desertul moral al comunismului a fost trecuta in derizoriu, a fost manjita in moduri inimaginabile. In uralele unei mari parti din populatie.

Sub regimul Iliescu cumva presa, cei de azi, Nistorescu, Rosca Stanescu, Cristoiu, Academia Catavencu si mai ales Romania Libera, au facut, cu mult mai mult talent decat o fac o parte din ei azi contra lui Basescu, ca Ion Iliescu sa piarda alegerile in 96, plus nepretuitul ajutor al lui Virgil Magureanu. Astfel pe scena politica presa si serviciile au impus un presedinte. Cei care sperau in democratie au acceptat cu bucurie ajutorul serviciilor secrete. Ar trebui sa regretam pentru ca astfel compromisul a fost facut. Alternanta la putere n-a fost tocmai democratica. Dusmanii de ieri au devenit prietenii de azi.

A urmat criza economica si luptele interminabile, fracturarea societatii, atomizarea ei, guverne incompetente si hidoasa alegere dintre Iliescu si Vadim. Dar regimul Constantinescu ne-a dat scopuri, NATO si UE. De acestea nu s-a putut dezice nimeni.

Aceste doua scopuri au permis societatii sa treaca prin regimul Nastase, acesta a avut un scop si a reusit intrarea in NATO, cu nefericitul ajutor al evenimentelor de la 11 septembrie. Alegerea lui Traian Basescu a dat societatii un scop si incredere. Cand nimeni nu spera sa aderam la 1 ianuarie 2007 Traian Basescu a afirmat-o si am si reusit aderarea. Cat de mari si ale cui sunt meritele este o alta discutie.

In toata aceasta perioada de la micile invarteli s-a ajuns la acte de coruptie majore, la devalizari de banci, la Caritasul tolerat de lege, la zeci de scandaluri fara vinovati, la un amestec hidos de interese economice mixate cu interese de partid sau politice. Justitia a fost supusa iar valorile morale trecute in desuetitudine.

Si ne-am trezit pe 2 ianuarie 2007 cu o tara in care decomunizarea n-a avut loc, cu o presa deprinsa cu ura ca institutie si cu exercitiul influentei majore in domeniul politic, fara personalitati credibile, cu mecanismele democratice parazitate de interese de afaceri si aflate sub influente obscure, fara valori morale si fara niciun scop.

Frica, nesiguranta, minciuna, compromisul, neputinta, interesele, disperarea, lipsa de educatie, lipsa de dialog, lipsa bunului simt, lipsa valorilor, toate ne-au dus aici, la ura si resentimente. De 20 de ani alegem drumul cel usor si acum am realizat ca ne-am ratacit.

Nu oameni ci idei si principii au sa ne redea drumul corect.

Citeste si comenteaza pe Romania Obiectiva.