* Unei idei, despre care multi ar spune ca este un non-subiect, i se ofera suficiente oportunitati.
* Gasesti prieteni care te ajuta sa transformi ideea in realitate.
* Gasesti cinci oameni care, dand dovada de un curaj ametitor, isi expun fragilitatea vorbind despre depresia lor. Nu pentru glorie si nici pentru bani, ci doar pentru a-i ajuta pe ceilalti. Sa inteleaga mai bine si sa se simta mai bine intelesi.
* In ciuda oricarei adversitati, ziare, televiziuni si radiouri altfel concurente vorbesc despre acei cinci oameni, demonstrand ca in mass-media din Romania mai exista inca o doza consistenta de noblete profesionala.
* Desi zeci de mii de romani i-au ascultat pe cei cinci curajosi, dintre sutele de mesaje primite unul singur este rauvoitor.
* Afli ca nu esti singurul care a vorbit despre asta (cititi va rog aici si aici doua povesti extraordinare despre curaj).
* La finalul unei zile de luni, incepi sa plangi de emotie. O emotie adusa de mesajele altor oameni care vorbesc despre fragilitatea lor nu pentru glorie si nici pentru bani, ci doar pentru a-i ajuta pe ceilalti. Si atunci stii, stii nu ti se pare, ca Romania se transforma intr-o tara frumoasa cu mai multi locuitori decat Romania de la televizor.
Cateva dintre mesajele celor care s-au intalnit cu “Urata”:
Grig Tomulescu
M-am intalnit si eu cu “Urata”. Am 23 de ani si am avut un episod de depresie.
Am fost la un pas de a abandona facultatea si acum sunt bine si gata sa spun lumii povestea mea. Putini au fost atunci alaturi de mine, doar doi colegi de la facultate si familia, desigur, care m-au ajutat sa trec peste asta. Astazi sunt bine, trec cu voia lui Dumnezeu in anul 5, duc o viata in care ma bucur de tot ce vad, aud sau simt pentru ca daca pot gasi ceva bun in ce mi s-a intamplat ESTE CA LUMEA MI SE PARE ALTFEL ACUM SI PRETUIESC FIECARE PERSOANA, MOMENT SAU BUCURIE LA MAXIM. Nu e mereu usor sa vorbesti despre asta dar cred ca nu poti fi decat de ajutor cand faci asa ceva, dai dovada ca se poate si dai si speranta celor care sunt acum cum ai fost tu odata...
Hidalgo
Cel mai greu in povestea asta cu "Urata" sau cu "cainele mare si negru care ma insoteste mereu", asa cum o numea Churchill, este neputinta si perioadele alea de furie cand te intrebi de ce, de unde, ce nu fac bine si toate lucrurile frumoase pe care le eviti, suferinta pe care i-o provoci celui/celei de langa tine.
Apoi iar vine ea, "Urata" si iti da un sut in bot, zici ca viata e nasoala, apoi brusc ti-e frica de moarte, panica, anxietate generalizata. Foarte rar si numai cu mai multe beri/jagger shoturi sau alte alcooluri devii maniac, plin de incredere in tine incat a doua zi zici, frate, sunt bipolar. Nu stiu care-i solutia, dar in orice caz nu evitarea. Banuiesc ca dragostea de Dumnezeu si de oameni ne poate salva in cele din urma... Sanatate si Doamne-ajuta tuturor!
