Urâta: Cand România se transforma intr-o tara frumoasa...

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Marţi, 8 septembrie 2009, 19:11 Actualitate | Opinii

Vlad Mixich
Foto: Hotnews
Cu ani in urma, copil fiind, l-am intrebat pe un preot: „De ce Dumnezeu ingaduie atat de mult rau pe pamant?”. Mi-a raspuns ca raul nu e mai numeros, dar este mult mai zgomotos decat binele. Reactiile la articolul multimedia „A venit Urâta!”, publicat luni pe HotNews.ro si Deutsche Welle, mi-au dat un raspuns cutremurator la intrebarea: „Cand se va transforma Romania intr-o tara frumoasa?”. Am aflat ca, in spatele ecranelor de televizor, exista deja o alta Romanie. Atat de indepartata de politica si de scandalurile din jurul puterii si atat de placut surprinzatoare. Iar atunci cand Romania se transforma intr-o tara frumoasa...

    * Unei idei, despre care multi ar spune ca este un non-subiect, i se ofera suficiente oportunitati.
    * Gasesti prieteni care te ajuta sa transformi ideea in realitate.
    * Gasesti cinci oameni care, dand dovada de un curaj ametitor, isi expun fragilitatea vorbind despre depresia lor. Nu pentru glorie si nici pentru bani, ci doar pentru a-i ajuta pe ceilalti. Sa inteleaga mai bine si sa se simta mai bine intelesi.
    * In ciuda oricarei adversitati, ziare, televiziuni si radiouri altfel concurente vorbesc despre acei cinci oameni, demonstrand ca in mass-media din Romania mai exista inca o doza consistenta de noblete profesionala.
    * Desi zeci de mii de romani i-au ascultat pe cei cinci curajosi, dintre sutele de mesaje primite unul singur este rauvoitor.
    * Afli ca nu esti singurul care a vorbit despre asta (cititi va rog aici si aici doua povesti extraordinare despre curaj).
    * La finalul unei zile de luni, incepi sa plangi de emotie. O emotie adusa de mesajele altor oameni care vorbesc despre fragilitatea lor nu pentru glorie si nici pentru bani, ci doar pentru a-i ajuta pe ceilalti. Si atunci stii, stii nu ti se pare, ca Romania se transforma intr-o tara frumoasa cu mai multi locuitori decat Romania de la televizor.

Cateva dintre mesajele celor care s-au intalnit cu “Urata”:

Grig Tomulescu

M-am intalnit si eu cu “Urata”. Am 23 de ani si am avut un episod de depresie.
Am fost la un pas de a abandona facultatea si acum sunt bine si gata sa spun lumii povestea mea. Putini au fost atunci alaturi de mine, doar doi colegi de la facultate si familia, desigur, care m-au ajutat sa trec peste asta. Astazi sunt bine, trec cu voia lui Dumnezeu in anul 5, duc o viata in care ma bucur de tot ce vad, aud sau simt pentru ca daca pot gasi ceva bun in ce mi s-a intamplat ESTE CA LUMEA MI SE PARE ALTFEL ACUM SI PRETUIESC FIECARE PERSOANA, MOMENT SAU BUCURIE LA MAXIM. Nu e mereu usor sa vorbesti despre asta dar cred ca nu poti fi decat de ajutor cand faci asa ceva, dai dovada ca se poate si dai si speranta celor care sunt acum cum ai fost tu odata...

Hidalgo

Cel mai greu in povestea asta cu "Urata" sau cu "cainele mare si negru care ma insoteste mereu", asa cum o numea Churchill, este neputinta si perioadele alea de furie cand te intrebi de ce, de unde, ce nu fac bine si toate lucrurile frumoase pe care le eviti, suferinta pe care i-o provoci celui/celei de langa tine.
Apoi iar vine ea, "Urata" si iti da un sut in bot, zici ca viata e nasoala, apoi brusc ti-e frica de moarte, panica, anxietate generalizata. Foarte rar si numai cu mai multe beri/jagger shoturi sau alte alcooluri devii maniac, plin de incredere in tine incat a doua zi zici, frate, sunt bipolar. Nu stiu care-i solutia, dar in orice caz nu evitarea. Banuiesc ca dragostea de Dumnezeu si de oameni ne poate salva in cele din urma... Sanatate si Doamne-ajuta tuturor!

