Exista totusi si o urma de bine in acest episod: el ofera un argument solid menit sa distruga un cliseu. Inertie intelectuala, cliseele sunt lucruri foarte periculoase: dau autorilor convingerea ca afirma adevarul exclusiv pe baza repetitei; “daca atata lume spune atat de des un lucru, atunci probabil ca e adevarat.” In realitate, se intampla nu arareori ca lucrul sa fie cat se poate de fals, scrie Doc pe blogul sau.
Cliseul la care ma refer aici, exprimat intr-o forma sau alta, se poate rezuma astfel: Romania are o problema cu clasa politica. Atentie la formulare: nu ma refer la afirmatiile care spun ca aceasta clasa politica are intr-adevar probleme, prin comparatie cu ce ar fi normal sau prin comparatie cu cea din alte state. Cu acestea nu am disputa, de altfel cred ca am sustinut si eu lucruri similare, nu o data. Insa cand vorbesc de cliseu ma refer la afirmatia ca tara asta are o problema cu clasa politica, acolo unde nu ar avea cu alte categorii. Cea mai extrema varianta spune ca practic tot ce inseamna lucru rau in tara asta vine exclusiv dinspre politicieni. Versiuni mai moderate le atribuie rolul de sursa principala a problemelor. Sunt sigur ca l-ati auzit expus intr-o forma sau alta, daca nu direct atunci sub forma unui corolar: de vreme ce Romania are o problema cu clasa politica trebuie sa cautam solutii in alte categorii. Periodic citesc pledoarii pentru guverne de tehnocrati, pentru reducerea intr-un fel sau altul a prerogativelor institutiilor politice, pentru transferul de putere catre alte categorii.
Spre exemplu, saptamanile trecute am avut “La coltul strazii” o mica dezbatere apropo de modificarea Constitutiei. Ovidiu, autorul articolului, afirma ca in procesul de suspendare al presedintelui avizul Curtii Constitutionale ar trebui sa fie obligatoriu. Replica mea a fost ca cei care au pus bazele acestui mecanism au pornit de la o premisa rationala, desi nu infailibila: vreo doua sute de demnitari alesi (politicieni, cu alte cuvinte) sunt in principiu mai responsabili decat noua demnitari numiti (judecatori). Insa interlocutorii mei nu au fost de acord cu premisa asta. In opinia lor, este preferabil sa punem o astfel de decizie in responsabilitatea unor judecatori, nu a unor politicieni – iar problema Curtii Constitutionale este tocmai faptul ca e numita politic. Este exact optica pomenita mai sus: problema vine de la clasa politica.
Dar e un cliseu, si inca unul fals. Luam cazul comentat in aceste articole si facem o comparatie, as zice, graitoare. Da, si politicienii si-au creat avantaje folosindu-se de pozitia lor: un bun exemplu sunt pensiile speciale pe care si le-au acordat. Doar de dragul corectitudinii termenilor, nu pot numi asta “furt” la fel ca in cazul judecatorilor, caci s-a facut prin lege, chit ca una injusta si data cu dedicatie. Moral vorbind, in schimb, avem unul si acelasi lucru, si unii si ceilalti si-au creat un privilegiu. Insa, cu cateva exceptii, politicienii au avut macar bunul-simt sa fie retinuti, daca nu chiar rusinati, cel putin la nivel de aparitie publica, apropo de genul acesta de lege. Mai mult si mai important, vedem ca tot ei pot fi convinsi sa dea inapoi, e adevarat ca e un efort dificil si nesigur: exista un proiect de lege sustinut de guvern pentru abrogarea respectivei legi. Nimic asemanator in cealalta parte! Din contra, culmea nerusinarii, reprezentantii judecatorilor, fie din institutii ale statului, fie din asociatii profesionale, defileaza in presa si se bat cu pumnul in piept apropo de “drepturile” care nu le-ar fi recunoscute! Departe de a da inapoi, intrebarea acum e pana unde o sa mearga!
Citeste integral si comenteaza pe blogul lui Doc
