Pentru a nu relua in detaliu prevederile din cele doua proiecte, doar ca varianta Miclea prevede ca invatamantul general obligatoriu, de 9 clase plus clasa pregatitoare sa se desfasoare in aceeasi scoala (scoala generala), in aceeasi localitate, in sanul familiei, in intervalul de varsta 6-16 ani, pe cand proiectul d-nei ministru Andronescu prevede o fractura, la 14 ani elevul isi paraseste scoala generala, mediul rural, chiar localitatea si familia, pentru a merge in localitatile unde exista licee. In plus propunerea Andronescu acopera intervalul 5-16 ani.
D-na Andronescu argumenteaza ca nu exista infrastructura necesara pentru cuprinderea clasei a IX-a la gimnaziu, ca n-ar exista spatiile necesare. Nu sunt prezentate cifre exacte in sustinerea acestei afirmatii, care nu se coreleaza cu faptul ca in ultimii ani populatia scolara a scazut cu 24%. Atunci cum nu sunt spatii?
In urban, consortiile scolare dintre licee si scoli generale, care le-ar permite sa utilizeze resursa umana si spatiile de invatamant in comun, rezolva problema, iar in rural se invata intr-un singur schimb, asa ca, in cel mai rau caz, se pot programa una doua clase in schimbul doi.
D-l Miclea argumenteaza ca 19-20% din abandonul scolar se petrece in acest moment al parcursului scolar, in special in mediul rural, pentru ca parintii nu au resurse materiale sa suporte deplasarea, uneori cazarea si hrana elevilor care isi parasesc localitatea si familia pentru a merge la liceu. Naveta zilnica, pentru cei din apropierea oraselor presupune costuri si eforturi fizice mari. Am avut elevi care se sculau la 4 dimineata pentru a ajunge la cursuri la 7.30 si acest efort imens pe parcursul a cel putin 2 ani. Criza economica va agrava acest fenomen si ne asteptam, in cazul aplicarii variantei Andronescu, la un abandon scolar si mai mare.
Doua cifre de anul acesta demonstreaza cele de mai sus. La teza unica din semestrul II al acestui an scolar s-au prezentat aproximativ 209.000 de elevi de clasa a VIII-a. La repartitia computerizata pentru admiterea la liceu in clasa a IX-a, doar 175.000. Diferenta de 34.000 de elevi, probabil din mediul rural, au renuntat din start sa mai mearga la liceu in invatamant obligatoriu de 10 clase. Acest procent de 16% de abandon initial va creste, pentru ca pe parcurs elevii din rural renunta la liceu cand isi dau seama cat ii costa si ce efort presupune.
D-na Andronescu mai argumenteaza ca la terminarea invatamantului obligatoriu in varianta Miclea elevii nu au competente profesionale, adica se trezesc in piata muncii fara sa stie sa faca nimic. In ultima varianta a codului educatiei se propune in schimb ca in filiera tehnologica, clasele a IX-a si a X-a sa devina fostele scoli de arte si meserii, pentru profesionalizarea elevilor in practicarea unei meserii.
Aparent rationamentul pare a fi corect. In realitate lucrurile stau altfel. La aceasta filiera ajung, asa cum s-a intamplat si la scolile de arte si meserii, elevii care nu au acumulat competente suficiente la matematica, limba romana etc. Sa-i incarci in cele doua clase cu discipline tehnice, de cultura generala, instruire practica, in intervalul de varsta 14-16 ani, cand ei nu stiu sa citeasca, sa comunice si sa socoteasca corect, e o greseala imensa. Nici nu au resursele necesare pentru a asimila teoretic si practic tehnologiile sofisticate presupuse de economia de azi. Din acest motiv au esuat si clasele de arte si meserii.
Mult mai simplu ar fi ca in invatamntul obligatoriu de 9 ani+clasa pregatitoare, propus de d-l Miclea, care ofera o perioada mai lunga cu un an pentru acumularea competentelor cheie, de “supravietuire sociala”, sa se prevada ore de tehnologie si “lucru manual”, in meserii simple, dar utile zonei respective. Pe de alta parte, posibilitatea continuarii studiilor, in clasa a XI-a, fara anul de completare, presupune faptul ca toti elevii, inclusiv cei de la filiera tehnologica (propusa a inlocui scoala de arte si meserii), isi insusesc in masura suficienta cunostintele de cultura generala, simultan cu discipline tehnice si instruire practica. Este aproape imposibil.