Adina

La mine a venit “Urata” dupa o perioada grea, o perioada pe care am crezut ca o depasisem, dar se pare ca sufletul meu nu era impacat...M-a luat prin surprindere....nu imi mai doream nimic, cu toate ca aveam foarte multe, nu puteam aprecia nimic, imi doream doar sa imi revin si sa pot "simti". Orice: tristete, suparare, placere, durere, orice....e ingrozitor....nu tine de vointa, nu stiu de ce tine... Pur si simplu se strica resortul interior si zilele trec, din ce in ce mai triste si mai mohorate, dar amintiri din acele zile nu mai am. Stiu doar ca au fost gri. Iti pierzi memoria si concentrarea. Si poate ca e mai bine asa. Vestea buna e ca intr-o zi vezi Lumina si o vezi mult mai sclipitoare decat pana atunci, incepi sa o percepi, devii constient de ea, dar asta numai cu rabdare si cu terapie. Lumina (pentru mine) reprezinta de fapt micile bucurii ale vietii, apropierea de semenii nostri si iubirea lui Dumnezeu. Este important sa stii ca nu numai tu treci prin asta, e bine sa stii care sunt simptomele si cel mai important e ca exista Speranta.

Dan

Din proprie experienta... cand esti acolo e bine sa vorbesti cu oamenii. Sa pastrezi contactul, chiar daca ce zic ei suna gol. Si da, lucrurile simple conteaza. Asta stii si inainte si dupa depresie, dar dupa aceasta capata alt ton si parfum. 

Beatrice:

Eu fara tristete nu as putea trai fericita :). Am nevoie de acel Sensucht nemtesc care vine cu Mahler si Thomas Mann in aceeasi masura in care am nevoie de muzica greceasca si soare mediteranean. Tristetea aduce purificare, catharsis si innobilare. 
In schimb, depresia nu numai ca nu te imbogateste cu nimic, dar te saraceste de absolut orice. Depresia este gri. Daca as putea sa aleg intre tristetea mea nativa si o viata blissful, as alege sa raman cu alternanta melancolie-exaltare. Dar as plati oricat si cu orice sa nu mai am depresii. Sa nu mai cunosc teama, care e mai infioratoare decat gandul ca nu te iubeste nimeni si mai groaznica decat intrebarile legate de conditia umana. 

Anonim

La mine a inceput cu izolarea de societatea pe care nu o mai intelegeam. Apoi intr-o saptamina am slabit 14 kg nefiind in stare sa mananc nimic. E greu sa intelegi daca nu ai trecut... si mai e o stare de rau interior... imens... fara leac sau putere de descriere. Un rau fizic pe care nu-l poti localiza. Inapoi drumul e lung si, cand poti sa rizi din nou, stii ca ai ajuns la liman.

























Material sustinut de Superbrands

Help Net, 19 ani de excelenta pe piata farma

Help Net Farma opereaza una dintre cele mai importante retele de farmacii din Romania si face parte alaturi de Green Net - importatorul si distribuitorul de suplimenti nutritivi si dezvoltatorul lantului exclusivist Beautik Haute Perfumerie, din grupul Farmexim, primul importator si distribuitor de produse farmaceutice din Romania.