Adina
La mine a venit “Urata” dupa o perioada grea, o perioada pe care am crezut ca o depasisem, dar se pare ca sufletul meu nu era impacat...M-a luat prin surprindere....nu imi mai doream nimic, cu toate ca aveam foarte multe, nu puteam aprecia nimic, imi doream doar sa imi revin si sa pot "simti". Orice: tristete, suparare, placere, durere, orice....e ingrozitor....nu tine de vointa, nu stiu de ce tine... Pur si simplu se strica resortul interior si zilele trec, din ce in ce mai triste si mai mohorate, dar amintiri din acele zile nu mai am. Stiu doar ca au fost gri. Iti pierzi memoria si concentrarea. Si poate ca e mai bine asa. Vestea buna e ca intr-o zi vezi Lumina si o vezi mult mai sclipitoare decat pana atunci, incepi sa o percepi, devii constient de ea, dar asta numai cu rabdare si cu terapie. Lumina (pentru mine) reprezinta de fapt micile bucurii ale vietii, apropierea de semenii nostri si iubirea lui Dumnezeu. Este important sa stii ca nu numai tu treci prin asta, e bine sa stii care sunt simptomele si cel mai important e ca exista Speranta.
Dan
Din proprie experienta... cand esti acolo e bine sa vorbesti cu oamenii. Sa pastrezi contactul, chiar daca ce zic ei suna gol. Si da, lucrurile simple conteaza. Asta stii si inainte si dupa depresie, dar dupa aceasta capata alt ton si parfum.
Beatrice:
Eu fara tristete nu as putea trai fericita :). Am nevoie de acel Sensucht nemtesc care vine cu Mahler si Thomas Mann in aceeasi masura in care am nevoie de muzica greceasca si soare mediteranean. Tristetea aduce purificare, catharsis si innobilare.
In schimb, depresia nu numai ca nu te imbogateste cu nimic, dar te saraceste de absolut orice. Depresia este gri. Daca as putea sa aleg intre tristetea mea nativa si o viata blissful, as alege sa raman cu alternanta melancolie-exaltare. Dar as plati oricat si cu orice sa nu mai am depresii. Sa nu mai cunosc teama, care e mai infioratoare decat gandul ca nu te iubeste nimeni si mai groaznica decat intrebarile legate de conditia umana.
Anonim
La mine a inceput cu izolarea de societatea pe care nu o mai intelegeam. Apoi intr-o saptamina am slabit 14 kg nefiind in stare sa mananc nimic. E greu sa intelegi daca nu ai trecut... si mai e o stare de rau interior... imens... fara leac sau putere de descriere. Un rau fizic pe care nu-l poti localiza. Inapoi drumul e lung si, cand poti sa rizi din nou, stii ca ai ajuns la liman.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Acest sistem de iluzii pe care ne proptim zilnic, mentinandu-ne sanatatea mentala, e numit -printr-o amuzanta metafora- de filosoful Liiceanu, "morcovul existential".
Asa ca, sa-i dam "uratei" sa haleasca zilnic din "morcovul existential" si astfel poate scapam de ea :)
Toate felicitarile pentru modul in care iti implinesti menirea de jurnalist. Ma bucur imens ca ai primit atatea confirmari ca iti faci treaba bine. E o binecuvantare sa stim ca mai exista oameni ca tine in presa romaneasca. Nu sunteti multi, dar cati sunteti reusiti sa mai oferiti o speranta ca nu totul e pierdut in Romania.
Keep up the good work, Vlad! ;)
PS: nu ai fost singurul care a plans ieri.
Din fericire, eu nu stiu cine e Urata. Am zarit-o poate in perioada adolescentei, si am zabovit cu privirea asupra ei, mai mult din teribilismul varstei decat din cauze justificate.
Dar ma uit in jur, si vad oameni care impart totul cu Urata...si iarasi nu ii inteleg.
Pe cei dragi mie, incerc mereu sa nu ii las sa pice. Ii simt cand aluneca, si atunci fac tot ce pot sa ii prind. Nu sunt vreun soi de erou. Departe de mine asemenea infatuare.
Insa am inteles, atat de bine, scopul lucrurilor marunte. Lucrurile marunte imi dau energia care ma tine la suprafata. Ele imi dau energia sa ii ajut pe altii. Am 25 de ani, dar am pastrat in mare parte atitudinea unui copil. Inteleg seriozitatea si gravitatea lucrurilor, insa le abordez in acelasi mod in care un copil cerceteaza o jucarie noua..cu inima usoara, cu interes, si cu zambetul pe buze.