Varianta Miclea propune reinfiintarea scolilor profesionale, in intervalul 16-18/19 ani, pentru cei care nu doresc sau nu pot sa urmeze cursurile liceale. Varianta Andronescu nu prevede acest lucru. Piata muncii, mediul de afaceri, solicita muncitori calificati, nu tehnicieni pe care-i furnizeaza liceul. Criza de muncitori calificati se poate atenua prin organizarea scolilor profesionale in parteneriat public-privat, cu instruirea elevilor la agenti economici, cu participarea acestora la stabilirea disciplinelor tehnice, chiar cu specialisti. Acest parteneriat se bazeaza pe contracte de scolarizare, inclusiv cu burse pentru elevi si asigurarea de locuri de munca la terminarea scolii profesionale. Absolventii de liceu, cu calificarea “tehnicieni”, tind sa mearga la universitati, iar la 23-24 de ani se trezesc in piata muncii cu buzunarele burdusite de diplome, dara fara vreo calificare ceruta de piata muncii. Atunci iau totul de la zero, dar cu ce pierderi de timp si bani, pentru ei si pentru societate.
D-na Andronescu invoca si lipsa resursei umane, a profesorilor, in mediul rural, pentru functionarea invatamantului preuniversitar in varianta Miclea. Odata cu descentralizarea si trecerea selectiei si salarizarii resursei umane la comunitatile locale, aceasta problema se poate rezolva. Comunitatea locala trebuie sa aiba scoala pe care si-o doreste si in care investeste. Alaturi de alocarile financiare de la Consiliile Judetene, parintii, alaturi de primar pot contribui la atragerea cadrelor didactice valoroase (mai ales ca se disponibilizeaza salariati bugetari), prin acordarea de locuinte gratis, loturi de pamant pentru constructii, salarii mai mari decat la oras.
Un caz autentic: intr-o comuna de legumicultori bogati, din sudul Bucurestiului, satenii s-au dus la primar si s-au oferit sa plateasca ei profesori buni pentru copiii lor. Primarul le-a replicat ca nu e legal. Conform noilor legi ale educatiei este de dorit ca prerogativele comunitatii locale sa cresca pentru a face legale astfel de aranjamente.
Sustinerea d-nei Andronescu, conform careia in Uniunea Europeana procentul de absolventi de liceu trebuie sa cresca pana la 85% iar noi trebuie sa ne aliniem la aceasta tendinta are in spate un formalism, daca nu chiar o ipocrizie imensa. Nu parcurgerea formala a cursurilor liceale, urmata de obtinerea unui bacalaureat fraudat este solutia, ci ridicarea calitatii invatamantului general obligatoriu, modernizarea curriculei, o prestatie eficienta la catedra a profesorilor, convingerea elevilor ca vor avea de castigat daca obtin competente valabile pentru piata muncii. Ideea initiala a d-nei Andronescu, de a face liceul obligatoriu pentru toata lumea, tradeaza o gandire formala, ipocrita si interesul ca toata masa de elevi sa ajunga sa “cotizeze” la universitati.
In concluzie, cu aceste argumente, legea trebuie cu grija cantarita, pentru a face un salt inainte pentru educatia romaneasca si nu pentru mentinerea ei intepenita in aceleasi cadre mostenite de la comunism.
Alegeri SUA
Un elev nu trebuie sa fie bun la toate disciplinele. Sunt tari (Israel, Finlanda), in care este suficient sa fii bun la o materie sau cateva, iar la celelalte sa-ti faci o cultura generala. Peste tot se vorbeste de parcursuri individuale de invatare, functie de interesele si talentele copilului, lucru destul de greu de realizat la noi. Cand un elev nu acumuleaza nici la minimum o anumita disciplina trebuie cautate cauzele, aplicate mecanisme remediale si daca nici asa nu merge, nu cred ca repetentia este o solutie, daca nu-i place o materie, dar exceleaza la altele. In inv. superior poti sa dai examene din anul I in anul III, de ce n-ar functiona si in scoala.
Repetentia are drept urmare, deseori, parasirea scolii, ori asta e cel mai rau lucru.