5681 vizualizari

  • +1 (1 vot)    
    morcovul existential (Marţi, 8 septembrie 2009, 19:42)

    dani [anonim]

    In 2002 a aparut "Usa interzisa" a lui Gabriel Liiceanu, care incepe chiar cu tema depresiei si o detaliaza pe mai bine de 10 pagini, analizandu-si propria confruntare cu "urata". El vorbeste de "ciroza sufleteasca" survenita in urma "dezagregarii sistemului de iluzii in virtutea caruia inaintam, faptuim, ne agitam, dam contur clipei urmatoare si zilei de maine".
    Acest sistem de iluzii pe care ne proptim zilnic, mentinandu-ne sanatatea mentala, e numit -printr-o amuzanta metafora- de filosoful Liiceanu, "morcovul existential".
    Asa ca, sa-i dam "uratei" sa haleasca zilnic din "morcovul existential" si astfel poate scapam de ea :)
  • +4 (4 voturi)    
    Felicitari Vlad! (Marţi, 8 septembrie 2009, 19:43)

    R M Roman [anonim]

    Draga Vlad,

    Toate felicitarile pentru modul in care iti implinesti menirea de jurnalist. Ma bucur imens ca ai primit atatea confirmari ca iti faci treaba bine. E o binecuvantare sa stim ca mai exista oameni ca tine in presa romaneasca. Nu sunteti multi, dar cati sunteti reusiti sa mai oferiti o speranta ca nu totul e pierdut in Romania.
    • +1 (1 vot)    
      Felicitari, Vlad, si de la mine! (Marţi, 8 septembrie 2009, 23:01)

      outside_the_wall [utilizator] i-a raspuns lui R M Roman

      Articolele pe care le savurez cu adevarat cind citesc Hotnews sint scrise in principal de Vlad Mixich, Anne-Marie Blajan, unele de Dan Tapalaga si nu in ultimul rind de Dana Jalobeanu - rubrica "Hot Science". Apropo, un de e rubrica HotScience? Nu mai are emblema pe prima pagina. :(
      Keep up the good work, Vlad! ;)
  • +2 (2 voturi)    
    :) (Marţi, 8 septembrie 2009, 19:58)

    alex [anonim]

    Bai Vlad, tu casti prea mult gura la televizor sau prin presa :)) Romania e frumoasa, doar imaginea ei e urata (adica zgomotul de fond care razbate in media).

    PS: nu ai fost singurul care a plans ieri.
  • 0 (0 voturi)    
    inteleg perfect (Marţi, 8 septembrie 2009, 20:02)

    razvan [anonim]

    Si eu la varsta de 24 de ani am trecut prin asa ceva, dar cand am realizat ca nu e bine ce mi se intampla am mers la un medic. Medicamentele m-au ajutat sa trec peste acel episod, dar nu sunt sigur ca am trecut complet peste acea stare depresiva.
  • 0 (0 voturi)    
    urata (Marţi, 8 septembrie 2009, 20:48)

    Mad [anonim]

    am crezut ca ceva nu e in ordine cu mine, pentru ca nu cunosteam acest personaj, Urata. Dar am inteles, intr-un final.
    Din fericire, eu nu stiu cine e Urata. Am zarit-o poate in perioada adolescentei, si am zabovit cu privirea asupra ei, mai mult din teribilismul varstei decat din cauze justificate.
    Dar ma uit in jur, si vad oameni care impart totul cu Urata...si iarasi nu ii inteleg.
    Pe cei dragi mie, incerc mereu sa nu ii las sa pice. Ii simt cand aluneca, si atunci fac tot ce pot sa ii prind. Nu sunt vreun soi de erou. Departe de mine asemenea infatuare.
    Insa am inteles, atat de bine, scopul lucrurilor marunte. Lucrurile marunte imi dau energia care ma tine la suprafata. Ele imi dau energia sa ii ajut pe altii. Am 25 de ani, dar am pastrat in mare parte atitudinea unui copil. Inteleg seriozitatea si gravitatea lucrurilor, insa le abordez in acelasi mod in care un copil cerceteaza o jucarie noua..cu inima usoara, cu interes, si cu zambetul pe buze.
    Iar lucrurile marunte, ca despre ele vorbeam, alimenteaza toata aceasta instalatie. Sa vorbesti de bucuria lucrurilor marunte, e deja un stereotip. Insa nu ii dati cu tifla...s-ar putea sa fiti surprinsi