Iar lucrurile marunte, ca despre ele vorbeam, alimenteaza toata aceasta instalatie. Sa vorbesti de bucuria lucrurilor marunte, e deja un stereotip. Insa nu ii dati cu tifla...s-ar putea sa fiti surprinsi
"Growing up it's not all what is cranked up to be"
E bine ca nu ai avut parte de Urata...si sper sa nu ai vreodata. Oricum.. imi place cum gandesti :).
Atunci cand cadeam, sotul meu m-a prins si m-a ridicat inapoi in lumina, cand mama mea era sa cada, am intins mana si am ridicat-o ! Prietenii se ajuta intre ei, ne ajutam unii pe altii ! suntem facuti sa nu traim singuri, sa fim in legatura unii cu atii , sa ne pazim pe noi si prietenii, apropiatii nostri, sa nu fim singuri, sa nu ne izolam ! Asa ne salvam si sufletul si salvam si sufletul tarisoarei noastre !
frunzarind apoi pagina hot, am vazt numele lu' vlad. am zis: hopa, asta tre' sa fie ceva.
e mai mult decat ceva. e o definitie a termenului jurnalist. definitie a stirii. metafora a documentarului. raspunde in cateva propozitii (vezi introducerea), la intrebarile esentiale raportate direct la imediata realitate, o arata pe aceasta demascand sursa. si are muuulte surse. repet: in cateva cuvinte, totul. daca se face asta, il propun pentru jurnalistul anului.
bravo domnucule vlad si bravo cetitorilor.
no, un fost jurnalist
post ceva: ca sa nu te vinzi, sa ai ceva de vanzare. asta da produs (deh, fiecare cu Urata lui iara a me s-o spariat cand am cetit de fata cu ea). mai mult decat ceva.
1 - ritmul alert in care ne trece viata ne istoveste de energia necesara comunicarii cu alte persoane sau pur si simplu contemplarii naturii. Schimbarile repetate care se petrec in jurul nostru de dezorienteaza.
Avem nevoie de stabilitate in viata noastra, avem nevoie de "radacini", de repere in viata pentru a avea o baza solida - ele pot fi: familia, prietenii apropiati, locuinta, natura, chiar si ritualurile (sacre sau nu) si indraznesc sa zic credinta in Dumnezeu (pentru cei care sunt crestini).
2 - relativizarea valorilor: cand nimic nu mai e fix, cand ce azi e bine maine e rau pentru ca adevarul e relativ,creierul nu mai poate construi o imagine logica,cauzala asupra realitatii.
Incercati sa nu va lasati influentati de gandirea "politicaly correct" a opiniei publice pentru ca ea se schimba in functie de interese, iar perceptia realitatii va trebui reconstruita cu efort suplimentar.
3 - societatea de consum (vezi reclame, promotii etc), de tip nihilista care ne indeamna sa consumam facandu-ne promisiuni desarte despre cum vom fi mai fericiti. In realitate, imediat dupa ce ai cumparat iti spun ca ai luat ceva uzat moral pentru ca azi a aparut un produs nou iar tu cazi in depresia ca ai fost inselat si o iei de la capat in cautarea fericirii promise. In plus, aduce un stres decizional pentru ca o alegere proasta te poate costa scump.
4 - unele mesaje transmise pe canalele audio-video (in special TV) sunt profund nocive: cultivarea agresivitatii (vezi stirile si filmele de pe toate posturile generice), a neincrederii in oameni (oricine te poate hacui sau iti poate viola copilul precum iti prezinta stirile),denigrarea familiei si promovarea sexualitatii pana la perversiune ("educatie sexuala").
Petreceti mai putin timp in fata TV.