Incaodata, s-a schimbat paradigma, in preuniv. performanta se face la liceele de elita, la majoritatea scolilor elevii trebuie sa acumuleze cat mai multe competente, atat cat pot.
p.s. Sandu Tiganu' nu exceleaza decat la nimic decat la bataie si tupeu. Ta'su e viceprimarul si seamana leit cu odrasla.
De oameni lucizi şi de bună credinţă ca dvs. avem nevoie şi la conducerea învăţămîntului romînesc.
Va respect pentru activitatea Dvs. Totusi nu inteleg cum puteti sa va aruncati in gol pentru varianta Miclea. E adevarat ca ati participat am inteles cu anumite propuneri la aceasta dar totusi nu putem face o analiza de genul acesta. Si nu e pentru prima data...
Vorbiti de parteneriate public-private etc de parca traim in alta tara. Apoi spuneti ca acel an in plus le va aduce copiilor mai multe cunostinte si-i va face sa inteleaga mai bine partea tehnica. Eu cred ca fabulam. Acei copii nu castiga nimic daca stau un an in plus in satul natal. Oricum nu invata mai nimic...Si asa la 14 ani ii rup probabil parintii cu munca deci numai de scoala nu se vor ocupa...poate sansa unora e tocmai sa plece undeva la un liceu mai repede un pic...In caz ca sunt trimisi. Daca nu sunt trimisi oricum parintii e clar ca nu sunt interesati de educatia lor deci un an in plus nu va insemna decat prelungirea unui chin...
Apoi un alt aspect scapat de Dvs este ca acei legumicultori bogati vor angaja profesori numai ca iar apare elementul autohton si uite asa copii angajatorilor vor avea note mai bune. Sa nu-mi spuneti ca va fi un caz izolat. E normal ca sa se permita angajarea de catre comunitati a unor profesori numai ca intr-o validare a acestora poate e bine sa intre si inspectoratul...
Si mai sunt si alte "subiectivisme" strecurate in analiza. V-am spus intr-un dialog anterior ca sunt 90% de partea variantei Miclea. Procentul e asa mare si pentru ca nu cred in d-na Andronescu asistand in timp la tot felul de smecherii strecurate legislativ (in vara a scos un ordin cu privire la conducere in 2 domenii la doctorat ceea ce nu stiu cat e de in regula...).. Dar asta nu inseamna sa spun ca tot ce scoate comisia Miclea e beton. Nu ajut cu nimic asa...
Pentru copiii care invata mai greu, un an in plus cu masuri remediale conteaza foarte mult, sa nu termine scoala generala fara sa stie sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Daca nr. de ore la dispozitia scolii si elevilor creste (CDS-curriculum la dispozitia scolii), acolo se despart elevii unei clase, unii fac performanta la materiile pe care le doresc, altii recuperare. Nu pierd nici unii nici altii. Atragerea unor profesori buni prin oferirea unor bonusuri ai avantaje, balanseaza plecarea copiilor din sat la oras. Eu ii vad de 25 de ani, dv. poate nu. Cei care contribuie la munca parintilor nu pleaca de loc, raman cu 8 clase, in loc de 9.
Nu stiu daca lucrati in invatamant. Se pare ca nu.
Dupa cum va dati de important in problemele invatamantului nu stiu de ce v-au dat afara din invatamant. Poate pentru a va face, impreuna cu alti baieti, ongul EDUCER. Dumneavoastra va tot umflati pe hotnews ca mare specialist incat sunt tentat sa cred ca sunteti aproape de a plesni. Aveti grija ca daca lumea v-ar stii de dumneavoastra s-ar feri (adica n-ar mai citi ceia ce produceti)
Nu-i posibil ca un om sa aiba opinii pentru ca imediat este banuit de interese. Poate dv. traiti in lumea lor, a celor cu interese, eu nu.
dumneavoasta nu discutati despre subiect ci despre persoana. faceti supozitii si jigniti cu placere. n-ar fi o problema, n-ati fi primul care vorbeste fara a avea nimic de spus. inca un ratat doar.
problema e ca, discutand despre invatamant, dupa limbaj si greseli (ceia ce/ceea ce) pareti a avea ultima opinie de care e recomandat a se tine cont. deci, prin deductie logica, intariti ideea conform careia cel pe care-l criticati are o parere mult mai avizata.
altfel spus, sunteti ca un autist ce da lectii de PR :)
2. Fractura si abandonul scolar din varianta Andronescu se regasesc si in varianta Miclea, insa cu un an mai tarziu, dupa clasa a IX. Doar ca atunci nu se va mai chema "abandon", fiindca scoala nu va mai fi obligatorie. Sigur, e un an in plus de scoala (clasa a IX), dar, in esenta, problema ramane. Am inteles bine?