    "Growing up it's not all what is cranked up to be"
    • 0 (0 voturi)    
      re (Miercuri, 9 septembrie 2009, 11:41)

      Bobilu [utilizator] i-a raspuns lui Mad

      Sa descoperi lumea folosind copilul din tine este una din cele mai sanatoase si prolifice atitudini pe care cineva le poate avea.
      E bine ca nu ai avut parte de Urata...si sper sa nu ai vreodata. Oricum.. imi place cum gandesti :).
  • 0 (0 voturi)    
    Fai urito!... si proasto si nasoalo!... (Marţi, 8 septembrie 2009, 21:26)

    particularu [anonim]

    Dar acum, dupa ce ati vazut-o, nu pareti cam nebuni sau nebuni de-a binelea printre ceilalti care inca nu au vazut-o?.. sau inca nu stiu ca e acolo cu ei?... nu cumva, e rezultatul intregii educatii si influente de la prima ora de viata a celorlalti? care numesc asta civilizatie si protectie?... ne protejeaza pe noi sau pe ei?... si tot asa... "urita" e frica, e moartea!.. nu va speriati de ea asa tare, se poate invinge dar nu prin fuga ci prin infruntare directa, altfel nu ai cum sa reinvii... dar asta e o discutie de cind lumea....
  • 0 (0 voturi)    
    Sa ne ajutam unii pe altii ! (Marţi, 8 septembrie 2009, 22:17)

    mutterbelly [anonim]

    eu am trecut pe acolo si stiu cum e ! Am vazut oamenii din jurul meu, fiind vizitati de urata !
    Atunci cand cadeam, sotul meu m-a prins si m-a ridicat inapoi in lumina, cand mama mea era sa cada, am intins mana si am ridicat-o ! Prietenii se ajuta intre ei, ne ajutam unii pe altii ! suntem facuti sa nu traim singuri, sa fim in legatura unii cu atii , sa ne pazim pe noi si prietenii, apropiatii nostri, sa nu fim singuri, sa nu ne izolam ! Asa ne salvam si sufletul si salvam si sufletul tarisoarei noastre !
  • 0 (0 voturi)    
    Unul din cele mai bune articole din ultimii ani (Marţi, 8 septembrie 2009, 23:04)

    mihai [anonim]

    Articol de valoare, cu mare rasunet prin simplitate si curaj. Si prezentarea, foarte creativa. Exista deci si altfel de ziaristi si altfel de presa. La fel si comentariile, in general mai sensibile si mai inteligente decat tonele de aberatii si gunoi care apar deobicei ca reactie la articolele din presa. Se poate deci, si altfel. Nu am suficiente cuvinte, d-le Mixich, sa te incurajez sa continui cu articolele de valoare si sa nu te lasi prins in populismul ieftin in care se balacaresc prea multi din colegii dumitale.
  • 0 (0 voturi)    
    vorba rusului: go on (Miercuri, 9 septembrie 2009, 1:07)

    paperman [anonim]

    pana acum 10 minute am evitat titlul Urata. suna ca orsicare titulatura din media noastre cea de toate zilele. din mediu, devenim medii si fiecare jurnalist - nb exceptiile -, se crede un medium. sunt de fapt mediocri. in fine, m-a prins vorba.

    frunzarind apoi pagina hot, am vazt numele lu' vlad. am zis: hopa, asta tre' sa fie ceva.

    e mai mult decat ceva. e o definitie a termenului jurnalist. definitie a stirii. metafora a documentarului. raspunde in cateva propozitii (vezi introducerea), la intrebarile esentiale raportate direct la imediata realitate, o arata pe aceasta demascand sursa. si are muuulte surse. repet: in cateva cuvinte, totul. daca se face asta, il propun pentru jurnalistul anului.