Pentru mai multe detalii, recomand "Stiinta si razboiul sfarsitului lumii" - Virgiliu Gheorghe
Ultima lovitura ma va urmari toata viata. As vrea sa pot da timpul inapoi - as fi facut totul altfel. Nu este mare lucru dar niste oameni nenoriciti si mai urati la suflet m-au doborat. De curand am avut nunta, care se presupune k trebuie sa fie cel mai frumos moment. Eu iubesc pozele si mi-am dorit niste poze deosebite si o filmare profesionista la care sa ma uit cu placere peste ani. Am dat unui om o multime de bani (mult mai mult decat se vehiculeaza pentru astfel de servici) ca sa imi implineasca aceasta dorinta in schimb el si-a batut joc de noi si acum nici nu vreau sa ma uit la poze, nici nu vreau sa aud de filmare, nu sunt ceea ce trebuia. Sunt furioasa pe mine insami ca mi-am permis sa fiu pacalita in acest hal. Il urasc pe acel om. Mi-a distrus viata. De mai bine de 4 luni nu am liniste. Nu pot sa trec peste acest moment. Plus ca in ziua nunti am fost stresata asa cum este orice mireasa si am uitat o multime de lucruri, printre care si anumite momente care trebuiau pozata/filmate dar de asta ar fi trebuit sa aiba grija un fotograf profesionist asa cum ni s-a prezentat. In schimb am luat teapa vietii si din cauza asta nu mai am liniste. As da orice sa ma pot intoarce in timp si sa nu apelez la aceasta persoana, sa imi ascult instinctu care striga in mine k nu e bine ce fac.
... mai ales ca tu meritai niste poze extraordinare, asa cum se astepta toata lumea, cele mai frumoase din lume!.. si vine un nenorocit si isi bate joc de toata imaginea ta, din capul tau de fapt, care nu are nici o legatura cu ce vedem noi ceilalti la tine.. si asta daca ne uitam cumva...
Ramii in casa acolo, stai ascunsa, ca daca te vedem pe strada poate te si batem!
... sau mai exista varianta sa te amuzi de intimplare si sa-ti dai seama ca intr-o viata de om asta e un mic amanunt peste care ai putea sa treci cu un hohot de ris....
btw, mie mi-au iesit trei poze la nunta, pentru ca restul au fost voalate... (era cu mai multi ani in urma, inainte de era digitala) ... si vorb-aia, cu tot neamu si invitatii, cu autocaru la studio la fotograf, stai asea, mina mai sus, zimbiti, dintii.. sa vina si soacra mica, si cu nasa, si cu matushea, si cu mamaia d-a patra, si.... trei poze din trei ore la fotograf!... niste strimbaturi... Am suferit cam zece ani dupa asta, iar pe fotograful ala l-am ruinat! si pe urma l-am jupuit si i-am dat cu sare si l-am plimbat asa cu Dacia - papuc prin oras sa-l scuipe lumea...
hehehehehe... relaaaaaax, baby! A fost cel mai frumos moment si cu poze si fara poze!
Sau ai facut nunta aia doar ca sa ai la ce te uita cu placere peste ani de cind ai fost tu cea mai frumoasa din lume in cel mai frumos moment al tau? Alt moment frumos nu crezi vei mai intilni in viata? Inseamna ca s-a terminat? Asta a fost ultimul semafor pe verde?
Iar remarca "Ramii in casa acolo, stai ascunsa, ca daca te vedem pe strada poate te si batem!" este graitoare!
Sunt din ce in ce mai multi dintre noi care vad lumina, totusi multi altii inca orbecaim. E bine sa scriem despre asta, sa cautam impreuna, sa schimbam idei. Multumim pentru articol!
Omenirea sufera datorita razvratirii care a adus pacat si moarte.De cca 6000 ani s-a demonstrat ca omul fara Dumnezeu nu poate s-o duca bine.Prin Isus suntem rascumparati din pacat si moarte,avind astfel posibilitatea sa traim o viata fericita si pentru totdeauna,conform scopului initial al lui Dumnezeu.
DUMNEZEU NU NE-A UITAT!!!