3. Ore de tehnologie si “lucru manual”. Sunt absolut convins ca 1-2 ore de lucru manual pe saptamana vor fi absolut inutile in dezvoltarea oricaror aptitudini practice (si eu am facut lucru manual in gimnaziu, imi aduc bine aminte cum era). Si atunci problema ridicata initial, ca "la terminarea invatamantului obligatoriu in varianta Miclea elevii nu au competente profesionale", ramane, nu?
Scoala profesionala propusa se deruleaza in intervalul 16-17/18 ani, cand elevilor le este permisa de catre protectia muncii sa desfasoare activitati productive.
2. In varianta Miclea elevii nu mai sunt obligati sa mearga mai departe, dupa 16 ani, daca nu vor, nu au posibilitati sau pur si simplu au o inteligenta dominat practica, nu teoretica. Isi pot completa oricand pregatirea mai tarziu, eventual pe cai nonformale si informale.
3. Sunt multe meserii (ospatar, bucatar, coafeza, frizer, personal de ingrijire in turism, care nu cer cunostinte teoretice deosebite, dar se cauta. In functie de posibilitati (in croitorie, de exemplu), se pot organiza ore de "lucru manual", in gimnaziu, chiar mai multe, este timp. Elevii de la clasele de arte si meserii, fiind obligati sa invete si cultura generala si tehnice si instruire practica, prea multe si nu invata nimic serios.
2. Fractura ramane, doar ca in loc de "abandon scolar" acuma se cheama "nu vor, sau pur si simplu au o inteligenta dominat practica, nu teoretica". Avantajul sistemului Miclea este, recunosc, ca cei care se opresc aici primesc cel putin o diploma de final de studii.
3.1. Pai nu tocmai asta sustine varianta Miclea, ore de lucru manual in gimnazii alaturi de discipline teoretice, deci "si cultura generala si tehnice si instruire practica, prea multe si nu invata nimic serios"? Nu inteleg, mi se pare ca va contraziceti. Macar la scoli profesionale se dedica aspectelor practice.
3.2 Nu inteleg acest "este timp". Odata cu alipirea clasei a IX -a claselor V-VIII, clasa a IX-a isi va pastra programa actuala (si atunci nu va fi mai mult timp, si n-aveti unde pune aceste ore de lucru manual), sau programa claselor V-VIII se va intinde pe 5 ani in loc de 4 (ceea ce echivaleaza cu eliminarea unui sfert din programa de liceu)?
Dar daca s-ar face: aeromodele, pian, arta culinara, poate ar fi altfel.
Conteaza mai mult modaliatea de implementare.
O implementare proasta (cum a fost) poate dilua orice idee buna.
Cu piata muncii este alta poveste. In gimnaziu iti clarifice ce ai vrea sa faci, ce-i place. In meseriile usoare exista achizitii nonformale si informale.
1. Invatamantul "paralel", adica meditatiile particulare generalizate, care incep de multe ori inca din scoala primara !!!!! (cunosc cazuri personal), care seaca parintii de resurse, scad interesul copiilor pentru clasa si scoala, si reduc si interesul profesorilor de a le tine lectii bune la catedra. E o nebunie la ce s-a ajuns acuma, o adevarat isterie, mai ales ca nici un parinte nu poate sta linistit deoparte cand jumatate de clasa face meditatii, si este impins si el spre meditatii, doar asa, pentru siguranta copilului.
2. Notele umflate. De cand s-au descurajat examenele de admitere peste tot, cred eu ca s-a ajuns la o adevarata inflatie a notelor. In scoala se vaneaza note cu mult mai mult ca acum 10-15 ani, cand totusi stiai ca nu nota conteaza, ci cat stii. E o distorsiune periculoasa, zic eu, pentru ca notele au ajuns, in general, sa nu mai prea reflecte realitatea. Si atunci nu mai prea avem metode de a
evalua eficienta sistemului, a profesorilor etc.