    bravo domnucule vlad si bravo cetitorilor.

    no, un fost jurnalist

    post ceva: ca sa nu te vinzi, sa ai ceva de vanzare. asta da produs (deh, fiecare cu Urata lui iara a me s-o spariat cand am cetit de fata cu ea). mai mult decat ceva.
  • 0 (0 voturi)    
    am fost si eu acolo (Miercuri, 9 septembrie 2009, 8:33)

    Mario [anonim]

    Am stat si eu in fata acelui zid inalt care nu se mai termina. Am cunoscut neputinta de a-l depasi, furia si frustrarea. Sentimentul de neputinta este coplesitor, la fel si rusinea de a recunoaste in fata apropiatilor. O sa fiu mereu recunoscator sotiei mele ce m-a sustinut precum si copilului meu care, in ciuda inocentei varstei lui, a inteles perfect ce s-a intamplat cu mine. Este trist ca oameni tineri la 24-25 de ani trec prin aceasta perioada insa, daca o depasesc cu succes, vor fi mai bogati sufleteste si intariti psihic. Manifestul acestor zile ar trebui sa fie de genul: Inchideti televizoarele, inchideti calculatoarele, petreceti tot timpul disponibil cu familia. Ei sunt cei mai importanti pina la urma, nu PIB-ul, indicii bursieri sau laudele sefilor.
  • 0 (0 voturi)    
    de ce intram in depresie ? (Miercuri, 9 septembrie 2009, 9:25)

    Alex [anonim]

    Putini isi pun problema: de ce intram in depresie ? cauzele sunt variate, dar va pot enumera cateva din cele mai generale:

    1 - ritmul alert in care ne trece viata ne istoveste de energia necesara comunicarii cu alte persoane sau pur si simplu contemplarii naturii. Schimbarile repetate care se petrec in jurul nostru de dezorienteaza.
    Avem nevoie de stabilitate in viata noastra, avem nevoie de "radacini", de repere in viata pentru a avea o baza solida - ele pot fi: familia, prietenii apropiati, locuinta, natura, chiar si ritualurile (sacre sau nu) si indraznesc sa zic credinta in Dumnezeu (pentru cei care sunt crestini).

    2 - relativizarea valorilor: cand nimic nu mai e fix, cand ce azi e bine maine e rau pentru ca adevarul e relativ,creierul nu mai poate construi o imagine logica,cauzala asupra realitatii.
    Incercati sa nu va lasati influentati de gandirea "politicaly correct" a opiniei publice pentru ca ea se schimba in functie de interese, iar perceptia realitatii va trebui reconstruita cu efort suplimentar.

    3 - societatea de consum (vezi reclame, promotii etc), de tip nihilista care ne indeamna sa consumam facandu-ne promisiuni desarte despre cum vom fi mai fericiti. In realitate, imediat dupa ce ai cumparat iti spun ca ai luat ceva uzat moral pentru ca azi a aparut un produs nou iar tu cazi in depresia ca ai fost inselat si o iei de la capat in cautarea fericirii promise. In plus, aduce un stres decizional pentru ca o alegere proasta te poate costa scump.

    4 - unele mesaje transmise pe canalele audio-video (in special TV) sunt profund nocive: cultivarea agresivitatii (vezi stirile si filmele de pe toate posturile generice), a neincrederii in oameni (oricine te poate hacui sau iti poate viola copilul precum iti prezinta stirile),denigrarea familiei si promovarea sexualitatii pana la perversiune ("educatie sexuala").
    Petreceti mai putin timp in fata TV.

