Showul Maddonnei a avut miza tocmai pentru ca s-a luptat cu noi, cu mentalitatea noastra. Cu felul nostru de a zice: "A venit alogena de Madonna Ciccone, o macaronara din neam de mafioti newyorkezi, convertita la talmud si alte cabale sioniste, care s-a vindut internationalei tiganesti" etc…, scrie Florin Dumitrescu, pe blogul lui.
Mi-a groaza de un viitor european in care o vom fi haituiti pentru curajul opiniilor. De aceea v-am lasat sa aberati (la articolul anterior despre replica Madonnei, n.r.) pe majoritatea dintre voi, sa injurati si sa va descarcati furiile pe diversi tapi ispasitori. A va pune pumnul in gura echivaleaza cu a va inrobi. Iar inrobirea e un proces istoric ale carui consecinte le suferim astazi cu totii, ei si noi deopotriva.
Cei care s-au grabit sa acuze plaga tiganeasca sint prea tineri ca sa inteleaga aluzia la momentul de invatamint politic. Pentru ei in mod special, iata explicatia:
Pe vremea comunistilor, seratele dansante organizate in cadru institutional (la serbari scolare, studentesti, muncitoresti etc.) erau in mod obligatoriu prefatate de un moment ideologic, in care unul-doi tovarasi responsabili cu propaganda tineau o mica prelegere doctrinara, in timp ce multimea abia astepta sa se termine blabla-ul si sa se dea drumul la dans. Acest blabla conventional avea un rol benefic, in fond: era justificarea fata de forurile tutelare ca, la actiunea tovaraseasca, nu s-a prestat numai dans (decadent, capitalist, obscurantist), ci s-au si dezbatut problematici etc.
Partea haioasa mi s-a parut ca, de asta data, Madonna a inceput - dimpotriva – cu dans si zbintuiala; si si-a inclus manifestul politic undeva la mijloc, ca un ravas in placinta.
E practica multor muzicieni americani sa isi exprime vadit ideologia, asa, intre cintece. Partea OK e ca intr-adevar, si cintecele din context aveau un mesaj prelucrat artistic.
Oameni buni, nu va critic, nu va dascalesc politiceste corectamente, nu va cert. Eu doar fac niste constatari.
Daca nu va suparati, v-as povesti ceva din viata mea, ceva trait, experimentat cu fiinta mea umila, eu nefiind nici mai bun, nici mai rau, ci egal in fata lui Dz cu oricare dintre voi.
Frati paminteni, eu sint textier (de rock, in principiu). Si ma straduiesc sa fac cintece precum “Tara te vrea prost” , care sa ii puna pe oameni pe ginduri, dupa (sau chiar in timp) ce sar in sus si se distreaza la concerte (apropo: si Madonna avea Get Stupid etc.)…
In aproape 20 de ani mi-am dat seama ca, la noi, e foarte greu sa plasezi un mesaj politic mai coroziv in afara cintecului, pentru ca inevitabil se vor gasi unii in sala care incep sa huiduie sau sa fluiere. Altminteri, e simplu sa il gidili pe spectator pe burta si sa-l faci sa se simta rocker jmecker, sa-l lauzi ca si-a-nfipt belciug in nas si “de-aia are atitudine”.
Dintr-astia e plina RO, mergeti la ei. Sarmalele mele sint altceva. E foarte problematic sa vina unu’ cu nume (si fata) de ungur, sa il dascaleasca pe onor majoritaru’ dezlantuit. Dar asta e: face parte din fisa postului sa fim injurati, scuipati si chiar si omoriti de catre fani, precum John Lennon. Face parte din frumusetea de ordin moral a muncii asteia.
Citeste restul articolului si comenteaza pe Textier.ro.