Va rezolva noua lege aceste probleme? Eu ma declar 110% de partea initiativelor care le-ar viza.
Unii au nevoie, altii fac performanta la meditatii, e o relatie directa cu parintii. Sigur sa nu fie meditatorii profesorii de la scoala.
Notele umflate, sunt relative. Exista o evaluare formativa. Cand un elev mediocru imi da un raspuns f. bun ii pun nota mare, asa il conving ca si el poate performa. pe foarte multi elevi i-am scos din starea de apatie cu o nota poate nemeritata in acel moment, dar cu efect pe termen lung. Tine de inefabilul meseriei de dascal.
Sigur, in functie de lipsa de caracter sunt profesori care "se vand" pe un pachet de cafea. Un fel de "prostitutie intelectuala". Este cu totul altceva. Exista si de acestia, din pacate. Evaluare corecta 100% s-ar putea face la final de an, la examene de absolvire, cu ajutorul unor aplicatii informatice care sa genereze teste tip grila, similare dar nu identice, corectate tot informatic. Cu exceptia disciplinelor de la comunicare in limba romana si limbi straine.
Profesorii care dau meditaţii sunt aproape obligaţi - psihologic, pentru că sunt plătiţi pentru meditaţiile lor - să-i avantajeze la notare pe elevii pe care îi meditează (chiar dacă pe ceilalţi îi apreciază corect).
Cum să dovedească părinţilor copiilor respectivi că au făcut o investiţie bună?
La aceasta mă refeream cînd vorbeam de pervertirea învăţămîntului prin învăţămîntul "paralel".
In general se afla in scoala de aceste situatii, vorbesc elevii intre ei, se lauda unii. Atunci ar trebui sanctiuni dure, pana la excluderea din invatamant. Mi-ati dat o idee. Am sa propun interzicerea, prin lege, a acestor situatii, in care profesorul de la clasa da si meditatii propriilor elevi. Cu sanctiuni drastice.
O solutie ar fi prezenta obligatorie 8 ore la scoala. O prietena e profesoara in UK, si acolo asa este: ai n-ai ore, trebuie sa fii de la 8 la 16 la serviciu. Daca ai ore de pauza, iti pregatesti lectiile de a doua zi, sau lucrezi cu elevii suplimentar. Un astfel de program, rezonabil, de fapt, ar mai reduce apetitul profesorilor pentru meditatii, din lipsa timpului liber.
Cu notele, nu ma refer la cazurile indiviudale, unde sigur ca depinde de arta profesorului. Ma refer la tendinta generala de a nu pune note mici pentru ca le scazi media copiiilor, lucru care le afecteaza admiterea la facultate, liceu sau gimnaziu. Profesorii de la un liceu bun au tendinta de a nu pune note prea mici, ca altfel elevii de la sate, cu note umflate artificial dar cunostinte mai putine, or sa iasa in fata nemeritat. Si atunci se pun note din ce in ce mai mari.
In ceea ce priveste disciplinele din aria Limba si comunicare, aveti o mare problema. Nenorocitii de itemi au distrus specificul acestor materii si in mod special pe cel al literaturii. Se pierde din vedere esentialul: literatura e o arta, nu o materie de studiu, tot asa cum Limba si literatura romana e o carte, nu un manual, ca cel de fizica, de pilda.
Ar trebui găsită o soluţie şi pentru această problemă.
Nu neg beneficiile meditaţiilor.
Vreau doar să atrag atenţia asupra unei distorsiuni care se produce o dată cu ele.
Meditatii la engleza sunt ok, si in general meditatiile la care se invata lucruri suplimentare. Dar eu unul ma refer la cazurile cand un elev deranjeaza ora de mate cu teorema lui Weierstrass, pentru ca stie ca sambata merge la meditatii si profu (altul decat cel de la ora) ii va baga in cap cu forta aceeasi teorema la care el n-a fost atent in clasa. Este un factor perturbator pentru toata lumea.
Nu sunt cadru didactic dar am 2 copii in ciclul gimnazial.
Ce pot sa spun este ca o schimbare radicala este obligatorie.