    Pentru mai multe detalii, recomand "Stiinta si razboiul sfarsitului lumii" - Virgiliu Gheorghe
  • -2 (2 voturi)    
    Urata e viata mea (Miercuri, 9 septembrie 2009, 10:42)

    Dana [anonim]

    N-am decat 24 de ani, dar am senzatia ca am trait cu Urata dintotdeauna. Doar ca acum a devenit hidoasa. Nu o mai pot suporta si ma gandesc serios ca am nevoie de consiliere. Toti cei din jurl meu sunt grozavi, in special sotul meu care mereu ma scoate din adancuri si imi arata Frumosul. Dar nu stau prea mult la suprafata pt ca mereu ma doboara ceva...M-am saturat...insa singura nu pot sa razbat si ajutorul celor apropiati nu e suficient din pacate.
    Ultima lovitura ma va urmari toata viata. As vrea sa pot da timpul inapoi - as fi facut totul altfel. Nu este mare lucru dar niste oameni nenoriciti si mai urati la suflet m-au doborat. De curand am avut nunta, care se presupune k trebuie sa fie cel mai frumos moment. Eu iubesc pozele si mi-am dorit niste poze deosebite si o filmare profesionista la care sa ma uit cu placere peste ani. Am dat unui om o multime de bani (mult mai mult decat se vehiculeaza pentru astfel de servici) ca sa imi implineasca aceasta dorinta in schimb el si-a batut joc de noi si acum nici nu vreau sa ma uit la poze, nici nu vreau sa aud de filmare, nu sunt ceea ce trebuia. Sunt furioasa pe mine insami ca mi-am permis sa fiu pacalita in acest hal. Il urasc pe acel om. Mi-a distrus viata. De mai bine de 4 luni nu am liniste. Nu pot sa trec peste acest moment. Plus ca in ziua nunti am fost stresata asa cum este orice mireasa si am uitat o multime de lucruri, printre care si anumite momente care trebuiau pozata/filmate dar de asta ar fi trebuit sa aiba grija un fotograf profesionist asa cum ni s-a prezentat. In schimb am luat teapa vietii si din cauza asta nu mai am liniste. As da orice sa ma pot intoarce in timp si sa nu apelez la aceasta persoana, sa imi ascult instinctu care striga in mine k nu e bine ce fac.
    • 0 (0 voturi)    
      Sa fie jupuit si dat cu sare! (Miercuri, 9 septembrie 2009, 12:25)

      particularul [anonim] i-a raspuns lui Dana

      Hehehe... adevarul e ca toata lumea se uita la pozele alea si zice, vaaaai, ce poze oribile! Si eu le-am vazut si mi-a fost rau doua saptamini!....
      ... mai ales ca tu meritai niste poze extraordinare, asa cum se astepta toata lumea, cele mai frumoase din lume!.. si vine un nenorocit si isi bate joc de toata imaginea ta, din capul tau de fapt, care nu are nici o legatura cu ce vedem noi ceilalti la tine.. si asta daca ne uitam cumva...
      Ramii in casa acolo, stai ascunsa, ca daca te vedem pe strada poate te si batem!

      ... sau mai exista varianta sa te amuzi de intimplare si sa-ti dai seama ca intr-o viata de om asta e un mic amanunt peste care ai putea sa treci cu un hohot de ris....

      btw, mie mi-au iesit trei poze la nunta, pentru ca restul au fost voalate... (era cu mai multi ani in urma, inainte de era digitala) ... si vorb-aia, cu tot neamu si invitatii, cu autocaru la studio la fotograf, stai asea, mina mai sus, zimbiti, dintii.. sa vina si soacra mica, si cu nasa, si cu matushea, si cu mamaia d-a patra, si.... trei poze din trei ore la fotograf!... niste strimbaturi... Am suferit cam zece ani dupa asta, iar pe fotograful ala l-am ruinat! si pe urma l-am jupuit si i-am dat cu sare si l-am plimbat asa cu Dacia - papuc prin oras sa-l scuipe lumea...
      hehehehehe... relaaaaaax, baby! A fost cel mai frumos moment si cu poze si fara poze!
      Sau ai facut nunta aia doar ca sa ai la ce te uita cu placere peste ani de cind ai fost tu cea mai frumoasa din lume in cel mai frumos moment al tau? Alt moment frumos nu crezi vei mai intilni in viata? Inseamna ca s-a terminat? Asta a fost ultimul semafor pe verde?
      • 0 (0 voturi)    
        Oau! (Miercuri, 9 septembrie 2009, 12:58)