Motive:
- avem un invatamant teoretizant (cel mai usor de predat de catre un profesor care nu doreste sa se implice)
- nu se incearca incurajarea elevilor catre domeniile catre care au aptitudini.
- nu se dau destule proiecte practice
Povestea doamnei Andronescu referitor la lipsa cadrelor si spatiilor este absolut penibila.
Alta-i problema: se inghesuie copiii intr-un numar limitat de scoli "cu staif" unde au un program idiot (14.00 - 20.00). Deci orice alte activitati sunt excluse (sportive, de indemanare, arta). Acestea contribuie mult la formarea copiilor.
PS: Cum de nu s-a gandit d-na ministru in timpul fostului sau mandat cand a cerut ca la interval de 6 luni ca toti copiii sa inceapa scoala la 6 ani. Atunci nu exista problema spatiilor?
Nu stiu unde a invatat "ministresa" psihologie, dar sigur n-a inteles nimic.
suplimentar, ca sa reziste financiar, mai ales cand au si copii. Societatea americana s-a adaptat acestei situatii, in privinta cresterii copiiilor. [Citeste] Cand sunt copiii foarte mici, acestia sunt lasati in grijea unei persoane calificate si autorizate care ii ingrijeste de dimineata pana seara, cand vin parintii de la serviciu. Cand ajung copiii la varsta de gradinita, ei sunt incredintati formei de invatamant prescolar "gradinite cu program prelungit" unde mananca, se spala, dorm, invata, se joaca, toate fiind dotate cu curti mari si cu aparate de gimnastica precoce. Toate au program de dimineata pana seara, cand sunt preluati de parinti. Copiii isi petrec astfel viata mai mult timp intre ei (in comunitate) decat impreuna cu parintii lor. Acolo sunt amestecate toate rasele (etniile), copiii invata pe nesimtite, traind impreuna,
,sa colaboreze, sa isi dezvolte spiritul de echipa, sa fie prietenosi, sa se respecte reciproc, li se dezvolta spiritul civic. Educatorii din acele gradinite sunt profesionisti ai educarii copiiilor, sub toate aspectele, asa cum nu pot fi [Citeste] parintii care, de regula, nu pot sa ii asigure copilului decat dragoste, atmosfera de familie si numai in putine cazuri, o educatie cetateneasca de nivelul necesar. Conceptul clasic al celor "sapte ani de acasa" nu mai rezista in societatea de azi. Acest concept actual- modern-american este aplicat si in scoli. Scolarii mananca in scoala, se odihnesc si fac sport, obligatoriu, dupa terminarea orelor de invatamant, cel putin 75 de minute, zilnic. In acest fel, tinerii ajunsi la varsta de 18 ani, sunt pregatiti temeinic, indelungat, pentru viata in comunitate. De aceea americanii sunt solidari, isi iubesc tara, fac voluntariat (70% dintre pompieri sunt voluntari), se respecta reciproc.
In tara noastra, inainte de '89 am fost sufocati de comunism, ajunseseram (si am mai ramas asa), sa uram viata in comunitate, sub toate formele ei. Ne cresteam copiii in clasicul concept "cei sapte ani de-acasa", fiecare dupa [Citeste] stiinta lui, ii rasfatam mai mult sau mai putin, ii invatam sa isi tina gura, sa nu aiba incredere in nimeni. Educatorii, profesorii le bagau pe gat copiiilor conceptul comunist, de care nu erau convinsi nici ei, despre viata in comunitate. Locuintele erau in comun, in sistemul "condominiu" foarte raspandit si in America si in restul tarilor avansate. Copiii isi dezvoltau spiritul comunitar la joaca, pe aleile din fata blocurilor, monitorizati de mamele lor, de la geamul bucatariei. Altfel zis, ceea ce nu facea societatea, faceau copiii, dupa mintea si pe placul lor. Din cauza comunismului, romanii au ajuns sa urasca viata in comunitate.
Dorinta lor cea mai fierbinte, dupa '89, a fost sa stea intr-o casa separata, taindu-si toate legaturile comunitare, prin garduri cat mai impenetrabile, supunandu-si si copiii acestui regim, neincrezatori unul intr-altul. Ce a castigat viata in comunitate, in partea ei buna, sanatoasa, dupa '89? Nu cumva....