        Dana [anonim] i-a raspuns lui particularul

        Oau! Cata aciditate. Se vede ca esti mai acru / acra decat mine! Lasa-ma te rog sa imi spun si eu oful! Daca ti s-a intamplat probabil stii prea bine ce poti sa simti intr-o astfel de situatie. Si sincer eu chiar l-as jupui si l-as da cu sare si l-as tara in fata marii adunari. De ce?! Pt ca si-a batut joc, asa cum numai la noi in tara se poate face! Pt ca a avut un tupeu extraordinare sa imi reproseze tot mie ca de ce sa ma supar pt asa ceva. El nu s-a mai suparat cand i-am dat zecile de milioane in mana, normal. Omu si-a vazut boii in caruta si diiiiii, Pai pe banii mei, pe munca mea si pe sentimentele mele el a facut experimente. Un mizerabil, si un josnic. Si o sa raspund oricui gandeste altfel. Si aici nu e vb despre niste poze doar. E vorba ca asa se intampla in multe cazuri, afaceri, scoala, viata de zi cu zi. Unii dau banii, investesc atat material cat si spiritual si isi pun speranta si altii calca in picioare, lipsiti de scrupule. Momente mai sunt, sigur ca da, doar ca unul care trebuia sa fie unic a fost ratat din cauza unui nenorocit. Si sa stii ca meritam, sigur ca meritam niste poze frumoase, ca multi altii.

        Iar remarca "Ramii in casa acolo, stai ascunsa, ca daca te vedem pe strada poate te si batem!" este graitoare!
        • 0 (0 voturi)    
          ma rog... (Miercuri, 9 septembrie 2009, 14:13)

          particularul [anonim] i-a raspuns lui Dana

          incercam sa dau o mina de ajutor... bagatelizind...
          • 0 (0 voturi)    
            Multumesc! (Miercuri, 9 septembrie 2009, 14:36)

            Dana [anonim] i-a raspuns lui particularul

            Multumesc! Dar eu inca nu pot sa fac asta! :) E prea recent!
  • 0 (0 voturi)    
    incet, incet (Miercuri, 9 septembrie 2009, 14:12)

    sabin [anonim]

    Mai avem mult de lucru pana sa transformam Romania intr-o tara frumoasa. Nu am vindecat trecutul, nici la nivel personal, nici colectiv. Prezentul construit pe traume serioase ne da de furca. Nu putem construi ceva nou fara vindecare, fara o viziune, fara sufletul usor si curat.
    Sunt din ce in ce mai multi dintre noi care vad lumina, totusi multi altii inca orbecaim. E bine sa scriem despre asta, sa cautam impreuna, sa schimbam idei. Multumim pentru articol!
  • 0 (0 voturi)    
    sfarsitul suferintei (Miercuri, 9 septembrie 2009, 15:36)

    vasile [anonim]

    „De ce Dumnezeu ingaduie atat de mult rau pe pamant?”
    Omenirea sufera datorita razvratirii care a adus pacat si moarte.De cca 6000 ani s-a demonstrat ca omul fara Dumnezeu nu poate s-o duca bine.Prin Isus suntem rascumparati din pacat si moarte,avind astfel posibilitatea sa traim o viata fericita si pentru totdeauna,conform scopului initial al lui Dumnezeu.
    DUMNEZEU NU NE-A UITAT!!!
    • 0 (0 voturi)    
      bill hicks (Vineri, 18 septembrie 2009, 16:50)

      toro [anonim] i-a raspuns lui vasile

      Eu cred ca Dzeu te-o pus pe lumea asta, ca sa ma testeze pe mine.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă